Exclusivitate! Povestea primilor „Baroni” din Vrancea și sfârșitul ultimului Baron
Pentru prima dată, Ziarul de Vrancea vă invită să descoperiți istoria nașterii primilor „baroni” la începutul secolului al XIX-lea și sfârșitul ultimului „baron”. Materialul face parte dintr-un volum incendiar, care va fi lansat în luna octombrie. Până atunci oferim cititorilor inteligenți ai Ziarului de Vrancea câteva date și informații necunoscute despre primii „baroni”, pentru a înțelege mecanismul social ce permite formarea așa-zișilor baroni care, în realitate, nu sunt persoane aristocrate. Dimpotrivă, sunt o specie de politicieni corupți, care au jefuit statul după 1989, dar își au originea, ca fenomen social, în epoca fanariotă.
Atunci, dregătoriile publice se obțineau numai cu bani, nu pe bază de competență, exact cum se întâmplă în Vrancea anului de grație 2020. Priviți organigramele instituțiilor publice din județ și aveți caracatița corupților! Toate funcțiile de conducere sunt ocupate de foștii securiști, copiii, nepoții, ginerii, nurorile, duduile și cumetrii acestora, plus activiștii de partid! Vrâncenii competenți, educați în universități europene, muncesc din greu, peste hotare. Pentru ei nu există carieră profesională în Vrancea, nu au loc de corupții și manechinele agramate care au transformat județul într-o moșie condusă de un stăpân de sclavi. Vă prezentăm mai jos pe primii „baroni locali”- Stamatineștii, sinecuriștii de profesie ai veacului XIX, brațul înarmat al armatei de ocupație rusești în Ținutul Putna pentru jumătate de secol.
Primul baron local a fost TOMA STAMATIN, născut la Focșani în 1760. Om al rușilor, a ajuns vornic de Vrancea la 1799 și s-a pus în slujba fanarioților din Iași. S-a folosit de dregătoria sa, înșelând buna credință a răzeșilor din Țara Vrancei, cerându-le documentele de proprietate, spre verificare, dar vicleanul vornic le-a dus fanariotului Roznovanu la Iași. Acesta din urmă a obținut, cu bani, Moșia Vrancei de la Constantin Ipsilanti și i-a transformat pe vrânceni în robi pe propriile pământuri, aceștia nemaiavând documente să-și justifice dreptul de proprietate asupra munților. A fost nevoie de 13 ani (1801-1814) de procese pentru ca Vrancea să iasă din robie. Din fericire pentru noi, pe 27 septembrie se poate ieși din robie prin vot. Toma Stamatin nu a ezitat să ocupe pământurile răzeșilor din Măgura Odobeștilor, luându-le Schitul Scânteia, pe care l-a transformat în schit boieresc, iar pe fiica sa a numit-o stareță. Ca să câștige bunăvoința focșănenilor din Mahala a refăcut din temelii Biserica Sfinții Voievozi, arsă în timpul luptelor din 1789. Fiii săi, Gavriil și Ștefanache, i-au călcat pe urme.
Al doilea baron local a fost Gavriil Stamatin, fiul lui Toma, unul dintre cei mai nevrednici dregători din fostul județ. Avar și primitiv, lacom și lipsit de bun simț, a ocupat diferite funcții printre care și aceea de președinte al Tribunalului. S-a căsătorit din interes cu fiica șefului Poliției Focșani. După ce a acaparat toate proprietățile din Măgură, acolo unde se află astăzi satele comunei Bolotești, a luat de la stat, în arendă, moșia Schitului Scânteia, iar pentru a avea un control total și-a numit, pe rând, cumnatele starețe la schit. La fel ca tatăl său, pentru a câștiga bunăvoința răzeșilor a construit după 1835 Biserica de zid Înălțarea Domnului de la Scânteia. În schimb, când s-a ivit ocazia după Unirea de la 1859, a pus umărul la închiderea Schitului Scânteia, aruncând 70 de monahii pe drumuri, măsluind documentele de proprietate și transferând averea schitului în buzunarul său. Și-a bătut joc de călugări și preoți și trata cu dispreț conducerea Focșaniului, Poliția și Prefectura, nu respecta pe nimeni, iar șefii instituțiilor i se adresau ca lui Dumnezeu. Ca toți baronii, și-a trăit ultimele clipe în mizerie, casa fiindu-i scoasă la vânzare și a murit ca un câine.
Al treilea baron local a fost Ștefanache Stamatin, al doilea fiu al lui Toma, culmea corupției din fostul județ, un oportunist notoriu, care juca la toate capetele, cumpărase toate dregătoriile, inclusiv pe cea de șef al Poliției. În calitate de Agă al Poliției din Putna, era și arendaș al Schitului Ivăncești, pe care l-a jefuit până la distrugere, nu plătea arenda decât după procese, a furat banii lăsați de Vasile Andrieș pentru a înființa Școala din Ivăncești și când și-a umplut sacul a plecat, ca tot baronul, la hotel, în București. Lua bani cu împrumut de la stat, așa cum baronii au luat de la Bancorex, dar nu a rambursat nimic. La plecare, foștii colaboratori i-au trimis într-un ziar al vremii o scrisoare de mulțumire, așa cum trimit și astăzi unii supuși, scrisori, baronului, în ziarul de partid. Așa de nemernic era Ștefanache Stamatin încât stareța Schitului Scânteia, cumnata fratelui său Gavriil, a trimis din disperare o jalbă domnului Moldovei, în care-i cerea ajutorul pentru a mai recupera ceva din mâinile sale. A murit fără să plătească imensele datorii către schit și dregătorii locali.
Pe ultimul „baron” din Vrancea îl cunoașteți, NOMINA ODIOSA. Tinerii frumoși și deștepți născuți după 1989 nu vor putea vota vreodată un primitiv gen Gavriil Stamatin la conducerea județului. Nu-i vom pronunța numele în acest material, pentru că aceste creaturi nu trebuie invocate, ci numite prin cuvântul NECURATUL. Așa cum Stamatineștii ridicau biserici pentru a-i impresiona pe țărani, așa baronul transferă bani de la stat, nu din averea sa, către Biserică și bine face! Doar că nu o face din dragoste față de oameni, din respect față de slujitorii Bisericii sau față de Creator, ci pentru a da impresia că susține Biserica, pe când în realitate o subminează, mergând la „preoți ghicitori”, condamnați de fostul episcop Epifanie Norocel. Dacă Stamatineștii erau oamenii rușilor, ultimul baron este tot omul lor, în Vrancea ambasadorul rus fiind un soi de comisar politic, prezent la toate evenimentele.
Stimați cetățeni ai Județului Vrancea!
Dacă vreți ca Vrancea să rămână Coreea de Nord a României, iar la bătrânețe să mergeți cu gamela la Sanatoriul de la kilometrul 25 pentru a lua porția de zeamă caldă la prânz, vă rog să votați baronul! Dar să nu vă plângeți la senectute, când veți fi singuri, iar copiii Dumneavoastră vor fi la muncă peste mări și țări, iar pe nepoți nu-i veți vedea niciodată! Democrația înseamnă alternanță la guvernare. Să nu se înțeleagă greșit, acest material nu este împotriva PSD, ci în sprijinul social-democrației românești, pentru a elibera partidul din mâinile corupților. Democrația din România are nevoie de PSD, nu de „baroni”, nu de stăpâni de sclavi, nu de mafioți, ci de politicieni social-democrați, educați, civilizați ca în democrațiile occidentale. În concluzie, dacă vreți să rămâneți sclavi pe feuda unui needucat, care nu a citit o carte în viața lui, dar umblă cu un Ceaslov roșu prin județ pentru a prosti, din nou, electoratul, atunci votați, dragi vrânceni, baronul, pe 27 septembrie!
Dr. Romeo-Valentin MUSCĂ
