Oamenilor nu le e frică de vreun partid. Frica de a vorbi deschis despre tot ce cred nu le-a fost inoculată, ci şi-o servesc singuri, cu porția, fiindcă nu ştiu să se descurce singuri. Fiindcă nu ştiu să fie liberi şi nici nu îi interesează!

Când eşti liber, eşti al nimănui! Sună bine asta cu "sunt liber", dar nu e cel mai sănătos lucru pe lumea asta! Nu aici! Nu în țara mea. Şi-a ta! Şi-a câtorva dintre noi, care urlăm fiindcă putem să urlăm pentru cât mai mulți.

Colectiv nu va trece niciodată, dar numai pentru câțiva dintre noi! Doar pe câțiva dintre noi îi mai arde încă, fiindcă memoria e cel mai parşiv artificiu al creierului.

Desigur, fiind actori, ne vom păcăli urletul la un moment dat! Nu pentru noi, ci pentru apropiații noştri, ca să le fie măcar lor bine. Un bine urlat e tot un bine, cred...

Dincolo de urlet, habar n-am cum şi habar n-am de ce sunt liberă. De ce eşti liber, Marius? Cum ai ajuns să fii liber? Îți mai aminteşti?

Şi, nu îți spun ție toate astea, neapărat! Îmi spun mie, ca să-mi prelungesc propriul urlet.

Într-un timp mă prefăceam că nu urlu, dar mi-am revenit destul de repede fiindcă mă durea limba de atâta tăcere.

Nu urlu la nimeni, urlu la mine, ca să-mi amintesc în fiecare zi cine sunt.