Muzica Unirii si Orchestra Unirea
Cateva mici observaţii dau cu siguranţă mai multă culoare şi explică mai bine frumuseţea seratei muzicale. Toţi cunoaştem muzica din Hora Unirii. Mai puţini ştim însă că cel ce a compus-o este Alexandru Flechtenmacher. Aparţinand generaţiei paşoptiste, unul din fervenţii militanţi unionişti ai lui 1859, compozitorul apelează la filonul folclorului românesc creand identitate şi dand valoare viitoarei muzici culte româneşti. Mai este cunoscut că cel care “a vrut să dea afară muzica turcească din ţară”.
“Pe al nostru steag e scris Unire” este unul dintre cele mai cunoscute cantece româneşti şi nu numai. Puţini ştiu că este şi imnul de stat al Albaniei iar timp de câțiva ani acest cânt dedicat Tricolorului a fost şi imnul României, în timpul perioadei comuniste. Autorul muzicii este Ciprian Porumbescu care a închinat-o Micii Uniri. Trupele Armatei Române treceau Carpaţii în 1917 în împlinirea idealului naţional al Unirii avand în suflete această melodie. Uvertura primei operete româneşti “Crai nou”, scrisă de Ciprian Porumbescu, ne aduce aminte că acestea se pot împlini.
Tiberiu Olah, un muzician român de etnie maghiară, reprezintă “tipul compozitorului total al zilelor noastre”. Prolific, divers, profund şi complex, Olah este un nume de referinţă al muzicii clasice contemporane româneşti. Muzica din binecunoscutul film “Mihai Viteazul” constituie o mică parte din opera sa şi a fost, de asemenea, prezentă în repertoriu.
Acum 50 ani cortina Filarmonicii de Stat Unirea din Focşani cădea ca o ghilotină după Simfonia 1- a lui Beethoven. În aceste zile, tot după o lucrare beethoveniană sperăm că s-a ridicat definitiv. Asta depinde doar de focşănenii iubitori de muzică de calitate.
Autorităţile locale au declinat în mare parte invitaţia la concert şi au preferat doar discursurile “uscate” de a două zi. Să sperăm că este doar o întamplare. O scăpare a agendei încărcate.
Faptul că Focşanii au putut găzdui o lucrare de Beethoven, de “magnitudinea” Simfoniei a 7-a nu înseamnă decat recunoaşterea faptului că aparţinem lumii bune a muzicii româneşti. Că suntem pe harta muzicală a ţării. Şi asta este bine. Am revenit acolo unde ne era locul. Calitatea interpretării a fost răsplătită cu aplauze entuziaste. Căci fiorul înălţător al spiritului Unirii, al solidarităţii şi libertăţii i-a atins pe toţi cei aflaţi în sală.
În rest, cum ar zice cei tineri: Show must go on!
Va aratam cateva fotografii din timpul concertului, facute prin amabilitatea fotografului focsanean Adrian Teodorescu.