“APLAUZE PENTRU DOMNUL PREŞEDINTE MARIAN OPRIŞAN!”
Nu m-au deranjat chiar deloc cele spuse de el! Am fost de acord, în mare parte, cu ideea că, fiind vorba despre copiii noştri, de Moş Nicolae, de Moş Crăciun, este recomandată păstrarea acestor obiceiuri care aduc bucurie în rândul celor mici, cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
Astfel de manifestări sunt extrem de binevenite în oraşul nostru lipsit, în mare măsură, de distracţii pentru copii. Despre oportunitatea altor tipuri de manifestări desfăşurate în Vrancea am putea să ne îndoim, dar nu despre aceasta, care înseamnă foarte mult pentru buna dispoziţie a celor mici.
Ce m-a deranjat, însă, foarte mult, au fost cuvintele care s-au auzit în finalul acelei înregistrări. “APLAUZE PENTRU DOMNUL PREŞEDINTE MARIAN OPRIŞAN!”
Câteva cuvinte rostite apoteotic de o voce fără chip, o voce care prin intonaţia ei, prin strigătul ei, prin nuanţa ei, incumba o atitudine ingrată de slugărnicie, de preamărire. Aducea o laudă, o cinstire, o divinizare, un elogiu, o glorificare, o preaslăvire, o venerare a unui om, care nu are alt merit sau altă menire în acest judeţ decât aceea de a face lucrurile să meargă normal, într-o ţară normală, într-o Vrance normală, spre binele oamenilor care l-au ales să le conducă treburile comunităţii.
De ce, măi fraţilor, nu ne putem debarasa de aceste atitudini? De ce nu putem să avem o stare normală, fără astfel de derapaje slugarnice, înjositoare şi perverse? Nu ne-au ajuns anii de slugărnicie şi preaslăvire a „conducătorului iubit”? Nu v-aţi săturat să tot compuneţi ode şi să aplaudaţi forţat la semnul sau la îndemnului slugilor? Acea voce din Orăşelul copiilor a comandat aplauzele din proprie iniţiativă sau chiar la sugestia preşedintelui? Tind să cred că prima variantă este valabilă, pentru că a fost deja demonstrat faptul că, în istorie, România nu a dus lipsă de lingăi cu iniţiativă, oameni care au crezut tot timpul că prin astfel de gesturi vor urca în ochii conducătorului şi, mai apoi, nu va mai fi decât un singur pas spre o nouă treaptă administrativă aducătoare de prosperitate personală. În general, astfel de oameni sunt lipsiţi de caracter şi de coloană vertebrală, ei luând zilnic poziţia ghiocelului administrativ, permanent plecat în semn „solemn” de aprobare a spuselor şi marilor înfăpturiri ale şefului său.
Revin la acea înregistrare pe care şi dumneavoastră o puteţi viziona şi spun că totul ar fi decurs frumos şi în ton cu manifestarea. Copiii se bucurau, preşedintele CJ spunea câteva cuvinte de justificare a manifestării, de bucurie pentru cei mici, încheind cu un îndemn la distracţie şi voie bună. De ce a fost nevoie să intervină acea voce sinistră să cerşească aplauze pentru “domnul preşedinte Marian Oprişan”? Ce, a adus el banii de acasă de la el pentru această manifestare? Nu sunt banii comunităţii? Sau mă înşel eu? Nu era mai frumos să se fi încheiat filmul acolo unde se urau sărbători fericite tuturor copiilor şi părinţilor? De ce a trebuit să vină, ca nuca în perete, îndemnul slugarnicului, care cerea aplauze pentru conducător?
Sunt dezolat! Nu este prima oară când asistăm la această atitudine! Nu demult, am văzut cu toţii o conferinţă de presă în care una dintre slugi se arăta revoltată de faptul că "domnul preşedinte" nu primeşte toate laudele ce i se cuvin şi că ceilalţi protagonişti ai conferinţei respective de presă sunt într-o eroare impardonabilă, dacă inoculează publicului ideea că niciun alt conducător, fie el ministru, n-ar avea merite mai mari decât preşedintele nostru.
Concluzionând, vreau să-i transmit preşedintelui în cauză că nu face bine acceptând asemenea atitudini din partea celor aflaţi în jurul său. Nu poate decât să irite vrâncenii şi să-i ducă cu gândul la un conducător iubit pe care l-au împuşcat de nervi, până la urmă. Dacă nu preşedintele este cel care îi îndeamnă spre un astfel de comportament pe aceşti funcţionăraşi aleşi sau nealeşi, el poate interveni, cum ar fi fost cazul, chiar la deschiderea Orăşelului copiilor, să fi spus că, de fapt, aplauzele să le primească cetăţenii, părinţii şi toti cei care au făcut posibilă, prin contribuţia lor bugetară sau prin sponsorizare, această manifestare. Dar nu să primească, un singur om, aşa cum se făcea pe timpuri, toată gratitudinea şi toate laudele, un om care le ştia, le gândea şi le făcea singur pe toate în ţara asta...
Gheorghiţă Mocanu
Autorul catorva volume de proză, fostul ofiţer de poliţie Gheorghiţă Mocanu este scriitor, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.