Apropourile lui Cilibi Moise - Vestitul în Țara Românească
E vorba de Moise Cilibi, negustor evreu, pe numele său adevărat Moise Froim. S-a născut în 1812 în Focşani, fiind singurul supraviețuitor din 10 copii. Apreciat de I. L. Caragiale, Cilibi Moise era ”văzut ” de criticul literar Geoge Călinescu ca un “Anton Pann evreu”. Numele îi vine de turcescul celebi-gătit, ferchezuit, dichisit, elegant dar şi politicos, distins, aristocrat. Ambele sensuri i se potriveau, ”cădeau pe el”. Om de lume, vanzător ambulant, de mărunțişuri („Marfă ruptă gata de un leu bucata”) este considerat drept un geniu oral, deşi fără de ştiință de carte. De cele mai multe ori îşi dicta aforismele direct zețarului. Un filizof popular, un om plin de haz şi spirit. În orice caz o pată de culoare pentru lumea iarmaroacelor şi a târgurilor de altădată şi chiar pentru toată Țara Românească. Un umor sănătos, matur dar spus cu zambetul pe buze. Să ne delectăm descrețindu-ne frunțile la cîteva ”ziceri” ale lui „Cilibi Moise – Vestitul în Țara Românească”, aşa cum şi-a semnat cele 12-14 broşuri pe care le-a tipărit în timpul vieții. Din păcate nu s-au mai păstrat decat cateva. "Apropourile" au fost selectate din lucrarea „Cilibi Moise – Apropouri”, disponibilă pentru împrumut la Biblioteca Județeană „Duiliu Zamfirescu” din Focşani.
Într-o zi Cilibi Moise a dat de o mare ruşine, l-a călcat hoții noaptea şi n-au găsit nimic.
Cilibi Moise se roagă de sărăcie de vrea cațiva ani ca să iasă din casă numai pană se îmbracă.
Vedeți, domnilor, în ce timpuri am ajuns, hartia scrisă e mai ieftină decat cea nescrisă.
Ce deosebire este între o roată de car şi un avocat? Roata strigă ca să o ungă, pe avocat trebuie să îl ungi ca să strige.
Acela care deosebeşte om de om, nu este om.
Aurul se cearcă cu vitriol, omul cu aur.
Omul cel bun pătimeşte, iar cel rău se îmbogățeşte.
Sunt două feluri de oameni în lume… unii care pierd viața pentru cinste şi alții care pierd cinstea pentru bani.
Două feluri de indivizi sunt fuduli pe această lume…un slujbaş mic şi un prost mare.
Omul bogat ce se mandreşte între cei săracieste tocmai ca măgarul ce se crede între oi.
Omul nu poate fi ceva decat atunci cand se va simți că nu este nimic.
Am descoperit mijlocul de a mă îmbogăți…voi da tuturor ce vor vorbi adevărul cate un sfanț, şi toți care vorbesc minciuni să îmi dea mie cate un ban.
Frumusețea învățatului este ştiința, şi a nebunului, banii.
Toți cei care n-au, fac socoteală de ceea ce fac alții.
Omul nu-şi poate vedea faptele lui avand chiar zece ochi, iar ale altuia le poate vedea şi orb fiind.
Sunt oameni în lume care poartă pălărie de cinci galbeni, dar capul lor nu face nici un sfanț.
Nu-i ruşine pentru acela care vinde „fiare” – (cătuşe – n.ed.), ci pentru acela care le poartă.
Vai de hoțul care e sărac şi vai de săracul care e hoț.
Nu e nimic mai rău în lume decat o femeie rea.
O viață onestă, dominată de bucuria şi plăcerea simplă de a trăi, presărată cu multe întamplări pilduitoare. A afla mai multe despre acest om dă şansa ca sărbătorile pascale să fie mai calde, mai înfloritoare, să sădească în noi mai multă primăvară. Cilibi Moise,Vestitul din Țara Românească, a trăit în Bucureşti şi s-a stins la 58 ani de tifos. Demersul unor autori de aşa zise dicţionare scriitoriceşti de a-l lega de Vrancea demonstrează cat de futilă este o asemenea întreprindere şi cată vanitate ascunde.
Dan Nichita - VranceaAltfel.ro - blog de atitudine civică
