Mai sincer de Paşte
Cu toate acestea, pe langă ospeţe şi petreceri, pentru mulţi Paştele - la fel ca marile sărbători de peste an - rezonează cu dorinţa de a face bine cuiva din preajmă. E una din stările acelea pe care ţi le inoculează entuziasmul celor din jur şi – de ce să n-o recunoaştem? – mandria de a te putea lăuda apoi că “ai făcut şi tu ce-ai putut pentru binele umanităţii”.
Unii blamează societatea şi tentativele de buni samariteni, clamand că nu putem fi buni decat de sărbători, eventual ca să ne mai spălăm din păcate. Cand vezi însă cate piedici stau în calea fericirii noastre, parcă nu e rău că vrem să ne dăm în petic cu bunătatea măcar de sărbători. Cum romanul e tolerant şi se mulţumeşte şi cu puţinul, e de-ajuns să fie Paşte ca să-şi îndrepte privirea şi interesul către aceia năpăstuiţi, de altfel, tot anul.
Paştele acesta nu mai seamănă cu prototipul închipuit, al sărbătorilor cu soare şi primăvară care să încununeze fericirea generală. Şi totuşi, vom afla din nou că “Hristos a înviat!”, pentru că jertfa Lui pentru omenire nu ţine de vreme şi nici măcar de vremuri. La fel cum bucuria noastră nu ţine decat de oamenii pe care noi îi ţinem aproape.
Bunătatea de dragul bunătăţii n-are nici un rost. Anul acesta, de Paşte, nu fi bun! Fii doar cum simţi că vrei să fii! E puţin probabil că vei tinde spre mai rău. Gandeşte-te la ce-ţi aduce bucurie şi dacă fericirea ta nu stă în calea nimănui altcuiva! Ia-ţi un pic de timp să-ţi descoperi nevoile şi disponibilităţile, apoi gandeşte-te dacă poţi fi cuiva de folos. Nu e nevoie să fim mai buni, poate doar mai sinceri. Iar sinceritatea este, şi ea, o formă de bunătate şi de respect.
Sărbători sincere! Şi Paşte curat ca Lumina Învierii!
Alina-Elena VASILIU