Acuzații grave ale unui pensionar focșănean aduse medicului specialist al Spitalului „Sfântul Pantelimon” care l-a tratat
Un cititor al Ziarului de Vrancea, pensionar din Focșani ne-a transmis o scrisoare-sesizare pe care a intitulat-o „Serviciu medical viciat” cu acuzații foarte grave la adresa medicului specialist urolog din cadrul Spitalului Județean „Sfântul Pantelimon” care l-a tratat. Redăm în continuare în întregime conținutul sesizării menționate cu precizarea că i-am solicitat purtătorului de cuvânt al Spitalului Județean „Sfântul Pantelimon” Focșani să-și exprime punctul de vedere în legătură cu aceasta răspunsul primit, luni 11 martie 2024 ora 12:33 fiind următorul „Bună ziua, am înaintat sesizarea dvs. către Comisia de etică, spre cercetare. Când voi primi răspunsul, vi-l voi înainta.” Subliniem că în momentul în care vom primi punctul de vedere al conducerii Spitalului Județean „Sfântul Pantelimon” Focșani bazat pe concluziile Comisie de etică ce a primit spre cercetare sesizarea cititorului mostru vom publica cu celeritate și integral precizările ce ne vor fi transmise pe acest subiect.
„Bună ziua, vă transmit un material despre cum am beneficiat de serviciu medical în două ipostaze relevante din care cred că cel puțin noi cei ce putem fi oricând pacienți putem concluziona că dacă vrem să fim mai respectați, obligatoriu nu trebuie să fim indiferenți față de ceea ce ni se întâmplă. Și ni se întâmplă prea multe pentru că nu avem reactie! Am ajuns din nou să fim ca până în 1989. Consider că publicarea acestui material ne-ar ajuta să privim mai serios realitatea.
O poveste dulce - amară
<<C-o moarte tot suntem datori!>> spune un vers al lui George Coșbuc. Tuturor, ne este hărăzit de către sfânta natură să îndurăm, printre altele și nevoia de apelare la ajutorul doctorului. Înfruntăm conjuncturi mai mult sau mai puțin favorabile. Plini de speranță, ajunși în fața unui slujitor al sănătății ne deschidem sufletul la gândul limitării sau alungării suferinței. Magia cuvintelor <<Am să vă ajut !>> ne aduce la supunerea benevolă totală, cuvântul doctorului fiind ridicat la rang de ordin dumnezeiesc. De la farmacie, radicăm sacoșe de medicamente, fără să punem la îndoială deplina lor utilitate, chiar dacă ajung la urechile noastre că unii dintre doctorii noștri promovează predilect noi apariții de medicamente din ale căror vânzări le revine o parte din câștig. Coabităm astfel – nu avem alternativă – ei cu sentimentul ca își fac datoria, noi cu speranța că pășim cître actul final cu mai puțină suferință - dacă ne paște și ceva noroc.
Acum douăzeci și cinci de ani, aflându-mă în calitate de emigrant român în Italia, am trecut printr-o criză de infecție urinară motiv pentru care, m-am urcat într-un autobuz care m-a lăsat în fața unui mare spital din Tivoli aflat în apropiere de Roma. Cu teama majoră în suflet că aș risca să fiu deferit carabinierilor pentru că nu aveam acte de rezidență, împins de suferința care mă chinuia și de riscul ca lucrurile să devină pericol real pentru viața mea, am deschis ușa Spitalului de urgență implorând pe lucrătorul de la un ghișeu să mă ajute. Mi-a cerut acte, i-am înmânat pașaportul - singurul document de identitate și, după introducerea informațiilor în datele calculatorului am fost invitat cu multă amabilitate să iau loc în așteptare. Tot cu aceeași situație, pe scaune se aflau și aproximativ zece persone, bărbati și femei - bolnavi - venite până la sosirea mea. Am așteptat chinuit de dureri mai bine de o oră, timp în care urmăream cumva să sesizez modul de lucru, cum și când este preluat fiecare bolnav din mulțimea aflată în așteptare. Lucrurile arătau o oarecare mișcare, însă cu mine nu se întampla nimic. Mi-a încolțit ideea că fiind străin, aș fi cumva mai puțin aflat în zona de prioritate.
Am găsit de cuviință să merg la ghișeu, adresând întrebarea dacă mai pot spera să mă vadă un doctor și atunci, lucrătorul, ca trezit dintr-o stare de visare, într-un mod foarte afectat, a devenit, dintr-o dată foarte activ indicându-mi din nou plin de politețe să iau loc că se va rezolva imediat. Nu au trecut mai mult de zece minute și am fost <<săltat>> de doi lucrători îmbrăcați specific cu echipament alb ducându-mă într-un compartiment, la biroul căruia se afla o doamnă doctor. Unul dintre bărbați mi-a recoltat rapid o probă de urină, celălalt o probă de sânge, dispărând amandoi și revenind pe la sfârșitul intervenției doamnei doctor care aduna date pentru emiterea unei concluzii medicale. Le urmăream iureșul preocupărilor și mișcările lor, plin de surprindere, căci toată acea energie se consuma în folosul meu iar eu, aflându-mă în Italia ilegal, pur și simplu mă topeam la gândul că, Doamne ferește, să nu-mi facă la final vreo situație de plată a serviciului de urgență. Și atunci, cu sfiala data de situație m-am adresat doctoriței spunându-i că eu nu dețin mijloace de plată a serviciului și că trebuie să știe acest lucru înainte să întocmească cine știe ce documente. Atunci, ea m-a privit cu compasiune spunându-mi că ei sunt acolo pentru problema mea medicala și nu au nici o preocupare legată de cine le calcă pragul dacă-i alb sau negru, dacă-i italian sau străin. Misiunea lor este doar să acorde asistența medicală omenilor aflați în suferința bolii. Mi-a dat <<de la ea>> patru pastille să le am până când va trebui să mă duc la un specialist. Mi-a oferit un pahar cu apă și am înghițit prima pastilă care și-a făcut efectul până m-am urcat în autobuzul către casă.
A doua zi m-am prezentat la specialistul unei clinici extracomunitare care după regulile sale mi-a stabilit diagnosticul și a început a scrie o rețetă. Atent la toate cuvintele și mișcările sale, l-am rugat să se orienteze la niște medicamente mai ieftine sau dacă e posibil cu ceva reducere. S-a uitat la mine lung, spunându-mi că nu poate acorda străinilor rețetă compensată, însă părea că nu voia naparăt să părăsească ideea. A scris ce avea de scris și de parafat și mi-a înmânat rețeta. I-am mulțumit reverențios apoi am plecat la farmacie, cu inima la gură să văd cât va costa. Am rămas mut când farmacista s-a pronunțat: Doar 10 la suta din costul total, la care mă așteptam. Mărturisesc că pe drum, pur și simplu m-a năpădit plânsul la gândul că, eu, un străin pe pământ italian am putut fi tratat cu atâta omenie. Eu care nu plătisem o liră la fondul lor de sănătate; eu, cel care lucram la negru pentru a-mi câștiga existența personală și a trimite la familie ceva bănuți. Eu eram un om aflat în nevoie în fața unor oameni de care nu mă lega absolut nimic și m-am bucurat de atâta aplecare umană!!! Plângeam, pentru că legam toată această poveste de realitatea traită aproape 30 de ani de viață matură în țara care m-a zămislit, unde lună de lună finanțam cu bănuții mei sistemul medical.
Ce a pățit pensionarul focșănean în orașul de domiciliu din Vrancea, România în finalul anului 2023 și începutul anului 2024
După alți aproape 30 de ani, arc peste timp, cu aceeași problemă de sănătate, în chiar sărbătoarea Crăciunului anului 2023 a trebuit să apelez la salvare și să ajung la Spitalul de Urgență (din Focșani), unde, după o așteptare de aproape două ore, traumatizat de chinurile unui blocaj renal am îndrăznit să întreb un bărbat îmbrăcat în haine albe, ca de doctor, dacă aș avea vreo șansă să fiu văzut de un doctor. Replica omului a venit ca lovitura unui pumnal. Îmi răspuse că mi-am ales prost ziua, căci timp de o săptămână în spital nu va exista nici un medic urolog. Atenție! <<Mi-am ales prost ziua…>> Așa știe acest om, că un bolnav își alege ziua când se îmbolnăvește! Am plecat acasă într-o stare de neexplicat.
Situația se agrava, aveam nevoie de un doctor, ca de aer. Am accesat câteva adrese de clinici locale și de la una dintre ele, într-un târziu mi s-a răspuns la mesaj. Era de la cabinetul privat al doctorului G(...) ocazie cu care am beneficiat de o programare undeva pe la data de 08 ianuarie 2024. Am ajuns la consultul de specialitate când s-a concluzionat ca este vorba de un adenom de prostata, care trebuie operat. Zis și făcut, a urmat programarea operației. A se observa că toată procedura s-a desfășurat la cabinetul privat, unde serviciul a fost plătit. Partea de operație se face la spitalul de stat.
Operația s-a oprit la jumătate datorită unor complicații. A urmat evoluția sub efectele unei sonde urinare sub supraveghere medicală în secția de urologie timp de cinci zile, după care, la dispoziția medicului G(...) am părăsit spitalul, purtând încă 10 zile aceeași sondă extrem de chinuitoare. Pe la ziua a opta au apărut semne de infecție care complicau destul de grav starea sănătății. Cu tot stoicismul am căutat să resist, pentru că pe documentul de ieșire din spital medicul G(...) dispusese: <<Va reveni peste 10 zile pentru suprimarea sondei.>> Știam de la ceilalți pacienți și am constatat și eu în timpul cât am stat internat că privitor la termenele de ședere și nu numai, acestea sunt predilect amânate. Mi-am zis să nu-l deranjez pe doctor venind mai înainte de ceea ce el a prescris la ieșirea din spital.
Supărarea medicului specialist pe pacientul pe care n-a vrut să-l mai consulte deși acesta acuza o infecție
În cea de a zecea zi m-am prezentat la secția urologie acolo unde fusesem internat, pregătit pentru suprimarea sondei. Am așteptat, așa cum se cuvine, până când medicul și-a terminat misiunea de vizitare a pacienților și pe când acesta primea diverse persoane în cabinet a venit asistenta cu decizia doctorului referitoare la mine: <<Să revină luni!>> Era miercuri, urma să mă chinui încă 5 zile! Nu era nici o îndoială că puteam reveni cu salvarea în caz de agravarea infecției, în oricare moment din cele 5 zile.Am decis să nu plec, deja nu mai aveam îngrijirile concepute acasă, înainte de plecare la spital pentru a pleca iar la drum cu sonda după mine.Așteptam momentul oportun să intru în cabinetul doctorului, iar când acest moment s-a ivit, am intrat, am salutat și am transmis celui ce nici măcar nu voia să mă vadă ca pacient, faptul ca la 72 de ani, după cum am arătat, știu să prețuiesc decizia medicului, dar că, în situația de față, lucrurile s-au complicat, am infecție și eu nu mai suport să stau cu sonda încă 5 zile. Doctorul reia replica ce mi s-a transmis prin asistentă: <<Eu nu renunț la decizie, o mai țineți 5 zile!>> Încerc să-i atrag atenția că nu mă poate trimite acasă fără să vadă care este starea mea, pentru că eu nu mai pot suporta! Deja aveam doua nopți complet albe!
Doctorul G(...), devine iritat de insistentele mele, deschide telefonul și filmează întreaga discuție creându-și astfel un mijloc de a mă intimida, dar eu îi întind către obiectivul aparatului să filmeze și scrisul său de pe actul de ieșire din spital, în care scrie clar despre scoaterea sondei. Îi veni ideea să-mi obțină semnatura pentru refuzul de a purta sonda în continuare iar eu, mă apuc de scris că refuz să mai port sonda în condițiile infecției apărute dar și pentru faptul că doctorul G(...) nu vrea să mă vadă, să discute cu mine. N-am apucat să termin, pentru că, scăpând și o înjurătură, îmi smulge hârtia de sub pix precum un hultan. Îmi spune că sunt un om rău și că nu se va mai ocupa de mine; îmi și atribuie niște trăsături neonorabile, apoi dă dispozitie asistentei să-mi scoată sonda. I-am cerut insistent să-mi scrie o rețetă pentru a-mi combate infecția cu antibioticul aferent. A refuzat spunându-mi că nu-mi va mai acorda nici un serviciu medical, ieșind precipitat din cabinet. Am părăsit spitalul, după ce asistenta a scos sonda. Am mers direct la un centru de analize medicale am lasat proba de urină și după cinci zile am primit verdictul: M-am infectat cu o bacterie din rândul nosocomialelor specifice spitalului numită <<enterobacter cloacae>>
Ca și atunci, în Italia, ieșeam din spitalul (de data aceasta) la construirea căruia, măcar o cărămidă s-a pus și cu munca sau banii mei. Avusesem o discuție cu omul care a semna jurământul lui Hipocrate, iar această discuție nu ar fi trebuit să existe. Acum, aveam un fel de plâns extrem de amar, pentru că chiar și acest medic a beneficiat în formarea sa profesională de politica statului român de a acorda învățământ gratuit, acoperit financiar și din plățile pe care eu în fiecare luna le-am achitat, diminuându-mi veniturile. Întotdeauna câștigul meu lunar a fost diminuat pentru ca societatea avea de acoperit aceste cheltuieli. Așa ni se spunea, că țara are nevoi pe care noi, cei care lucram zi de zi trebuia să le acoperim. Am căutat să-mi explic, de ce atâta înverșunare cinică de a refuza să vezi pacientul pe care tu l-ai programat pentru eliminarea sondei, mai ales în cazul reclamat al unei infecții survenite. Ba, pe același document de ieșire din spital se stabilea și <<Va repeta urocultura, la suprimarea sondei urinare>>. Aceste analize, evident, trebuiau făcute in spital!!!
Este în firea lucrurilor să încadrezi șirul gesturilor abia petrecute în tabloul larg al discuțiilor și evenimentelor legate de colaborarea cu acest medic.
1.M-a impresionat că, la discuția din cabinetul privat despre efectuarea operației, dr. G(...) conchide:
<<Sa știți că în spital lucrurile s-au îmbunătățit și vom efectua operația în spital. Atenție! Nu vreau să aud de nici un fel de atenții, forme de mulțumire etc. Nu se permite așa ceva! Dacă serviciul medical de care veți beneficia vă va satisfice, puteți, de exemplu să adresati (către conducere, nu?) o scrisoare de mulțumire>>.
Recunosc că am răspuns cu oarecare satisfacție, că urmăresc atent evoluțiile din societate și apreciez cu admirație acest <<nou>> mod de lucru. Dar, ajuns în salonul de internare din secția urologie la un moment dat, în cadrul unei discuții mai largi între cei patru ocupanți ai paturilor, mă apuc sa relatez admirativ despre ce mi-a spus doctorul în legătură cu așa zisa ordine nouă, privind <<atențiile>>. Un pacient aflat și el sub îngrijirea dr. G(...) - din spusele sale, vechi pacient – s-a uitat circumspect către mine: <<Fii domnule serios, mie-mi spui chestiile astea? Vorbe de adormit copiii! Cum să nu-i dai șpagă? Crezi că se mai uită la tine? Eu, i-am dat șpagă ca să fiu aici și reține, sunt pacient vechi!>>
2. La consultul de la cabinetul privat mi-a solicitat să merg la un consult cardiologic, documentul emis fiind necesar dosarului de internare în vederea efectuării operației și mi s-a dat un bilețel cu numele doctorului și al clinicii : Dr.P. A. - Clinica Tinereții. Normal, un asemenea consult se face în spital așa cum s-a făcut analiza sângelui și controlul pulmonar. După efectuarea așa-zisei operații, am stat în salonul de reanimare până a doua zi, timp în care la patul meu eram vizitat de diverse cadre, cu roluri de supraveghere a pacienților.
La un moment dat un domn m-a întrebat dacă administrez vreun tratament legat de inimă, și am răspuns că da, iar el m-a întrebat ce anume și i-am detaliat. Deodată, i-am recunoscut vocea. Era dr. P. căruia am găsit ocazia să-i spun că unul din medicamentele recomandate la controlul cardiologic mi-a făcut rău și ca atare, nu-l mai administrez. Zice: <<Nu-i nimic, vă voi da un inlocuitor>>
Eram eu pe patul de reanimare dar nu am putut să nu-i dau replica: <<Da? Îmi dați altul? Și banii pentru cheltuiala făcută cu cel nepotrivit cine mi-i dă înapoi? Ce generoși vă arătați dumneavoastră medicii când e vorba de promovat medicamente! Apoi i-am relatat că acum vreo șapte ani o tânară doctoriță probabil proaspat absolventă, după ce m-a consultat mi-a scris o rețetă cu vreo 4 medicamente. Am întrebat-o:<<Cum, eu trebuie sa iau zilnic atâtea pastile? <<Da>>- zice <<Și dacă vreți, vă mai dau și altele!>>Când am ieșit din cabinetul său, am aruncat rețeta la coș. Iată că după șapte ani nu mi s-a întâmplat nimic rău. Dacă luam toate acele medicamente prescrise, sigur acum eram cu adevărat bolnav cardiac!!
Dr. P. s-a depărtat tăcut de lângă patul meu și sunt sigur că l-a sunat pe dr. G(...) să-i spună despre mine că sunt pacientul problema. Știți cât îmi luase pentru un consult de un sfert de oră ? - 400 de lei!, ca și cum mi-ar fi dat deplină sănătate, nu doar o hârtie redactată pe un calculator.
Acești domni deci, erau colegi de muncă și au și găsit metoda de colaborare să smulga banii din buzunarul pacienților. Poate fi numit așa ceva altcum decât act tâlhăresc?
Întrebare firească: De ce totuși, doctorul G(...) refuză să mă vadă și să-mi scoată sonda?
Pentru că eu, plecând acasă cu infecția în dezvoltare și fiind ziua de miercuri, aveam ca singură soluție să mă prezint la cabinetul privat unde își are program miercurea și joia, între orele 15:00 și 19:00. În spital este interzisă mulțumirea sub formă de șpagă, dar la cabinetul privat…
Este timpul să concluzionăm: Și o șpagă, - care s-ar putea numi mai corect onorariu, - atunci când situația o cere poate fi înțeleasă, dacă serviciul acordat este fără cusur, dăcă în urma acestui serviciu pacientul își câștigă sănătatea, speranța de viață, dacă pacientul simte empatia!
Când un așa-zis medic nu vine la patul bolnavului cu cuvinte de încurajare și caldură sufletească, când nu se simte interesul lui pentru mai binele pacientului, când condiționează actul medical de plata șpăgii fie direct sau prin scheme manipulatorii, acela nu este doctor. Este doar un individ pasionat de bani, a cărui minte se concentrează doar la bani!! Păcat!, de trei ori păcat!
Am ținut să pun în aceste rânduri povestea mea în cele două contexte pentru a atrage atenția atât lumii medicale cât și beneficiarilor serviciului medical că ceea ce se întâmplă în realitatea spitalicească și medicală, în general, viciază profund bunul mers. Cu certitudine sunt multe cadre medicale care-și respectă statutul, am văzut medici care vin de acasă, din timpul lor, la patul pacientului, care dau telefoane noaptea târziu pentru a urmări starea pacientului, asistenți și asistente, infirmiere, îngrijitoare de toată lauda, cum aproape că nu-mi închipuiam să existe, însă, cum se întâmplă mai peste tot, o mână de indivizi legați de interese meschine să strice tot ceea ce face bine acea mulțime dedicată, disciplinată, obosită de muncă.
Asta am reținut eu în trista experiență trăită într-un spital din sistemul la care am cotizat 45 de ani!
C. Varvarichi pensionar, Focsani 2024”
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
