Noi încă aşteptăm să vii - poezie dedicata lui Nicolae Labis
Eu parcă-l văd printre nămeţi,
Cu alţi copii, mergând la joacă,
Cu o căciulă ţuguiată,
Scăldată-n flori de promoroacă.
La prima casă se opreşte…
Colindătorii cei zglobii
Se-adună ciotcă la ferestre
Bătrâni, fecioare şi copii.
Aşa colindă, spune gazda,
La noi în sat n-am auzit…
De naşterea-ntr-un staul simplu
A celui fără de sfârşit.
Şi spusă cu atâta suflet
Şi cu atâta dăruire,
De parc-ar izvorî colinda
Dintr-un altar de mănăstire.
Eu am făcut-o, nea Panţîru,
Răspunde simplu Nicolae;
Şi-n ochi i-a scânteiat lumina
De geniu, ca o vâlvătaie.
Aşa-i copilule minune,
Te socotim tot printre vii
Şi-n fiecare an ce trece
Noi aşteptăm ca să revii.
Să ne reciţi o poezie,
Cu dăruire şi-nfocare
În care să simţim în suflet
Martiriul blândei căprioare.
Hristache Lungu
Hristache Lungu, poet, pamfletar şi jurnalist, a fost legat de o mare prietenie cu poetul Nicolae Labiş, începută în 1952, pe vremea când ambii frecventau cursurile Şcoalii de Literatură şi Critică Literară "Mihai Eminescu".
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
