Sistemul de învăţămant, revoluţionat prin concursul cu directorii de şcoli?
Profesorul Tiberiu Dima, directorul Şcolii “Ion Basgan” Focşani, a redactat pentru ministrul Educaţiei o scrisoare deschisă prin care îşi arată nemulţumirea vizavi de metodologia de organizare a concursului pentru directorii de şcoli. “Viaţa noastră este guvernată din ce în ce mai mult de proceduri, multe prost gândite. (…) Agresivitatea acestei metodologii de concurs pentru directori se datorează procedurilor, ele au devenit o pârghie a controlului total şi cel mai odios mod de subminare a încrederii şi de umilire a fiinţei umane”, se arată în scrisoarea profesorului focşănean. Potrivit acestuia, metodologia de concurs trebuia cunoscută cu cateva luni înainte, avand în vedere de este una nouă cu termene fixe şi cerinţe inedite. De asemenea, Tiberiu Dima consideră că afirmaţiile unora potrivit cărora directorii s-ar teme de acest concurs, sunt false. “Nu, concursul e greşit organizat! Există destule situaţii când nu directorul vrea funcţia ci şcoala are nevoie de el, pentru că e bun mediator, organizator, comunicator şi... răbdător.(…) Nu trebuie jigniţi toţi directorii, eleminaţi parveniţii din sistem, e foarte simplu: faceţi evaluarea managerului pe fişe anonime, completate de toată colectivitatea şcolară (elevi, părinţi, cadre didactice, personal didactic auxiliar şi nedidactic)! Şi, desigur, evaluaţi rezultatele şcolii!”, mai arată profesorul în scrisoarea sa. Profesorul a iniţiat şi o petiţie online intitulată “Vrem un concurs corect şi relevant pentru directorii de şcoli!” care i-a fost trimisă şi Primei Doamne a ţării, Carmen Iohannis, în calitate de profesor, de la care profesorul aşteaptă un răspuns. Scrisoarea şi petiţia pot fi citite mai jos. Petiţia, http://www.petitieonline.com/vrem_un_concurs_corect_si_relevant_pentru_directorii_de_coli , a fost semnată de peste 500 de persoane. (M. V.)
“În Educaţie nu trebuie să facem lucruri de formă!
Domnul Ministru al Educaţiei şi-a propus să revoluţioneze Învăţământul Preuniversitar din România, “inventând” concursul pentru directorii de şcoli. Nu, domnule Ministru, concursuri au mai fost, eu am susţinut două, şi erau mai bine organizate, nu la început de an (2 octombrie) ci în noiembrie şi martie (aşa e normal, ca să nu schimbi directorul în timpul anului şcolar), fără înscrieri pe platformă şi fără ciudăţeniile de acum. Se cer cursuri în străinătate, şi au şi apărut oferte cu 500 lei pentru astfel de cursuri, organizate repede, cu variante mai ieftine pentru … Republica Moldova. Se punctează mult doctoratele şi Masterul în Management şi cărţile publicate. Dumneavoastră aţi văzut oameni cu diplome multe, care în practiceă nu fac faţă? Eu am întâlnit şi, de aceea, am o reţinere când văd că vine spre şcoală cineva cu un dosar gros în braţe. Viaţa noastră este guvernată din ce în ce mai mult de proceduri, multe prost gândite, care complică în aşa măsură lucrurile, că nu mai putem face nimic din ce trebuie: Justiţia are proceduri şi termene, care ne împiedică să obţinem dreptatea la timp; Parlamentul se încurcă în proceduri, absenteism şi uitare la sertar, care fac legile inaplicabile; sănătatea e infestată de multe proceduri care te împiedică să beneficiezi de servicii medicale, chiar dacă ai dreptul; şcoala e contaminată de proceduri, care la un moment dat ne vor bloca activitatea. Agresivitatea acestei metodologii de concurs pentru directori se datorează procedurilor, ele au devenit o pârghie a controlului total şi cel mai odios mod de subminare a încrederii şi de umilire a fiinţei umane.
Mai avem scăpare?
Da, să revenim la valorile umane neperisabile: bunul simţ, încrederea, respectul şi ceea ce creştinii numesc dreapta chibzuinţă! Dacă ar fi respect pe verticală, de sus în jos, s-ar face lucrurile mai cu calm, predictibil, prietenos, nu ostil şi imprevizibil. De ce să nu ştim metodologia cu 6 luni înainte, chiar cu un an înainte? De ce să nu avem 3 luni pentru înscrierea pe platformă? Cui foloseşte vârtejul ăsta? Doar dacă se doreşte să ne simţim nesiguri, hăituiţi şi, în final...ghiocei... Faptul că totul se schimbă, cum întorci capul, că un C.V. făcut cu grijă, în timp, nu mai e bun peste noapte şi ţi se cere foarte repede altul, de altă formă, dar cu aceleaşi date, te face să te simţi vinovat şi anacronic. Astea seamănă cu metodele staliniste de control şi cred că nu sunt întâmplătoare. Am constatat că se pune problema greşit: adică toţi directorii sunt disperaţi după funcţia astaşi de aceea se tem de concurs...
Nu, concursul e greşit organizat! Există destule situaţii când nu directorul vrea funcţia ci şcoala are nevoie de el, pentru că e bun mediator, organizator, communicator şi... răbdător. După 10 ani de muncă şi luptă cu birocraţia şi două concursuri am întrerupt activitatea de director: Am avut doi ani de linişte...şi o vacanţă. Apoi, la insistenţele multor părinţi şi colegi, am reluat această îndeletnicire. Nu cred că ei sunt de acord ca eu să mă scârbesc de brambureala asta, care e fix la început de an şcolar, şi să revin la catedră.
Nu trebuie jigniţi toţi directorii, eleminaţi parvenuţii din sistem, e foarte simplu: faceţi evaluarea managerului pe fişe anonime, completate de toată colectivitatea şcolară (elevi, părinţi, cadre didactice, personal didactic auxiliar şi nedidactic)! Şi, desigur, evaluaţi rezultatele şcolii! În 20 zile ni se cere să facem câteva documente importante, să le postăm, după o anumită procedură, pe INTERNET, pe o platformă, care nu ştiu ce securitate oferă pentru documentele noastre personale. (Au fost proteste ale sindicatelor, în acest sens). Termenele reprezintă o foarte mare problemă: într-o lună, 12 septembrie - 12 octombrie, faci dosar (acte, legalizări, medicina muncii etc.), îl încarci pe site, revizuieşti PDI, realizezi scrisoare de intenţie, realizezi plan de măsuri, conduci şcoală şi înveţi temeinic şi bibliografia care, numai pentru a fi citită, îţi ia 2 săptămâni! Şi, mai ales ajungi să faci lucruri de formă…”.
Prof. Tiberiu Dima