MOZAIC ȘTIRI INTERNAȚIONALE: Ai fi dispus să mori pentru ţara ta?
Înrolarea în armată este pe ordinea de zi în multe ţări bogate, arată o analiză publicată de The Economist n simpatizanții partidelor de centru sunt mai dispuși să lupte decât cei ai formațiunilor extremiste
În faţa celui mai mare război de pe continent european din 1945 încoace, multe ţări doresc nu doar să-şi menţină forţele armate, ci să le şi extindă, însă aceasta se dovedeşte a fi o sarcină dificilă, relatează The Economist.
Forţele armate olandeze numără 49.000 de membri, adică mai puţin de o cincime din numărul lor din timpul Războiului Rece, iar unul din zece posturi este vacant. Anul trecut, înrolarea regulată a adus doar 3.600 din cei 5.000 de soldaţi noi speraţi.
Până în 2030, Germania speră să îşi mărească efectivele de la 182.000 la 203.000 de soldaţi, iar Franţa de la 240.000 la 275.000. Polonia intenţionează să treacă de la 197.000 la 220.000 până la sfârşitul acestui an şi, în cele din urmă, la 300.000.
Problema este că tinerii de astăzi, orientaţi spre carieră şi individualişti, sunt reticenţi în a se înrola. Şi nu doar Europa se luptă cu problema recrutării. În zonele de conflict din lume şi în jurul acestora, modul în care se poate convinge un număr mai mare de oameni să îmbrace uniforma este vital.
Unele ţări se gândesc din nou la o soluţie veche: serviciul militar obligatoriu pentru tineri, adesea pentru cei care termină şcoala. Terminologia variază. Conscripţia înseamnă, de obicei, obligarea civililor să se înroleze în forţele armate, în timp ce serviciul militar se referă adesea la un subansamblu al acesteia - obligarea tinerilor să facă un stagiu în forţele armate.
Țările autoritare îți dublează armata
La începutul secolului al XX-lea, aproximativ 80% dintre ţări aveau o formă de recrutare. La mijlocul anilor 2010, această proporţie era de puţin sub 40 %.
Practica a atins apogeul în timpul războaielor mondiale, iar multe ţări au continuat să se bazeze pe ea pe durata Războiului Rece. Ulterior, Occidentul s-a orientat către campanii de contrainsurgenţă de înaltă tehnologie, cum ar fi cele din Afganistan şi Irak. Armatele de recruţi în masă au fost înlocuite în cea mai mare parte de forţe mai mici de voluntari şi de profesionişti.
Din 1995, 13 membri ai OCDE, un club format în majoritate din ţări bogate, au renunţat la conscripţie. Toţi cei 32 de membri ai NATO, cu excepţia a opt, au eliminat-o. Dar ţări autoritare precum Iranul, Coreea de Nord şi Rusia şi-au dublat armatele.
Cea mai urgentă discuţie despre serviciul militar obligatoriu şi despre recrutare se poartă în ţările care se confruntă cu o ameninţare serioasă de război sau care se află deja într-unul. Să luăm exemplul Ucrainei. La mai mult de doi ani de la invazia Rusiei, mii de bărbaţi din această ţară fug peste graniţele ţării sau se ascund pentru a evita să li se înmâneze actele de înrolare. La 2 aprilie, din cauza lipsei de trupe, guvernul ucrainean a fost nevoit să reducă vârsta minimă de recrutare de la 27 la 25 de ani.
Rusia, la rândul ei, a aruncat sute de mii de oameni mobilizaţi cu forţa în maşina de tocat a războiului său.
În Israel, îndatoririle militare sunt un pilon central al cetăţeniei. După atacurile din 7 octombrie, aproximativ 300.000 de israelieni au părăsit viaţa civilă şi s-au grăbit să se alăture unităţilor lor. Israelul doreşte să prelungească serviciul militar al recruţilor de sex masculin la trei ani (în prezent, tinerele femei servesc 24 de luni, iar tinerii bărbaţi 32 de luni) şi să mărească vârsta de chemare a rezerviştilor la 45 de ani. În acelaşi timp, scutirea evreilor ultraortodocşi de la serviciul militar face obiectul unei lupte politice acerbe.
Între timp, în Asia, Taiwanul încearcă să se pregătească pentru un posibil război cu China, în condiţiile în care tensiunile sino-americane persistă. Taiwanul a prelungit serviciul militar în 2022, de la patru luni la un an. Insula se mândreşte cu doar 169.000 de soldaţi activi, în timp ce China are aproximativ 2 milioane.
Coreea de Sud, unde serviciul militar are o reputaţie brutală, încearcă să îl facă mai atractiv. Serviciul a fost scurtat la 18 luni, salariile cresc, iar sergenţii de instrucţie sadici au fost eliminaţi. De asemenea, guvernul doreşte să angajeze mai multe femei (recrutarea exclusivă a bărbaţilor a alimentat resentimentele masculine şi politicile antifeministe).
"Ați fi dispus să luptați?"
În multe locuri, cei care recrutează pentru forţele armate se luptă cu schimbările de valori: tinerii au devenit reticenţi în a lupta chiar şi în războaie defensive. De zeci de ani, World Values Survey (WVS), un proiect de cercetare academică, adresează oamenilor din întreaga lume aceeaşi întrebare: "Aţi fi dispus să luptaţi pentru ţara dumneavoastră?". În cea mai recentă rundă a sondajului, între 2017 şi 2022, doar 36% dintre olandezii cu vârste cuprinse între 16 şi 29 de ani au răspuns afirmativ.
Recrutorii încearcă să contracareze printr-o retorică a patriotismului, a împlinirii de sine şi a valorilor comune. Sloganul emfatic al forţelor armate germane, Bundeswehr, este "Wir. Dienen. Deutschland" (Noi. Servim. Germania.- n.r.)
De asemenea, se desfăşoară campanii cu influenceri pe TikTok şi Instagram. Dar nu pare să fie suficient pentru atingerea ţintelor.
Schimbarea valorilor
Această situaţie este parţial de aşteptat. Pe măsură ce ţările devin mai bogate, cetăţenii lor tind să devină mai puţin dornici să se sacrifice pentru naţiune. Herfried Münkler, un politolog german, a numit democraţiile occidentale societăţi "post-eroice", în care "cea mai mare valoare este conservarea vieţii umane" şi a bunăstării personale. Istoria joacă, cu siguranţă, un rol. Dorinţa de a lupta este scăzută în ţările care au pierdut cel de-al Doilea Război Mondial (Germania, Italia şi Japonia). În Spania şi Portugalia, deceniile de dictatură militară au lăsat mulţi cetăţeni suspicioşi faţă de forţele armate.
Dar lucrurile se pot schimba atunci când conflictele se apropie. Potrivit unei lucrări care urmează să fie publicată de Wolfgang Wagner şi Alexander Sorg de la Universitatea VU din Amsterdam şi Michal Onderco de la Universitatea Erasmus din Rotterdam, apropierea de război îi face pe cetăţeni mai dispuşi să lupte. În Europa, acest lucru ajută la explicarea motivului pentru care ţările apropiate de Rusia au mai puţin o atitudine de "porumbei ai păcii".
"Dreapta radicală nu este atât de dornică să lupte", mai spune Wolfgang Wagner, cel puţin în Germania şi Olanda. Anul trecut, el şi colegii săi au comandat un studiu în aceste ţări în care s-a constatat că puţini oameni care intenţionau să voteze pentru partide de extremă stânga sau de extremă dreapta erau dispuşi să lupte pentru ţara lor. Cei care au susţinut partidele centriste, cum ar fi social-democraţii şi creştin-democraţii din Germania, au fost mai dispuşi să facă acest lucru.
Obstacole economice
Pe lângă schimbarea valorilor, recrutorii militari se confruntă şi cu un obstacol economic: în prezent, tinerii au la dispoziţie o mulţime de angajatori care licitează pentru serviciile lor. În majoritatea ţărilor bogate, generaţia Z are de unde alege. Şomajul în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani din Uniunea Europeană a fost de 14,5% anul trecut, în scădere de la 22,4% în 2015. În Germania a fost de doar 5,8%. Pe pieţe ale forţei de muncă atât de restrânse, armatele au dificultăţi în a concura cu sectorul privat. În plus, să stai la un birou este de departe mai plăcut decât să te târăşti prin noroi.
Cu toate acestea, în unele ţări bogate, dorinţa tinerilor de a lupta rămâne ridicată. În Franţa, procentul este de 58%, potrivit WVS. Cifra este şi mai mare în Singapore, Taiwan şi Coreea de Sud. În Danemarca, Finlanda, Norvegia şi Suedia, patru dintre cele mai bogate şi mai paşnice ţări din lume, două treimi sau mai mult dintre cetăţeni spun că sunt dispuşi să lupte. (Toate sunt, însă, apropiate de Rusia.) Forţele lor armate în expansiune nu au, de asemenea, probleme în a găsi soldaţi: toate cele patru au serviciul militar obligatoriu pentru tineri.
Nu e timpul pierdut
Deficitele înregistrate în multe state democratice sugerează că strategiile de recrutare mai bune nu pot face decât atât de mult pentru a creşte numărul de trupe.
În societăţile liberale, segmente mari ale populaţiei au ajuns să considere că a servi în armată este treaba altcuiva. Reintroducerea serviciului militar obligatoriu pentru tineri ar putea fi imposibil de realizat din punct de vedere politic şi practic din acelaşi motiv pentru care recrutările sunt insuficiente: cetăţenii se simt înstrăinaţi de forţele armate. Cu toate acestea, modelul nordic pare să contribuie la eliminarea acestui decalaj, asigurând că serviciul militar rămâne o parte naturală a vieţii sociale şi încurajând mai mulţi absolvenţi de şcoală să ia în considerare o carieră în domeniu.
Alţi tineri se pot înrola doar în caz de criză. "Frica este cea care te determină să acţionezi", spune Andrei, un fost producător de televiziune care luptă acum în estul Ucrainei. El s-a înrolat a doua zi după invazia Rusiei. Majoritatea ucrainenilor nu credeau nici ei că vor fi nevoiţi să lupte vreodată pentru ţara lor.
„O decizie care menține istoria pe drumul cel bun”
Mintea cea de pe urmă: SUA aprobă pachetul militar cheie pentru Ucraina
Camera Reprezentanţilor din SUA a votat, sâmbătă, un pachet de ajutor cheie în valoare de 61 de miliarde de dolari pentru Ucraina. Pachetul include ajutor militar pentru Ucraina în lupta împotriva Rusiei. De asemenea,, Camera Reprezentanţilor a adoptat Suplimentul de securitate pentru Israel, pachet de 26,4 miliarde de dolari pentru a ajuta Israelul.
Preşedintele american Joe Biden a afirmat că adoptarea proiectelor de lege privind ajutorul pentru Ucraina, Israel şi regiunea Indo-Pacific transmite un "mesaj clar" despre leadership-ul american în lume. "Astăzi, membrii ambelor partide din Camera Reprezentanţilor au votat pentru a promova interesele noastre de securitate naţională şi pentru a trimite un mesaj clar cu privire la puterea leadership-ului american pe scena mondială. În acest punct critic de răscruce, ei s-au unit pentru a răspunde apelului istoriei, adoptând o legislaţie urgentă privind securitatea naţională pentru care am luptat luni de zile pentru a o asigura", a precizat Biden într-un comunicat. "Îndemn Senatul să îmi trimită rapid acest pachet de măsuri, astfel încât să îl pot promulga şi să putem trimite rapid arme şi echipamente în Ucraina pentru a răspunde nevoilor urgente de pe câmpul de luptă", a adăugat el.
Pachetul de ajutor de aproape 61 de miliarde de dolari pentru Ucraina, adoptat după luni de blocaj, va „salva mii și mii de vieți”, a reacționat președintele ucrainean Volodimir Zelenski, după votul de la Washington.
”Sunt recunoscător Camerei Reprezentanţilor din Statele Unite, ambelor partide şi personal preşedintelui Mike Johnson pentru decizia care menţine istoria pe drumul cel bun. Democraţia şi libertatea vor avea întotdeauna o semnificaţie globală şi nu vor eşua niciodată atât timp cât America ajută la protejarea lor. Pachetul de ajutor vital din partea SUA adoptat astăzi de Camera Reprezentanţilor va împiedica extinderea războiului, va salva mii şi mii de vieţi şi va ajuta ambele naţiuni să devină mai puternice. Pacea justă şi securitatea pot fi obţinute doar prin forţă. Sperăm că proiectele de lege vor fi susţinute în Senat şi trimise la biroul preşedintelui Biden. Mulţumesc, America!”, a scris Zelenski pe reţeaua X.
Următoarea pandemie ar putea fi cauzată de virusul gripal, avertizează oamenii de ştiinţă
Următoarea pandemie ar putea fi cauzată de virusul gripal, avertizează oamenii de ştiinţă, scrie The Guardian, citând datele unui studiu care va fi publicat weekendul viitor.
Un sondaj internaţional, care va fi publicat weekendul viitor, va dezvălui că 57% dintre experţii de top în boli cred acum că o tulpină de virus gripal va fi cauza următorului focar global de boli infecţioase mortale.
Convingerea că gripa este cea mai mare ameninţare pandemică din lume se bazează pe cercetări îndelungate care arată că evoluează şi suferă mutaţii constant, a declarat Jon Salmanton-García de la Universitatea din Köln, care a efectuat studiul.
„În fiecare iarnă apare gripa”, a spus el. „Aţi putea descrie aceste focare drept mici pandemii. Sunt mai mult sau mai puţin controlate, deoarece diferitele tulpini care le provoacă nu sunt suficient de virulente – dar situaţia nu va fi întotdeauna la fel”, a precizat el.
Detaliile sondajului – care a implicat contribuţia 187 de oameni de ştiinţă – vor fi dezvăluite la congresul Societăţii Europene de Microbiologie Clinică şi Boli Infecţioase (ESCMID) de la Barcelona, weekendul viitor.
Următoarea cauză cea mai probabilă a unei pandemii, după gripă, este probabil un virus – denumit Boala X – care este încă necunoscut ştiinţei, potrivit a 21% dintre experţii care au luat parte la studiu. Ei cred că următoarea pandemie va fi cauzată de un microorganism care nu a fost încă identificat, care va apărea din senin, la fel cum s-a întâmplat şi cu virusul Sars-CoV-2, cauza COVID-19, atunci când a început să infecteze oamenii în 2019.
Într-adevăr, unii oameni de ştiinţă încă cred că Sars-CoV-2 rămâne o ameninţare, 15% dintre oamenii de ştiinţă chestionaţi în studiu evaluând că este cauza cea mai probabilă a unei pandemii în viitorul apropiat.
Alte microorganisme mortale – precum virusurile Lassa, Nipah, Ebola şi Zika – au fost evaluate drept ameninţări globale serioase de doar 1% până la 2% dintre respondenţi.
„Gripa a rămas – într-o măsură foarte mare, ameninţarea numărul unu în ceea ce priveşte potenţialul său pandemic în opinia unei mari majorităţi a oamenilor de ştiinţă din lume”, a adăugat Salmanton-García.
Săptămâna trecută, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a exprimat temeri cu privire la răspândirea alarmantă a tulpinii de gripă H5N1, care provoacă milioane de cazuri de gripă aviară pe tot globul. Acest focar a început în 2020 şi a dus la moartea sau uciderea a zeci de milioane de păsări de curte şi, de asemenea, a ucis milioane de păsări sălbatice.
Cel mai recent, virusul s-a răspândit la specii de mamifere, inclusiv la bovine domestice, care sunt acum infectate în 12 state din SUA, sporind şi mai mult temerile cu privire la riscurile pentru oameni. Cu cât virusul infectează mai multe specii de mamifere, cu atât are mai multe oportunităţi de a evolua într-o tulpină periculoasă pentru oameni, a declarat săptămâna trecută Daniel Goldhill, de la Royal Veterinary College din Hatfield, pentru publicaţia Nature .
Apariţia virusului H5N1 la bovine a fost o surpriză, a adăugat virologul Ed Hutchinson, de la Universitatea Glasgow. „Porcii se pot îmbolnăvi de gripă aviară, dar până de curând bovinele nu au făcut-o. Au fost infectaţi cu propriile lor tulpini ale bolii. Deci apariţia H5N1 la vaci a fost un şoc.
„Înseamnă că riscurile ca virusul să pătrundă în tot mai multe animale de fermă şi apoi de la animalele de fermă la oameni devin din ce în ce mai mari. Cu cât virusul se răspândeşte mai mult, atunci şansele ca acesta să sufere mutaţii, astfel încât să se poată răspândi la oameni, cresc şi cresc”, a avertizat el.
Până în prezent, nu a existat niciun indiciu că H5N1 se răspândeşte la oameni. Dar în sute de cazuri în care oamenii au fost infectaţi prin contactul cu animalele în ultimii 20 de ani, impactul a fost sumbru. „Rata mortalităţii este extraordinar de ridicată, deoarece oamenii nu au imunitate naturală la virus”, a spus Jeremy Farrar.
Perspectiva unei pandemii de gripă este alarmantă, deşi oamenii de ştiinţă subliniază, de asemenea, că au fost deja dezvoltate vaccinuri împotriva multor tulpini, inclusiv H5N1.
„Dacă ar exista o pandemie de gripă aviară, ar fi totuşi o provocare logistică masivă producerea de vaccinuri la scara şi viteza la care vor fi necesare. Cu toate acestea, am fi mult mai departe pe acest drum decât am fost cu Covid-19, când un vaccin a trebuit să fie dezvoltat de la zero”, a declarat Hutchinson.
Cu toate acestea, unele lecţii despre prevenirea răspândirii bolilor au fost uitate de la sfârşitul pandemiei de Covid, a remarcat Salmanton-García.
„Oamenii au reînceput să tuşească în palmă şi apoi să dea mâna cu alte persoane. Purtarea măştii a dispărut. Ne întoarcem la vechile noastre obiceiuri proaste. S-ar putea să ajungem să regretăm asta”, a avertizat el.
Un parlamentar britanic, dintr-o familie de proprietari de sclavi, va câştiga 3 milioane de lire din vânzarea unei foste plantaţii în Barbados
Parlamentarul conservator Richard Drax, care se află sub tirul criticilor pentru rolul strămoşilor săi în sclavia din Caraibe, este pe cale să primească o plată de mai multe milioane de lire sterline din partea guvernului din Barbados, scrie The Guardian.
În ciuda ameninţărilor de a-l obliga pe Richard Drax să plătească despăgubiri şi de a confisca plantaţia familiei sale - descrisă de un istoric drept un "câmp de exterminare" a africanilor înrobiţi - guvernul plănuieşte acum să plătească la valoarea de piaţă pentru 21 de hectare (aproximativ 15 terenuri de fotbal) din terenul său pentru locuinţe.
Măsura i-a înfuriat pe mulţi locuitori din Barbados, în special pe cei care spun că familia Drax a jucat un rol esenţial în dezvoltarea producţiei de zahăr bazată pe sclavie şi a codului sclavagist din Barbados în secolul al XVII-lea. Acesta a negat africanilor negri drepturile fundamentale ale omului, inclusiv dreptul la viaţă.
Criticii au calificat acordul planificat drept o "atrocitate" şi au spus că aceasta este "o plantaţie pentru care guvernul nu ar trebui să plătească niciun cent".
Trevor Prescod, deputat şi preşedinte al Grupului de lucru naţional pentru reparaţii din Barbados, a declarat: "Ce exemplu negativ este acesta. Despăgubirile şi Drax Hall se află acum în fruntea agendei globale. Cum explicăm acest lucru lumii. Guvernul nu ar trebui să intre în nicio relaţie [comercială] cu Richard Drax, mai ales că negociem cu el în ceea ce priveşte reparaţiile."
În decembrie 2020, The Observer a dezvăluit că Drax a preluat controlul plantaţiei de 250 de hectare la moartea tatălui său în 2017, dar nu a declarat acest lucru în registrul parlamentarilor britanici.
Istoricul Sir Hilary Beckles a descris Drax Hall ca fiind o "scenă a crimei" în care zeci de mii de africani au murit în condiţii teribile. Familia Drax a deţinut, de asemenea, o plantaţie de sclavi în Jamaica, pe care a vândut-o în secolul al XVIII-lea, şi cel puţin două nave care au adus africani înrobiţi în Caraibe.
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
