Întors din Italia de sărbători, un tânăr din Vrancea a decedat la 42 de ani
A venit în România să-și petreacă sărbătorile, a venit acasă. În casa construită cu sudoarea anilor petrecuți printre străini, și-a găsit sfârșitul. Un om împlinit, împăcat și fericit, așa-mi părea din profilul de Facebook. Cunoscuții spun că era foarte glumeț, primitor, un prieten bun, un tată și un soț deosebit. L-am cunoscut și eu, iar descrierea i se potrivește. M-am cutremurat la auzul veștii, nu mi-am găsit cuvintele, m-am așezat, m-au copleșit gândurile și mi s-au împăienjenit ochii.
Astăzi și natura plânge. Ninge și plouă continuu de azi noapte. Îmi dau seama că împotriva acestor fenomene nu putem lupta, cât suntem de mici și neputincioși. Nici împotriva morții nu putem lupta. Cu aproape o lună înainte, cita pe pagina de Facebook: „Orice familie are crucea ei, sunt probleme, situații dificile și boli… Dar, niciodată să nu te dai bătut!’’ El nici nu a putut să lupte. Moartea, pentru el, a fost dușmanul nevăzut. Nu i-a dat nici măcar un semn mic, doar o durere de gât care să-l oblige să intre în casă. Sub privirile înfricoșate ale soției și fetiței lui, sub privirile lor neputincioase și speriate, s-a stins…
A plecat din Italia, din România, din lumea asta pentru totdeuna. Fără să știe, fără să vrea, fără cuvinte de adio...
Azi, în loc de la mulți ani îți spun: Odihnește-te în pace, om bun!
Text preluat de pe site-ul emigrantul.it-editor Cristi Merchea