Ultima oră

Video!!! Povestea focşăneanului care a compus imnul evreilor din toată lumea

După mai bine de 70 de ani de la plecarea sa din Focșani, Ziarul de Vrancea a descoperit unul dintre cei mai vechi membri ai Orchestrei de cameră Unirea, un compozitor şi dirijor care a scris istorie în muzică, a ajuns celebru în Israel şi a cărui carieră a fost decisă de începuturile sale muzicale de la Focşani. Arie Levanon, căci despre el este vorba, a devenit faimos după ce a compus o melodie atât de iubită încât a fost declarată imnul neoficial al lumii evreieşti, fără de care nicio ceremonie nu începe. Mai nou, melodia acompaniază cel mai popular dans al israelienilor din toată lumea.

Fost dirijor al celor mai mari orchestre din Israel, şcolit în Italia de celebrul dirijor Sergiu Celibidache, prieten cu marea noastră actriţă Leopoldina Bălănuţă şi fost coleg de şcoală cu celebrul regizor Sergiu Huzum, Arie Levanon locuieşte în Tel Aviv alături de familie, dar visează să revină într-o bună zi în oraşul natal pentru a se aşeza la pupitrul orchestrei unde a făcut primii paşi în muzică. A aflat din ziarul nostru că Orchestra Unirea, mutată de comunişti abuziv la Galaţi, şi-a reluat activitatea după jumătate de secol sub conducerea muzicianului german Vincent Grüger. A ascultat câteva înregistrări trimise de Ateneul Popular şi a concluzionat că orchestra face „treabă serioasă”. Muzicienii au nevoie de susţinerea publicului, dar şi a autorităţilor pentru ca muzica să fie ascultată în continuare la Focşani.

 
O carieră începută la Focşani

 
Arie Levanon a emigrat în Israel în 1951, la vârsta de 19 ani, însă nu a uitat niciodată cât de mult datorează oraşului în care s-a format şi oamenilor care l-au îndrumat. A absolvit prestigioasa Academie de Muzică din Tel Aviv. Între 1960 şi 1962 şi-a continuat studiile cu o bursă în Italia, unde a aprofundat compoziţia cu Franco Ferrera, la Roma, şi conducerea orchestrelor în Siena, cu celebrul compozitor român Sergiu Celibidache, cu care avea să devină şi bun prieten. „A cântat în Israel, a fost la mine acasă, am fost buni prieteni”, ne-a spus despre celebrul Sergiu Celibidache, decedat în 1996. Compozitor prolific şi cu o arie largă de exprimare, Levanon a compus muzică de film, aranjamente muzicale pentru teatru, dar şi muzică pentru copii sau tineri, precum şi muzică militară, de cameră, vocală sau corală. A colaborat în calitate de compozitor sau dirijor cu mai toate orchestrele importante din Israel, dar a avut onoarea să conducă şi orchestre renumite din lume. A scris muzicaluri de succes, contribuind enorm şi în planul educaţiei muzicale. În prezent, încă predă la Colegiul Levinsky (Training College); a deţinut şi încă mai deţine diverse poziţii publice sau posturi onorifice ce decurg din calitatea sa de preşedinte al Uniunii muzicienilor. În timpul serviciului militar a fost director muzical al Central Command Entertainment, activitate care l-a ajutat să pună în valoare filonul muzical tradiţional, folclorul israelian. A fost nu doar pionier, ci s-a consacrat şi ca un veritabil promotor al muzicii israeliene. Poate cea mai cunoscută melodie a sa este „Erev ba” (Când se lasă seara) – o melodie cu influenţe folclorice, cu care a câştigat trofeul primului Festival israelian de muzică, în 1968, dar şi primul loc în inimile a milioane de evrei din toată lumea. Melodia este atât de iubită în Israel, încât a devenit un fel de imn neoficial al ţării şi a avut darul de a-l face faimos pe compozitorul născut la Focşani. Practic, „Erev ba” a fost adoptată de diaspora evreiască drept melodie de suflet, devenind imnul evreilor care locuiesc în afara ţării. Pentru activitatea sa muzicală, Arie Levanon a fost distins cu nenumărate premii, între care de trei ori numai cu Premiul Nissimov al muzicii corale.
 

Cum a început o mare carieră
 

Arie Levanon s-a născut la Focşani, în 1932, sub numele de Leon Vaisman. Străbunii săi erau evrei veniţi din Rusia, în timpul Războiului de Independenţă. L-am întâlnit vara trecută în Israel, pe o terasă zgomotoasă de pe malul Mediteranei. Vorbeşte o română perfectă, chiar dacă a plecat de 70 de ani din Focşani şi nu a mai revenit decât de două ori. Din capul locului spune că ceea ce l-a convins să facă muzică a fost activitatea ca dirijor de cor la Focşani. „Când am început să dirijez corul mixt din Focşani, m-am simţit atât de bine încât am zis că asta vreau să fac în viaţă. Şi asta am făcut”, ne-a spus Arie Levanon, care a fost precoce în materie de muzică. La 10 ani cânta la vioară, iar la 11 ani a compus prima melodie.  “Atunci nu eram apreciat, râdeau de mine colegii, familia ... Nu au luat pasiunea mea în serios”, ne povesteşte într-o română aproape nealterată, ţinând cont de cât de rar o vorbeşte. Pe vremea aceea, înainte de venirea comuniştilor la putere, Focşaniul avea 50.000 de cetăţeni, iar 10% erau evrei. “Era o comunitate bine organizată, care avea şcoala şi chiar liceul ei. Eu vorbesc ebraică din România. Când am terminat şcoala primară şi am vrut să plec la liceu, în 1946, comuniştii au interzis şcolile minorităţilor şi atunci am intrat la Liceul Unirea. Când eram în clasa a V-a la Unirea, am creat o mică orchestră de muzică pentru serile dansante. Tot acolo am făcut un cor de băieţi, unde cântam pe două voci, de plăcere”, îşi aminteşte cel care avea să devină unul dintre cei mai mari compozitori ai Israelului, dar pe care nu-l prea cunoaşte aproape nimeni în România.
 

Viciosul care i-a schimbat viaţa

 
În acele timpuri, în Focşani funcţiona un cor mixt, format din elevi, care avea să-i schimbe viaţa. Era dirijat de un talentat profesor de origine rusă. „Dar era alcoolic”, îşi aminteşte fostul Leon Vaisman, care avea să profite, muzical vorbind, de pe urma viciului profesorului. Au fost câteva apariţii ale corului la Teatul Pastia în care dirijorul nu a mai fost prezent. “Corul era pe scenă şi dirijorul la cârciumă”, îşi aminteşte. „Dădea fuga cineva şi îl aducea. Nu-mi mai amintesc numele, dar lui îi datorez ce am devenit”, adaugă Ariel Levanon. Când Partidul Comunist a devenit stăpânul ţării, corul mixt a fost preluat de Uniunea Tineretului Muncitoresc. “Era vremea când se făcea muncă voluntară, iar corul a fost trimis să susţină un concert la Galaţi. În Focşani cunoşteam toate cârciumile, dar în Galaţi unde îl căutăm? S-au căutat soluţii să-l schimbe şi atunci cineva a spus că «este unul Vaisman, care a creat un cor. Ia să vedem noi ce poate». Eram într-o lecţie de chimie şi m-au chemat în sala de repetiţii. Şi de atunci am fost dirijorul corului. Am apărut poate în zeci, sute de concerte. Era un cor serios, avea între 80 şi 100 de participanţi”, îşi aminteşte Ariel Levanon primele experienţe ca dirijor.
 

Nostalgia Iaşiului

 
În liceu fiind, a venit o comisie de la conservatoul de la Iaşi să caute tinere talente în oraşele Moldovei. „Printre cei care au pus ochii m-am numărat eu şi Silviu Zavulovici (foto dreapta), cel care era dirijorul Orchestrei Unirea. Şi au vrut să mă trimită să studiez ori la Iaşi ori la Bucureşti, dar părinţii au fost contra. Credeau că a fi muzician nu e meseria cea mai bună. Îmi închipui că dacă rămâneam în România făceam aceeaşi carieră. În viaţă, uneori, dacă nu întotdeauna, ajungi la o intersecţie de drumuri: eşti la dreapta şi, dacă ai făcut câţiva kilometri, te poţi întoarce, dar dacă ai făcut zeci, sute de kilometri, e cam greu să te întorci. Aşa este în viaţă. Este un timp când poţi să regreţi şi să schimbi cariera, soţul, familia, dacă mergi mult e mai greu”, filosofează Arie Levanon.
 

"Primul meu salariu a fost de la orchestra din Focşani"
 

Muzicianul israelian îşi aminteşte cu drag de primele concerte ale Orchestrei Unirea, iniţiată de profesorul de vioară Ştefan Saica. „Noi nu căutam atunci publicul. Atuncea nu era chestiunea economică aşa de importantă cum e azi. În orice caz, era prima oară când s-a creat o orchestră la Focşani şi a fost subvenţionată de stat. Au fost şi oameni din alte locuri care au cântat aici. Era o orchestră în care majoritatea erau tineri. Niciunul nu era profesonist, erau amatori entuziaşti, cărora le-a plăcut să cânte şi care s-au perfecţionat. Repetau împreună, era plăcut. Eu am cântat vioara, sora mea Coca Vaisman, cânta tot vioară. Din păcate a renunţat la muzică după căsătorie. Au fost câţiva evrei în orchestră, era domnul Şainez, flautist. Oamenii aceştia au început cu maestrul Saica, au căutat muzicieni şi încet-încet am devenit orchestră”, ne povesteşte Leon Vaisman. Cum fiecare avea maestrul său, Leon Vaisman a fost elevul lui Ştefan Saica, concert maestru al primilor ani ai Orchestrei. "Nu erau prea mulţi muzicieni în Focşani. Sunt oameni care au învăţat special ca să intre în Orchestra Unirea", insistă Arie Levanon. În 1949, Orchestra Unirea a fost recunoscută ca orchestră semi-simfonică de stat. "După ce am primit recunoaştere, oamenii din orchestră au primit leafă. Eu eram elev de 17 ani şi aveam leafă. Primul meu salariu a fost de la orchestra semi-simfonică din Focşani. Cu noi atunci cântau talentele locale", ne mai spune Leon Vaisman.
 

Paşaport cu o singură direcţie
 

Trecerea de la românul Leon Vaisman la israelianul Ariel Levanon nu a fost lipsită de necazuri. Era o perioadă în care evreii îndurau sentimentele şi acţiunile antisemite. „În 1951 am plecat din România cu paşaport cu o singură direcţie, fără drept de a te returna. Am avut dreptul la 70 de kilograme de bagaj. Circa 50 de ani n-am ştiut că rudele au plătit pentru ca Ceauşescu să le dea voie să plece. Era secret de stat. Am plecat cu trenul la Bucureşti, apoi la Constanţa şi de acolo cu vaporul Transilvania. Când s-a aflat că plec, am fost declarat persona nongrata”, îşi aminteşte cunoscutul muzician.  Viaţa în noua patrie nu a fost deloc uşoară la început. „A fost foarte greu. Am venit aici şi am stat câteva săptămâni într-un cort, pe nisip. Am locuit apoi toată familia într-o singură cameră, la Yaffa. Am lucrat din greu şi încet-încet ne-am pus pe picioare şi noi, şi ţara”, spune fostul Leon Vaisman. Un moment important a fost în anul 1960, când a avut loc prima ediţie a unui festival de muzică israeliană ce avea să scrie istorie în Ţara Sfântă. "Melodia mea a fost declarată câştigătoare şi asta m-a făcut cunoscut aici, în Israel. Şi aşa am devenit o persoană ocupată în teatre. 10 ani am fost dirjior la Opera veche din Telaviv. Am dirijat orchestra din Ierusalim, am lucrat cu corul filarmonicii din Israel", ne spune Arie Levanon.

Ascultati aici melodia Erev ba

Visul de a se întoarce la Focşani
 

Odată plecat din Focşani, Leon Vaisman nu a mai revenit în patrie vreme de jumătate de secol. În 2001, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la absolvirea liceului, a revăzut cu plăcere colegii, dar şi clădirile scăpate de demolările comuniste, Teatrul, Ateneul, Grădina Publică, Liceul Unirea. "N-am mai ţinut legătura decât cu o fată din cor. Cu Poldi Bălănuţă m-am revăzut în Israel, când a venit cu o grupă teatrală. Leopoldina era foarte simpatică, sensibilă şi talentată", ne spune focşăneanul dezrădăcinat. Despre reînfiinţarea Orchestrei Unirea a aflat din Ziarul de Vrancea. "Am ascultat interviul cu dirijorul Vincent Grüger, le-am ascultat înregistrările şi mi-au lăsat impresia că fac o treabă bună. Dacă m-ar invita să apar acolo ca dirijor şi să interpreteze şi o lucrare de-a mea, aş veni cu plăcere la Focşani, aşa, din nostalgie, pentru sentimentul de a închide un arc peste timp. Am început de acolo şi termin acolo, pentru că eu sunt la sfârşitul carierei. Mi-ar face mare plăcere. Eu nu mai am nicio rudă nici la Focşani şi nici în România şi nu mai sunt la vârsta aventurilor", ne-a răspuns Arie Levanon, întrebat dacă i-ar plăcea să revină în oraşul natal.
 

"Muzica vorbeşte fără cuvinte"
 

Aflând că orchestra Unirea s-a înfiinţat printr-o minune, fără prea mult sprijin din partea decidenţilor oraşului, Arie Levanon spune că peste tot muzica clasică o duce greu."Este greu să susţii o orchestră. Şi în lume, şi în Israel muzicienii sunt plătiţi mai prost decât oamenii care curăţă străzile. Nu toţi, dar numai primele nume sunt mai bine plătite. Cu toate acestea, muzica trebuie să cânte. Muzica vorbeşte fără cuvinte ", spune Arie Levanon, adăugând că susţinerea depinde de cei responsabili de cultura oraşelor. "Au interes ca nivelul cultural să fie ridicat, să dea la oameni şi alimente culturale? Trebuie creată emulaţie de la copii. Nu pentru bătrâni, pentru maturi - şi lor trebuie să le dai cultură - dar trebuie cultivat publicul tânăr", este sfatul său. Tradiţia muzicală continuă şi în familia lui Arie Levanon. Fiica sa cea mică este o cunoscută violonistă, profesoară la academia din Tel Aviv. "Este considerată cea mai bună profesoară din ţară, iar soţul ei este un pianist apreciat, conferenţiar de muzică. A fost director al Academiei de Muzică din Tel Aviv", ne spune Arie Levanon. Ieşit din activitatea muzicală, fostul focşănean ascultă şi scrie muzică, are propriul canal pe YouTube, iar în fiecare după-amiază îşi dedică timp de calitate pentru cei cinci nepoţi dăruiţi de cele trei fete pe care le are împreună cu soţia sa, originară din Liban. Visează să revină într-o bună zi la Focşani pentru a cânta pe scena care i-a deschis cariera în muzică. Ziarul nostru speră ca autorităţile municipale să-l invite oficial pe Arie Levanon să cânte împreună cu Orchestra de Cameră Unirea, ca invitat de onoare. Este un gest pe care-l merită din plin! (Silvia VRÎNCEANU)
 

Pe portalul nostru webtv puteţi viziona un interviu cu muzicianul israelian Arie Levanon. Ne cerem scuze pentru calitatea înregistrării.

 

Citii aici povestea Orchestrei de Camera Unirea din Focsani: (VIDEO cu dirijorul neamt!!!) Orchestra Unirea din Focşani-victoria unei pasiuni

 

 

---