Timp Liber

VIDEO Marin Sorescu – considerat cel mai mare dramaturg român postbelic | Prozator, eseist, traducător și...pictor | Prins într-un vârtej de invidii, copleşit de boală, a învins... asemenea ciobanului din Mioriţa, transformându-şi suferinţa în poezie

Marin Sorescu (n. 29 februarie 1936, Bulzești, Bulzești, Dolj, România – d. 8 decembrie 1996, București, România) a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române. În cariera politică, a ocupat funcția de ministru al Culturii între anii 1993 și 1995, fără afiliere politică.

Se împlinesc 27 de ani de la moartea lui Marin Sorescu, considerat cel mai mare dramaturg român postbelic şi cel care împreună cu Nichita Stănescu, a revitalizat imaginea poeziei româneşti, prozator, eseist şi traducător.
Creaţiile lui Marin Sorescu s-au bucurat de o largă apreciere şi peste hotare, lucrările sale fiind traduse în peste 20 de ţări, care i-au publicat peste 60 de cărţi în varianta locală. Mai puţin cunoscută este pasiunea lui Sorescu pentru pictură, aceasta fiind materializată prin numeroase expoziţii în ţară şi peste hotare. (https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1811901722176792&type=3)

În 1992, Academia Română l-⁠a propus pe Marin Sorescu pentru Premiul Nobel; autorul mai fusese, cu un deceniu în urmă, pe lista scurtă, era tradus, avea o foarte bună presă internaţională şi ar fi avut toate şansele. În anii ’80, totul fusese obstrucţionat de Partid, cu aportul unor colegi scriitori, care, se pare, au şi semnat un memoriu pe care l-⁠au trimis la Stockholm. În 1992, tot colegii de breaslă sunt cei care şi-⁠au adunat forţele pentru a se împotrivi. Cum, Sorescu, un scriitor care s-⁠a dat cu puterea neocomunistă, să fie nominalizat la cel mai titrat premiu literar din lume? Peste poate! (https://www.contemporanul.ro/modele/bogdan-cretu-ce-am-invatat-de-la-marin-sorescu.html)

 

 

 

 

 

 

 

 

În anul 1964, Sorescu debutează cu volumul „Singur printre poeţi“, o culegere de parodii apărută la Editura pentru literatură. Au urmat în total alte 23 de volume de poezie, cele mai importante fiind „Poeme”, pentru care Sorescu primeşte, în 1966, Premiul Uniunii Scriitorilor – un premiu pe care avea să îl mai primească încă de cinci ori pe parcursul vieţii – , „Tuşiţi” – în 1970, „Suflete, bun la toate” – în 1972, ciclul de 4 volume intitulat „La lilieci” – apărute în anii 1975, 1977, 1980 şi 1988, un întreg univers poetic construit pornind de la un cimitir cu acest nume şi volumul pentru copii „Cirip-ciorap” – apărut în anul 1993

 

În anul 1966 a participat la Bienala de poezie de la Knokke-Le-Zoute, Belgia, în perioada 1966 – 1972 a fost șef la Studioul Cinematografic ”Animafilm” din București, în anii 1970 – 1971 a participat la Programul internaţional pentru Scriitori al Universității din Iowa, iar în anul 1972 a obţinut o bursă de studii pentru un an la Academia de Artă din Berlinul de Vest.

Ca dramaturg, Sorescu a abordat, în general, teatrul existențialist și al absurdului. În ianuarie 1968 scrie piesa de teatru ”Iona”, apărută în revista ”Luceafărul” și la Editura pentru literatură, dar şi piesa ”Există nervi”, publicată, de asemenea, în ”Luceafărul”.

Dintre piesele remarcabile menţionăm şi ”Paracliserul” – apărută în 1970, ”Matca” – în 1973, „Pluta meduzei” – în 1974, ”Setea muntelui de sare” – în 1974, ”Răceala” – în 1976, ”A treia țeapă” – în 1980 şi ”Vărul Shakespeare” – scrisă în anul 1988.

Pentru activitatea literară deosebită, Marin Sorescu primeşte premiul Academiei Române în anii 1968 şi 1977, Medalia de aur pentru poezie „Napoli ospite”, Italia, şi Premiul Academiei Române pentru dramaturgie – ambele în anul 1970 şi distincţia „Le Muse”, acordată de Accademie delle Muse, Florenţa – în 1978.

Din opera lui Marin Sorescu, mai menţionăm volumele de proză – ”Trei dinți din față” – publicat în 1977, ”Viziunea vizuinii” – apărut în 1981 – şi eseurile – precum ”Teoria sferelor de influență” – scris în 1969, sau ”Starea de destin” – 1976,

Sorescu este autorul unor interviuri despre poezie cuprinse în „Tratat de inspirație” – apărute în 1985 dar şi al unor cronici literare, precum ”Ușor cu pianul pe scări” – apărută în anul 1986 şi al unor lucrări literare pentru copii – ”Unde fugim de acasă?” – în 1967.

Marin Sorescu a fost şi un remarcabil traducător, transpunând întegral, în limba română, creația poetică a lui Boris Pasternak, în volumul ”Lirice”.

Aşa cum aminteam, Marin Sorescu a fost un pasionat şi talentat iubitor al picturii, remarcându-se prin expoziţiile personale de la Brașov – în 1989, Cluj-Napoca – în 1990, sau Bucureşti – în 1992, dar şi prin cele din străinătate, din Irlanda – în 1991 şi Paris – în 1992, când a participat la o expoziție colectivă.(radioromaniacultural.ro)

S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic, după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995). A tradus versuri ale lui Boris Pasternak.

În perioada 1978-1990, Marin Sorescu a fost redactor-șef la revista craioveană Ramuri, de unde a fost forțat să plece în 1992, în urma unei scrisori semnate de mai mulți redactori ai revistei.

În 1992, și-a susținut doctoratul în filologie la Universitatea din București, cu teza ”Insolitul ca energie creatoare, cu exemple din literatura română”.

 

Biografie

Marin Sorescu a fost fiul lui Ștefan Sorescu și al Nicoliței (născută Ionescu), țărani din Bulzești. A urmat cursurile școlii primare în satul natal, apoi a continuat studiile la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova; în continuare a studiat la Școala medie militară din Predeal. Studiile universitare le-a făcut la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, la Facultatea de Filologie (1955-1960), licențiat în limbi moderne. A fost membru al Programului Internațional pentru Scriitori la Universitatea din Iowa - SUA.

Opera

Poezia

Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeți". Până la moartea sa (în 1996) mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul "Poeme", reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei sale.

Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tușiți" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume.

Marin Sorescu a excelat în poezii parodice, a dat aproape echivalențe la versuri de Maria Banuș, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, a compus excelente parodii la cantecele lui Miron Radu Paraschivescu, versurile lui Ion Horea, Victor Felea, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu, Eugen Frunză, Nicolae Stoian, Toma George Maiorescu...[9]

Într-o postfață la volumul Tinerețea lui Don Quijote, Marin Sorescu susține că actul poetic constă în a avea curajul să-ți dezvălui subiectivitatea, „sufletul până în cutele lui cele mai întunecoase, spaimele și năzuințele cele mai intime” cu aspirația de a ieși din contingent, asemenea păsării care, petrecându-și majoritatea timpului într-un copac, nu cântă numai în și numai despre copac. Poezia trebuie să fie clară, nu coborâtă la nivelul comun de înțelegere, pe cât posibil concisă, spre a avea parte de o critică lungă și personală, originală fără ostentație. Cam toate aceste însușiri se pot recunoaște în poezia sa, de predilecție în versuri albe, comunicative, adesea presărate cu ironii și autoironii, într-un limbaj care nu ocolește familiaritatea în sens filistin...(Al. Piru, op. cit. pp. 175-176).

Înainte de 1989 nu a putut să apară volumul „Poezii alese de cenzură” (1991), dintre care cea mai cunoscută este poezia Casa sub observație.

Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea scriitorului au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman.

 

Dramaturgia

Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca. Paracliserul întruchipează tragedia artistului creator consumat de propria-i flacără ce nu lasă în trecerea sa prin lume decât impalpabile vestigii, niște „vorbe pe pereți.” Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan, precum în Există nervi, teatrul istoric (în A treia țeapă și Răceala) sau comedii, precum Vărul Shakespeare, al căror armă primordială este chiar ironia mușcătoare, împrumutată din lirica soresciană.

Volume publicate

 

Poezii

    1964 - Singur printre poeți

    1965 - Poeme

    1966 - Moartea ceasului

    1968 - Tinerețea lui Don Quijote

    1970 - Tușiți

    1970 - Unghi

    1972 - Singur printre poeți

    1973 - Ocolul infinitului mic pornind de la nimic

    1975 - Norii

    1976 - Poeme Sorescu

    1977 - Trei dinți din față

    1972 - Suflete, bun la toate

    1972 - Rame - Douăzeci și cinci de poezii

    1973 - Astfel

    1973 - Ocolul infinitului mic, pornind de la nimic

    1976 - Descîntoteca

    1978 - Sărbători itinerante

    1979 - Ceramică

    1982 - Fîntîni în mare

    1984 - Drumul

    1987 - Apă vie, Apă moartă

    1989 - Ecuatorul și Polii

    1991 - Poezii alese de cenzură

    1994 - Traversarea

    1995 - Lulu Și Gulu-Gulu : Versuri pentru copii, ilustrate de autor

    1995 - Poemele tuturor tainelor

    1996 - Din grădina copilăriei - Culegere de poezii pentru elevii din clasele I-IV

    1996 - Moment poetic

    1996 - Poezii

    1997 - Puntea (Ultimele)

    1998 - Efectul de piramidă

    1973-1998 - La Lilieci (I-VI),

    2000 - Scrînteala vremii

    2000 - Încoronare

Literatură pentru copii

    1966 - Unde fugim de-acasă? - Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești

    1987 - Cocostircul Git-Sucit

    1998 - Diligența cu păpuși

    2016 - Se mută circul înapoi - antologie de poezii pentru copii

Romane

    1978 - Trei dinți din față

    1982 - Viziunea vizuinii

    1999 - Japița

Teatru

    1968 - Iona

    1970 - Paracliserul

    1974 - Setea muntelui de sare[10]

    1976 - Matca - Piesă în trei acte

    1980 - Teatru (Răceala, A treia țeapă)

    1984 - Ieșirea prin cer (Iona, Paracliserul, Matca, Pluta Meduzei, Lupoaica mea, Există nervi, Răceala, A treia țeapă)

    1992 - Vărul Shakespeare și alte piese (Luptătorul pe două fronturi, Casa evantai, Vărul Shakespeare)

    1994 - Desfacerea gunoaielor

Publicistică

    1969 - Teoria sferelor de influență

    1975 - Insomnii - Microeseuri

    1976 - Starea de destin

    1985 - Ușor cu pianul pe scări : Cronici Literare

    1997 - Biblioteca de poezie românească

    1999 - Jurnal - Romanul Călătoriilor I-VII

Traduceri

    1969 - Lisandro Oterro, "Situația"

    1969 - Boris Pasternak, "Lirice"

    1985 - Tratat de inspirație

    1987 - Justo Jorge Padron, "Gazela de apă" (poeme); traducere de Marin Sorescu și Omar Lara

    1993 - Vasko Popa, "Sare de lup", tradus de Slavomir Popovici si Marin Sorescu

    1996 - Tan Swie Hian, "Flori de prun" (fabule)

    1999 - Andrei Belîi, "Petersburg" (roman)

Varia

    1974 - Doua coruri, de Hans Peter Türk ; pe versuri de Marin Sorescu

    1975 - Cârlova: ruinurile Târgovistii ; editie ingrijita si prefata de Marin Sorescu

    1985 - Sterian

    1987 - Adam Puslojic, Omul, Opera și încă ceva

    1987 - S. Copacescu - Micii gradinari. Invitati de Marin Sorescu in minunata lume a plantelor

    2003 - Săgeți postume : epigrame, fabule, parodii, versuri, proză scurtă

    2004 - Bile și cercuri

    2005 - Între linii

    2018 - Jurnal de zi si poezii din perioada studiilor liceale

Ediții în limbi străine

    1968 - Kugeln und Reifen (Bile și cercuri), translated into German by Dieter Roth.

    1968 - Ikaruszosdi (De-a Icar), fordította Balogh József.

    1968 - Iona. Stück in vier Bildern. Deutsch von Doina Lescu. Wien - München - Basel, Theaterverlag Kurt Desch.

    1969 - Jivot u tocku (Viața în roată). Trad. în italiană de Marco Cugno.

    1969 - la catedrale (Paraclisrul). Trad. în sârbă de Adam Puslovici.

    1970 - Vibrácie (Vibrații); Překlad: Milan Kraus, Vladimír Dudáš și Milan Kraus.

    1970 - Punkt widzenia (Unghi). Versuri traduse în limba polonă de Irena Harasimowicz.

    1971 - Der Kuster, drama. Deutsch von Doina Lescu. Wien - München - Basel, Theaterverlag Kurt Desch.

    1971 - Együtt álmodunk (Visăm împreună); [vál.] ford. és [utószó] Szemlér Ferenc

    1972 - Jonas. Danmarks Radio. Hørespilarkivet

    1972 - 80 Poezii - 80 Poesie; trad. în italiană de Marco Cugno.

    1972 - Rame : Douazeci si cinci de poezii - Frames : Twenty Five Poems. Versiune eng. și cuv. înainte de Roy MacGregor-Hastie.

    1973 - Ci sono nervi (Există nervi). Versiune italiană de Marco Cugno.

    1974 - Aberglaube. Aus dem Rumänischen von Oskar Pastior.

    1974 - Verse anthology, USSR

    1975 - Framkallning (Developare). Tolkning av Pierre Zekeli och Marianne Sandels.

    1975 - Noah, ich will dir was sagen - gedichte (Noe, hai să-ți spun ceva, Versuri). übertragen von Oskar Pastior.

    1975 - Trojanische Pferde: gedichte (Cai troieni, Versuri); übertragen von Dieter Roth; Bukarest; Kriterion

    1976 - Smiles and Sarcasm (Sarcasme și surâsuri); traducere în greacă de Menealus Ludemis; Dorikos Publishing House Athens, Greece.

    1976 - Kerámia : versek (Ceramica); válogatta és fordította Balogh József

    1978 - Als ich Einmal fliegen Wollte (Despre cum era să zbor); traducere în lb. germană de Dieter Roth.

    1978 - Raceala. A cold (editie bilingva romana-engleza). Traducere de Stavros Deligiorgis.

    1979 - Don Quijote's Tender Years; trad. Stavros Deligiorgis

    1979 - Lono (Matca); trad. în rusă de Chiril Kovalgi și Lev Brinski.

    1979 - Tinerețea lui Don Quijote = La juventud de Don Quijote. Traducere din limba română de Lolita Tăutu.

    1979 - Matița (Matca). Traducere în macedoneană de Tasko Sarov.

    1980 - Kéményeink füstje, Fordította: Éltető József

    1980 - Hideglelés : két dráma (Răceala); [ford. Kántor Erzsébet, Zirkuli Péter] ; [az utószót Zirkuli Péter írta]

    1980 - Giona: tragedia in quattro quadri / Marin Sorescu ; ed. a cura dell' ; trad. dal rumeno di Marco Cugno

    1980 - L'Ouragan de papier (Uraganul de hârtie), verse, Ed. St. Germain des Prés, Paris. Trad. în franceză de Alain Bosquet.

    1980 - Poznavame se (Ne cunoaștem), verse anthology, Narodna Kultura, Sofia, Bulgaria. Trad. în bulgară de Zdravco Kisov și Asen Stoianov.

    1980 - Hidegleses (Răceala), ford. Kántor Erzsébet, Zirkuli Péter; Ed. Europa, Budapest.

    1981 - Poemas,La juventud de Don Quijote. Poemas (Visor de Poesía), traducere de Omar Lara.

    1981 - Tri predni ziba (Trei dinți din față), Narodna Kultura, Sofia. Trad. în bulgară de Veselina Gheorghieva.

    1981 - Gedichten (Poezii). Trad. în neerlandeză de Liesbeth Ziedses de Plantes.

    1982 - Pod vratata (Pe sub ușă), verse anthology, Misla, Skoplye. Trad. în macedoneană de Tasco Sarov.

    1982 - Symmetries: Selected Poems; poetry anthology, translated by por John Robert Colombo and Petronela Negosanu, Hounslow Press, Toronto, Canada.

    1982 - This Hour; translated by Michael Hamburger; Logbridge-Rhodes.

    1983 - La muerte del reloj; selecție și traducere de Manuel Serrano Pérez.

    1984 - Marin Sorescu - Selected Poems (from 6 collections, 1965-73), translated Michael Hamburger

    1984 - Poesiealbum Nr. 197 - Marin Sorescu - Poesiealbum ; 197 - Innengrafik von Dagmar Ranft-Schinke

    1984 - Ceramique, selected verse, Ed. St. Germain des Prés/UNESCO (Oeuvres representatives), Paris. Trad. în franceză de Francoise Cayla.

    1984 - An Anthology of Contemporary Romanian Poetry (contains 22 poems by Sorescu), translated by Andrea Deletant and Brenda Walker. Forest Books, London.

    1985 - Abendrot Nr. 15 - gedichte. Signiert von dem deutsch - rumänischen Lyriker Oskar

    1985 - Let's Talk about the Weather...and other poems; Forest Books, London. Transl. by Andrea Delletant and Brenda Walker; introd."Poet to Poet" by Jon Silkin

    1985 - The Thirst of the Salt Mountain, a trilogy of plays. Transl. by Andrea Delletant and Brenda Walker. Forest Books, London.

    1985 - 66 poeemes. Marin Sorescu (un poet roumaine d'aujourd'hui); trad. du roumaine par Jean-Louis Courriol ; etudes et commentaires de Raoul Becousse. Lyon : Centre d'Étude des Interactions Culturelles. Université LYON 3, [s.a.]

    1985 - El Huracán de papel, poezii, Universidad Autónoma Metropolitana, México, translated into Spanish by Marco Antonio Campos.

    1986 - El Ecuador y los Polos, selected poems, version by Omar Lara, Ediciones Hiperion, Madrid.

    1987 - Legszebb versei; ford. Jancsik Pal

    1987 - Papírorkán : versek; ford. Farkas Árpád

    1987 - Kábulat; vál. és az előszót írta Kovács András Ferenc; [ford. Balogh József et al.]

    1987 - The Biggest Egg in the World, selected poems, versions by Seamus Heaney, Ted Hughes, Michael Hamburger, D.J. Enright, David Constantine, Michael Longley, Paul Muldoon, William Scammel; Bloodaxe Books, Newcastle-upon-Tyne, England.

    1987 - Vlad Dracula. The Impaler: a play; transl. by Dennis Deletant; London ; Boston, Forest Books

    1987 - The Youth of Don Quijote, selected poems, translated by John F. Deane; Dedalus Press, Dublin.

    1987 - Poesie d'amore, verse selection, translated by Giorgio Caragiani, Gabriela Bertini; Dick Person, Napoli, Italy.

    1988 - Povratac Faraona (Intoarcerea faraonului), poems, YKYT Publishing House, Belgrad. Trad. în sârbă de Adam Puslovici.

    1989 - Jonas - Het vlot van Medusa (Iona și Pluta Meduzei). Roemeens toneel. Pefață și interviu de Liliana Alexandrescu, traducere în limba olandeză de Jan Wilhelm Bos.

    1989 - Paysans du Danube: chronique d'un village roumain; trad. par Jean-Louis Courriol; Nîmes, Chambon.

    1990 - Thirst of the Salt Mountain: Trilogy of Plays; transl. by Andrea Deletant and Brenda Walker.

    1990 - Ödet och alfabetet (Scaune in alfabet), selecție și traducere de Jon Milos; Symposium Borkforlag, Stockholm, Sweden.

    1990 - Eja te ta them nje fjale (Am zarit lumina), trad. Baki Ymeri, Ed. Rilindja-Prishtine, Albania.

    1991 - Jag såg ljus på jorden (Am zărit lumină pe pamînt), verse, Ed. Bonniers, Sweden. Trad. în suedeză de Marianne Sandels și Dan Shafran.

    1991 - Iona, drama, Sa hitya Academy, New Delhi. Trad. în bengali de Amita Bhose.

    1991 - La Vision de la tanière (Viziunea viziunii), trad. par Jean-Louis Courriol.

    1991 - Hands Behind My Back: Selected Poems. Traducatori: Gabriela Dragnea, Stuart Friebert, Adriana Varga.

    1992 - Der Fakir als Anfanger (Fachirul incepator), poems, Ed. Akzente Hanser, Germany. Trad. în lb. germana de Oskar Pastior.

    1993 - Marin Sorescu - Poèmes choisis / Horia Badescu - Le visage du temps, traduit par Paola Bentz-Fauci.

    1993 - Versteende Hettiet - gedichten. Vertaling Wiel Kusters. Versteende Hettiet - gedichten.

    1993 - 33 Pesme (33 poeme), verse, Novi Sad. Prefața și traducerea in limba sarba de Milan Uzelaț.

    1993 - Nje flafer dhe nje kembe, versuri. Traducere în limba albaneză de Aurel Plasari.

    1995 - Vid sädens rötter och andra texter, traducere de Jon Milos, Symposion.

    1995 - Poezii / Poems / Poesie. Traducatori: Marco Cugno, Ugo Nespolo (italiana); Michael Hamburger, Andreea Delletant, Brenda Walker, Gabriela Dragnea, Adriana Varga, Stuart Friebert, Roy MacGregor-Hastie, Stavros Deligiorgis, D.J. Enricht, Ioana Russel, Gebbett, Ted Highes, John F. Deane (engleza).

    1995 - Poezii alese, traducere in limba chineza de Tan Swie Hian.

    1996 - Let's Talk About the Weather and Other Poems; transl. by A. Deletant, Brenda Walker

    1996 - Fallenhet för höjder. Dikter i urval, tolkning och presentation an Dan Shafran.

    1997 - La soif de la montagne de sel, trad. par par Paola Bentz-Fauci

    1998 - Fachirul începator: poezii - Der Fakir als Anfänger : Gedichte ; ed. îngrijita de Virginia Sorescu ; trad. în lb. germana de Oskar Pastior.

    1998 - Iona: Stück in vier Bildern; Deutsch von Doina Lescu.

    1999 - Stege till himlen: sista dikter. Ellerström Trad. în suedeză de Dan Shafran.

    2001 - Censored Poems; transl. by John Hartley Williams, Hilde Ottschofski.

    2002 - Die Leere der Glocke: gedichte; traducere de Christian W. Schenk.

    2003 - Craiova văzută din car = Vid na Krajovu s telegi. Marin Sorescu ; perevod s rumynskogo Anastasii Starostinoj. Moskva, Criterion

    2004 - The Past Perfect of Flight; transl. by Adam J. Sorkin.

    2004 - The Bridge (Poems written by Sorescu on his death bed), translated Adam J Sorkin & Lidia Vianu

    2007 - Poezii-Gedichte; trad. de Dieter Roth.

    2011 - „Scara către cer”, poezie, „Setea muntelui de sare”, cinci piese, traducere: Ognean Stamboliev, ed. Avangard Print

    2011 - Die Leere der Glocke: Gedichte; traducere de Christian W. Schenk.

    2013 - The Selected Poems of Marin Sorescu (Chinese Edition); translated by Gao Xing.

    2013 - Erratum till paradiset. Trad. în suedeză de Dan Shafran.

    2013 - Per entre els dies. Antologia poètica (Catalan Edition). Traducere în catalană de Corina Oproae, Xavier Montoliu Pauli.

    2018 - La tercera estaca (A treia țeapă). Traducere în spaniolă de Catalina Iliescu Gheorghiu.

    2019 - Alma, que sirves para todo. Traducere în spaniolă de Catalina Iliescu Gheorghiu.

    Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119;

    Pieta - Eine Auswahl rumänischer Lyrik, trad. Christian W. Schenk, Dionysos, Boppard, 2018, ISBN 9781977075666;

    ROSARIEN: Rumänische Gegenwartslyrik 2020, 444 Seiten, trad. Christian W. Schenk Dionysos Boppard 2020, ISBN 979-8649287029.

Studii critice despre opera soresciană

    Problematica actului literar în poezia lui Marin Sorescu; Cornelia Bejenaru, 1970

    Uno scrittore romeno contemporaneo: Marin Sorescu : considerazioni sul suo romanzo "Tre denti devanti"; Gheorghe Carageani, 1979

    Iona: opera dupa tragedia lui Marin Sorescu : partitura; Anatol Vieru, 1980

    Marin Sorescu: instantaneu critic; Mihaela Andreescu, 1983

    Chei pentru labirint - Eseu despre teatrul lui Marin Sorescu și D. R. Popescu; Popescu Marian, Editura Cartea Romaneasca, 1986

    Marin Sorescu sau Despre tînjirea spre cerc; Maria Voda Capusan, 1993

    Marin Sorescu sau interogația exemplară; Camelia Felicia Draghici, 1993

    Marin Sorescu și Deconstructivismul; Maria-Ana Tupan, 1995

    Marin Sorescu la Buzău - Album; Alex. Oprescu, Marcela Chirita, 1996

    Marin Sorescu: studiu monografic; Fănuș Băileșteanu, 1998

    Receptarea în epoca a poeziei lui Marin Sorescu: (1964-1989); Gheorghe Boris Lungu, 1998

    Invito alla lettura di Sorescu; Gheorghe Carageani, 1999

    Intre ironic si imaginar; George Chirila, 2001

    Marin Sorescu în scrisori de familie: (altar cu parabole); George Sorescu (cuv. introd., sinteze, note si comentarii), 2001

    Între ironic și imaginar: monografie Marin Sorescu; George Chirila, 2001

    Opera lui Marin Sorescu; Crenguta Gânsca, 2002

    Marin Sorescu, între parodic și solitudine necesară, Maria Ionică, 2003

    Marin Sorescu - Laserul vagului sau Arta care doare; Ilarie Hinoveanu, 2004

    Marin Sorescu: un eu creator în ipostaze daimonice; Maria Ionica, 2005

    Marin Sorescu: repere biografice; Maria Ionica, 2005

    Marin Sorescu in patru continente. Jurnal I-II; George Sorescu, 2006

    Marin Sorescu, triumfător la judecata de apoi; Ilarie Hinoveanu, 2006

    Marin Sorescu, starea poetică a limbii române: stil și expresivitate în poezia lui Marin Sorescu; Ada Stuparu, 2006

    Generatia '60 - Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru; Adrian Paunescu (Teza de doctorat), 2007

    Marin Sorescu: imagini, ethos, evocări; Gabriela Rusu-Păsărin; cuv. introd. de George Sorescu ; trad. în lb. engleză: Andreea Bratu ; trad. în lb. franceză: Dana Dinca, 2007

    Marin Sorescu în scrisori de familie; George Sorescu, 2008

    Marin Sorescu - ironica regie la un spectacol existențial; Fanus Bailesteanu, 2008

    La Lilieci - 6 cărți în căutarea lui Marin Sorescu; Marian Barbu, 2009

    A tér játékai : a virtuális tér és a történelmi idő viszonyának módosulásai Páskándi Géza és Marin Sorescu drámáiban (Games of Space: Changes in the Relationship between Virtual Space and Historical Time in the Dramas of Géza Páskándi and Marin Sorescu), Karácsonyi Zsolt, 2010

    Marin Sorescu. Poezia teatrului și teatralitatea poeticului; Ștefania Maria Custură, 2010

    Dramaturgia lui Marin Sorescu: teatru parabolic; Cristina Maria Necula, Voiculescu Ganciu Ionela, 2013

    Monografie. Marin Sorescu; Claudia Benchea, 2014

    Marin Sorescu. Singur printre canonici; Cosmin Borza, 2014

    Expresie populara în ciclul "La Lilieci" de Marin Sorescu; Gr. Brâncus, 2014

    În 1983 si 1992 premiul Nobel trebuia să poarte un nume românesc: Marin Sorescu - convorbiri cu și despre Sorescu; Ion Jianu, 2014

    Sonetele lui Marin Sorescu; Ada Stuparu, 2016

    Marin Sorescu în Postume; Ada Stuparu, 2017

    Marin Sorescu și George Sorescu în corespondență cu personalități; coordonator: George Sorescu, 2017

    Marin Sorescu. Scrisori și documente inedite (vol. I); George Sorescu și Emil Istocescu, 2017

    Marin Sorescu în documente inedite (vol. II); George Sorescu și Maria Ionica, 2017

    Marin Sorescu în anticamera NOBEL; Ion Jianu, 2018

    Marin Sorescu in documente inedite, Vol. 1-4; Maria Ionica, George Sorescu, 2019

Distincții

    Premiul Academiei Române (1968, 1977)

    Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970

    Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970

    "Le Muse", acordat de Accademie delle Muse, Florența, 1978

    Premiul Internațional de Poezie "Fernando Riello", Madrid, Spania, 1983

    Premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate

    Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de șase ori, pentru poezie, teatru și critică literară)

 

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

 

Până la urmă, a învins. A învins asemenea ciobanului din Mioriţa, transformându-şi suferinţa în poezie. De o frumuseţe diafană, fără termen de comparaţie în literatura română de dată recentă, sunt poeziile din ultimul an de viaţă, cele mai multe scrise pe patul de spital (şi reproduse în volumul Puntea).

Iată, ca exemplu, poemul Scară la cer, datat 5.XI.1996, în care, din subţirimi şi năluciri, din sugestii, din înţelesurile abia sesizabile ale unui zâmbet trist se construieşte drama zguduitoare a despărţirii definitive de viaţă:

„Un fir de păianjen/ Atârnă de tavan,/ Exact deasupra patului meu.// În fiecare zi observ/ Cum se lasă tot mai jos./ Mi se trimite şi/ Scara la cer - zic,/ Mi se aruncă de sus!// Deşi am slăbit îngrozitor de mult,/ Sunt doar fantoma celui ce am fost,/ Mă gândesc că trupul meu/ Este totuşi prea greu/ Pentru scara asta delicată.// - Suflete, ia-o tu înainte,/ Pâş! Pâş!"

 

Simplitatea şi firescul enunţurilor, reprezentarea naivă (ca într-o pictură dintr-o biserică ortodoxă) a despărţirii sufletului de trup - totul contribuie la crearea impresiei puternice de omenesc al trăirii, de autenticitate. Poetul nu ne oferă o retorică a extincţiei, ci ni se arată el însuşi, întins pe patul de spital. Parcă îi auzim respiraţia.

 

Din 6.XI.1996 datează alt text tulburător, Durere pură, în care este schiţată, în aceeaşi termeni, o dialectică a suferinţei:

„Nu mi-e rău ca să-mi fie bine,/ Mi-e rău ca să-mi fie şi mai rău./ Ca marea cu valuri verzi înşelătoare,/ Nici durerii nu-i pot ghici fundul// Fac scufundări în durerea pură,/ Esenţă de ţipăt şi disperare,/ Şi mă întorc la suprafaţă vânăt/ Ca un scafandru care şi-a piedut/ Rezervorul de oxigen.// Mă rog de împăratul peştilor/ Să-mi trimită un rechin de treabă/ Să-mi taie calea."

Nu există melodramă în aceste însemnări dinaintea morţii, există numai tristeţe pură. Nu există cuvinte mari, există numai cuvinte simple, din limbajul vieţii de fiecare zi. Poetul i se încredinţează cititorului, ca unui preot.

Citind cartea, observăm, cu o strângere de inimă, cum poemele, aproape toate datate, ne duc tot mai aproape de ziua morţii. Cu numai o zi înainte de a închide ochii pentru totdeauna, poetul încă ne mai ţine la curent - zâmbind subţire, aşa cum a făcut toată viaţa - cu situaţia în care se află. Marin Sorescu a fost poet până în ultima zi a vieţii lui.

Alex Stefanescu

 

 

---