VIDEO Astăzi despre: Valentin Uritescu, actorul cu o experiență de peste 50 de ani în teatru și film „de ce eu trebuie să merg înainte, când mă trage satul meu?”
Valentin Uritescu (n. 4 iunie 1941, Vinerea, Alba, România – d. 17 iunie 2022, București, România) a fost un actor român de televiziune, film și teatru.
„Când am plecat la liceu, cu trenul, aveam impresia că merii plantaţi de-a lungul liniei ferate fug înapoi şi mă întrebam de ce eu trebuie să merg înainte, când mă trage satul meu”
„Eu numai în Vinerea am avut sentimentul siguranței. Libertatea, holdele, plugul, cerul, Puiu (calul său din copilărie) și vântul. Acolo simțeam dimensiunea, vraja. Când am plecat la liceu, cu trenul, aveam impresia că merii plantați de-a lungul liniei ferate fug înapoi și mă întrebam de ce eu trebuie să merg înainte, când mă trage satul meu.”
A învățat la Liceul Aurel Vlaicu din Orăștie, a fost campion la schi și a practicat gimnastica. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1963. Și-a început cariera de actor la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila, unde joacă de la absolvire până în 1968 și unde a cunoscut-o pe soția sa, Valeria. Ulterior se angajează la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, unde a interpretat primul rol dintr-o dramă, în piesa „Mai înainte de a cânta cocoșul”, de Ivan Bukovkan, apoi a jucat în „Răfuiala”, de Phillip Massinger, „Nastratin Hogea”, de Mircea Florian. Ulterior se mută la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra” din Capitală. Aici a fost Orgon din „Tartuffe”, de J.B.P. Moliere, Delca din „Dimineața pierdută” de Gabriela Adameșteanu și Lagrange din „Cabala bigoților”, de Mihail Bulgakov. Din 1991 se transferă la Teatrul National „Ion Luca Caragiale” din București, unde interpretează roluri ca: Popa Păcală din piesa „Avram Iancu”, de Lucian Blaga, Jim Corey, din „Vrăjitoarele din Salem”, de Arthur Miller, Tâmplarul din „Strigoii” lui Ibsen, Raspluev din „Nunta lui Krecinski”, de A.V. Suhovo-Kobîlin, pusă în scenă de Felix Alexe. Alte spectacolele în care a apărut: „Livada de vișini”, de A.P. Cehov, „Morișca” de Ion Luca, „Tehnica Raiului”, de Mihai Ispirescu, „Numele trandafirului” de Umberto Eco, „Crimă pentru pământ” după Dinu Săraru, „Take, Ianke și Cadâr”, de Victor Ioan Popa etc. Ca actor de teatru, colaborează cu o serie de regizori importanți: Andrei Șerban, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Cătălina Buzoianu, Sanda Manu, Alexandru Tocilescu, Felix Alexa.Debutul pe marele ecran a avut loc în 1981, în filmul „Angela merge mai departe”, regizat de Lucian Bratu. A jucat apoi în peste 40 de filme. La televiziune a debutat în 1984, în rolul comisarului Teșu, din serialul „Eroii nu au vârsta”. Cariera cinematografică îi este marcată de întâlniri cu regizori renumiți precum Dan Pița, Laurențiu Damian, Mircea Daneliuc, Andrei Blaier, Sergiu Nicolaescu, Șerban Marinescu și Cornel Diaconu.
Ca actor de film a avut un mare succes cu rolul Sergentului Şapte fraţi din serialul TV „Lumini și umbre”, în regia Andrei Blaier, 1981/1982, în filmul lui Sergiu Nicolaescu „Noi, cei din linia întâi”, 1985. De asemenea, timp de cinci ania prezentat emisiunea „Viața Satului”. (educarpatia.wordpress.com)
Am făcut teatru, negândindu-mă la teatru. Am ajuns aici prin destin. Aşa a vrut tatăl meu, care a fost un muncitor simplu, dar a avut ideea fixă ca eu să mă fac artist. În 1959, când am dat examen la IATC, s-au organizat două concursuri; am picat la primul şi am reuşit la al doilea.
În drumul meu a apărut un om Ion Cojar, care a fost capabil să descopere, sub grămada de lest care mă acoperea şi mă acoperă şi azi uneori, piatra preţioasă care ar putea fi şlefuită. Ceea ce a întrevăzut atunci, a scos apoi la lumină folosindu-şi calităţile de pedagog. Pentru mine, întâlnirea cu teatrul s-a produs prin acest om deosebit.Întâlniri de acest tip, “providenţiale”, am avut destule, așa cum probabil are fiecare. În film, regizorul Andrei Blaier mi-a încredinţat rolul Şaptefraţi. Eu am făcut foarte multă armată: am prins şi după terminarea stagiului militar vreo patru concentrări. Am studiat acolo foarte multe tipologii umane. În armată oamenii se manifestă intr-un anume fel, spiritul cazon din ei domină. Am avut şansa întâlnirii cu roluri extraordinare: Meciotkin din “Vara trecută la Ciulimsk de Vampilov”, Phill Hogan din “Luna dezmoșteniţilor de O’Neill”. Dacă mă gândesc bine, tot drumul nostru în viaţă este marcat de şansa unor întâlniri posibile sau de neşansa unor ratări. Aşa se deosebesc cei norocoşi. Mă consider un om foarte norocos. Sunt mulţi actori mai buni decât mine, care n-au avut şansă sau care, din motive ţinând de datele temperamentului lor, s-au simţit jigniţi în anumite raporturi între oameni şi atunci n-au făcut film sau n-au colaborat cu televiziunea. Sunt mulţi. Ei au avut un orgoliu mai presus de realizarea lor profesională. Eu am fost truditor şi am urmărit să mă perfecţionez în meseria mea, care, deşi te supune uneori la umilinţe, are o notă incontestabilă de nobleţe. Prin umilinţa mea, omul învaţă să nu se mai umilească. Totul ţine de personalitate, de contextele în care am evoluat, de temperament, de cei care m-au ajutat să cunosc mai bine lumea artistică. În fiecare om se găseşte şi mâl, dar şi praf de stea, şi puţină nebunie care te aruncă pe o orbită, deasupra lucrurilor teme, monotone”.
Biografie
A absolvit în 1963 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (IATC) din București, la clasa profesorului Constantin Moruzan.[1]
Actorul Bogdan Uritescu este fiul lui Valentin Uritescu.[2]
În decursul carierei sale artistice a lucrat ca angajat la patru teatre:
1963-1968 la Teatrul "M. Filotti" din Brăila,
1968-1980 la "Teatrul Tineretului" din Piatra Neamț,
1981-1990 la Teatrul Bulandra din București,
1990 - în prezent - Teatrul Național Ion Luca Caragiale din București.
Filmografie
Lumini și umbre (Serial TV) (1981 - 1982) - Sergentul Șaptefrați
Întunericul alb (1982)
Concurs (1982)
Ochi de urs (1983)
Întoarcerea din iad (1983)
Al patrulea gard, lângă debarcader (1984)
Acordați circumstanțe atenuante? (1984)
Eroii nu au vîrsta (Serial TV) (1984) - comisarul Teșu
Fapt divers (1984)
Domnișoara Aurica (1985)
Noi, cei din linia întâi (1985) - Sergentul Saptefrati
Trenul de aur (1986) - mecanicul de locomotivă Panait
Niște băieți grozavi (1988)
Duminică în familie (1988)
De ce are vulpea coadă? (1988) - Bunicul
Flăcări pe comori (1988)
Dreptatea (1989)
Fără lumini de poziție (1989)
Marea sfidare (1989)
Momentul adevărului (1989) - Tatăl
Rămânerea (1990) - Nebunul
De-aș fi Peter Pan, regia Gheorghe Naghi, 1991
Cei care plătesc cu viața (1991)
Drumul câinilor (1991) - Octavian
A unsprezecea poruncă (1991) - Karl
Balanța (1991)
Șobolanii roșii (1991) - Generalul
Patul conjugal (1992)
Neînvinsă-i dragostea (1993) - Iacob Lazăr
Cel mai iubit dintre pământeni (1994)
Turnul din Pisa (2002) - Vali
Examen (2003) - Nea Grigore
Magnatul (2004) - Dr. Baltazar
Cuscrele (Serial TV) (2005)
Schimb valutar (2007) - Socrul
Scene de căsnicie (2008)
Dublaj
Domnul Smee, în Peter Pan (2008)
Bucșă, în Mașini (2006) și Mașini 2 (2011)
The King, în Cenușăreasa (1950)
The King, în Cenușăreasa II: Viața la castel (2002)
The King, în Cenușăreasa III: Întoarcerea în timp (2007)
Teatru
Ubu Rege (1990) - teatru radiofonic
Premii
Premiul ACIN 1986 pentru rolurile din Noi, cei din linia întâi și Domnișoara Aurica
Premiul UCIN 1991 Momentul adevărului, A unsprezecea poruncă, Rămânerea, Șobolanii roșii
Premiul pentru interpretare masculină (1986) pentru rolul Sergentul Șaptefrați din "Lumini și umbre", regia Andrei Blaier.
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Valentin Uritescu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”. [3]
Publicații
Așa sunt eu, prost, 2011
Să ai grijă de cel bun din tine Amintiri, Editura Humanitas, 2013 [4]
Note
^ Valentin Uritescu implineste 70 de ani, 4 iunie 2011, Aurel Draghici, Ziare.com, accesat la 8 ianuarie 2014
^ Valentin Uritescu: "I-am luat lui fiu-meu meditator să învețe să se bată" (jurnalul.ro)
^ Decretul nr. 36 din 7 februarie 2004 privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Cultural, text publicat în Monitorul Oficial nr. 172 din 27 februarie 2004.
^ Actorul Valentin Uritescu lansează „Să ai grijă de cel bun din tine” la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, 1 iulie 2013, Medeea Stan, Adevărul, accesat la 8 ianuarie 2014
Legături externe
Valentin Uritescu, Actor
Valeria - despre Valentin Uritescu: Am fost facuti unul pentru celalalt, am fost si suntem suflete-pereche, 25 septembrie 2011, Corina Stoica, Revista Tango
Interviuri
VIDEO Valentin Uritescu: „Trebuie să-mi termin treburile până mor“, 2 iunie 2011, Raluca Moisă, Adevărul
Valentin Uritescu: Cheia unei casnicii este ingaduinta, 1 iulie 2011, Corina Stoica, Revista Tango
„Ultimul interviu“ al actorului Valentin Uritescu: „M-am pricopsit cu nerușinarea de a spune tot“, 16 februarie 2012, Laurențiu Ungureanu, Adevărul
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cu o experienţă de peste 50 de ani în teatru şi film, Valentin Uritescu - născut pe 4 iunie 1941, în comuna Vinerea, judeţul Alba - a dat viaţă unor nenumărate roluri secundare, pe cât de diverse, pe atât de ofertante, precum sergentul Şaptefraţi din serialul TV „Lumini şi umbre”, semnat de Andrei Blaier, personaj continuat în lungmetrajul „Noi, cei din linia întâi”, regizat de Sergiu Nicolaescu, Vasile din „Concurs” (regia Dan Piţa) şi doctorul Marcu în „Cel mai iubit dintre pământeni” (regia Şerban Marinescu), scrie News.
După două examene la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică trecute cu succes, dar nefructificate din cauza unor conjuncturi nefavorabile, Valentin Uritescu este remarcat de Liviu Ciulei la concursul de la Teatrul „Bulandra”.
Absolvent al Promoţiei 1963 (clasa Constantin Moruzan) a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale”, Uritescu alege scena Teatrului „Maria Filotti” din Brăila, pentru ca, după cinci ani, să se angajeze la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. Chemat de Sandu Lazăr şi Ion Cojar în mijlocul trupei, Uritescu caracterizează cei 13 ani (1968 - 1981) drept „cea mai importantă perioadă a vieţii sale”.
A avut o intensă activitate pe scenele bucureștene
Rolul lui Giles Overreach din spectacolul „Răfuiala”, de Philip Massinger, îi aduce premiul special al juriului la Festivalul Tineretului (1978).
Citește și
Doliu în lumea filmului. A murit actriţa spaniolă Margarita Lozano
Doliu în lumea filmului. A murit actriţa spaniolă Margarita Lozano
Valentin Uritescu a avut o intensă activitate pe scena Teatrului Bulandra. A jucat, între altele, în: „Luna dezmoşteniţilor”, de Eugene O’Neill, „Cabala bigoţilor”, de Mihail Bulgakov, „A treia ţeapă”, de Marin Sorescu, „Dimineaţa pierdută”, de Gabriela Adameşteanu, „Tartuffe”, de Molière.
La Naţionalul bucureştean a făcut parte din distribuţia unor spectacole ca: „Avram Iancu”, de Lucian Blaga, „Vrăjitoarele din Salem”, de Arthur Miller, „Livada de vişini”, de A. P. Cehov, „Numele trandafirului”, de Umberto Eco, „Nunta lui Krecinski”, „Take, Ianke şi Cadîr”, „Crimă pentru pământ” şi „Patimile Sfântului Tommaso D’Aquino”.
Importante pentru cariera lui Valentin Uritescu sunt şi rolurile din piesele „Ultima noapte a lui Socrate”, de Dumitru Solomon, la Teatrul Mundi, dar şi „Angajare de clovn”, de Matei Vişniec, la Teatrul Levant.
A colaborat şi cu Teatrul Naţional Radiofonic, la realizarea unor spectacole precum „Ubu Rege” (1990), „Baladă pentru nouă cerbi” de Dumitru Radu Popescu, „Două nuvele” de Teodor Mazilu: „Împăiaţi-vă iubiţii!” şi „Pălăria pe noptieră” şi in pagini antologice din teatrul lui Anton Pavlovici Cehov: „Cântecul lebedei”, o bijuterie radiofonică în care îl are drept partener pe George Constantin şi „Platonov-un Hamlet de provincie”, în versiunea radiofonică realizată de regizorul Dan Puican în anul 2007.
Este vocea de pe audiobook-urile gastronomice cu reţetele lui Pastorel Teodoreanu.
Diagnosticat la 33 de ani cu o boală degenerativă
A debutat în film în 1981 în „Angela merge mai departe”, regia Lucian Bratu.
Fără a avea vreun rol principal în cinema, Valentin Uritescu s-a remarcat în zeci de filme, printre care: „Concurs” (regia Dan Piţa, 1982), „Ochi de urs” (regia Stere Gulea, 1983), „Întoarcerea din iad” (regia Nicolae Mărgineanu, 1983), „Fapt divers” (regia Andrei Blaier, 1984), „Noi, cei din linia întâi” (regia Sergiu Nicolaescu, 1985), „Flăcări pe comori” (regia Nicolae Mărgineanu, 1987), „A unsprezecea poruncă” (regia Mircea Daneliuc, 1991), „Balanţa” (regia Lucian Pintilie, 1992), „Cel mai iubit dintre pământeni” (regia Şerban Marinescu, 1993) şi „Examen” (regia Titus Muntean, 2003).
De-a lungul carierei, a fost recompensat cu distincţia Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer, Categoria D - „Arta Spectacolului” (2004), cu premii ale Asociaţiei Cineaştilor din România pentru rolurile din „Noi, cei din linia întâi” şi „Domnişoara Aurica” şi ale Uniunii Cineaştilor din România pentru “Momentul adevărului”, „A unsprezecea poruncă”, „Rămânerea” şi „Şobolanii roşii”. În 2017 a fost premiat cu Gopo pentru întreaga activitate.
În 2011, Valentin Uritescu a debutat în lumea literară cu volumul autobiografic „Aşa sunt eu, prost!”, urmat de „Să ai grijă de cel bun din tine” (2013), cartea de amintiri dedicată tatălui său. Ambele au apărut la Editura Humanitas.
În 2016, artistul a lansat şi volumul „Bântuit de vieţilor altora”, memorii apărute la Editura Ars Docendi.
La vârsta de 33 de ani a fost diagnosticat cu o boală degenerativă care însă nu i-a afectat activitatea artistică. Era căsătorit cu Valeria şi au un fiu, actorul şi regizorul Bogdan Uritescu
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
