Astăzi despre unul din cei mai importanți actori de film: Dorel Vișan | „Trăim într-o civilizație în care viciul îi ridică osanale virtuții”
Dorel Vișan s-a născut la data de 25 iunie 1937 în satul Tăușeni, județul Cluj (interbelic). A absolvit în anul 1965 cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale" din București. După absolvirea facultății a fost angajat ca actor la Teatrul Național din Cluj.
Trăim într-o civilizație în care viciul îi ridică osanale virtuții,
Este unul din cei mai importanți actori de film din România și unul din puținii, care au ajuns la o solidă reputație europeană. În anul 1974, a debutat pe marele ecran în comedia Păcală, iar patru ani mai târziu este magistral în Între oglinzi paralele, în regia lui Mircea Veroiu. În anul 1987, Mircea Danieliuc l-a distribuit în filmul Iacob, film în care Vișan a realizat rolul său de referință. Interpretarea sa din acest film a fost foarte apreciată. Cotidianul The New York Times îl elogia astfel: "Dorel Vișan în rolul principal este extraordinar, în special atunci când rămâne singur, fără cuvinte, în ultimele 20 de minute".[2]
După ce în anul 1985, Stere Gulea i-a oferit rolul Tudor Bălosu în filmul Moromeții, în anul 1995 Mircea Daneliuc i-a oferit rolul principal (senatorul Vârtosu) în filmul Senatorul melcilor. Pentru prestația din film a primit premiul de interpretare masculină, la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier-Franța. Presa franceză și criticii de film l-au elogiat astfel:
”Senatorul e genial interpretat de Dorel Vișan, un voinic spătos, care seamănă ciudat cu Charles Napier, actorul venerat al lui Jonathan Demme. “Senatorul melcilor” ar fi trebuit premiat pentru formidabilul actor Dorel Vișan, în rolul titular”. (Thierry Jousse – Cahiers du Cinema).
“Se reține jocul excepțional al lui Dorel Vișan în rolul senatorului. Acest rol ar fi putut foarte bine să-i aducă un premiu de interpretare masculină” (Montreal).[2]
În anii următori, Dorel Vișan a jucat în filmele Magnatul (2004) și Sistem nervos (2005). În paralel cu activitatea sa artistică de pe scena Teatrului din Cluj și din filme, a fost și director al Teatrului „Lucian Blaga” din Cluj, precum și profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din același oraș.
Onoruri
De-a lungul carierei sale, a fost laureat cu numeroase premii:
Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Filmului Românesc de la Costinești (1981),
Cel mai bun actor al anului acordat de Asociația Oamenilor de Teatru (1987),
Nominalizare pentru cel mai bun actor la Festivalul european al filmului (1988),
Premiul pentru interpretare masculină pentru rolul din "Senatorul melcilor" la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier, Franța (1995),
Premiul de Excelență la TIFF pentru activitatea sa neîntreruptă în slujba artei (2003).
Actorul Dorel Vișan a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.[3]
Dorel Vișan s-a căsătorit la data de 30 decembrie 1964 cu Maria Vișan. Au fost căsătoriți timp de 29 ani, până la decesul acesteia la 14 iulie 1993. Împreună au trei copii.
„Credința mea, pe care o propovăduiesc pe unde pot, este că un artist nu trebuie să facă roluri, ci să recreeze destine. Mă consider un norocos, deși am trăit multe întâmplări pe care nu le-am pus pe seama norocului. [...] Poate singurul meu regret este cel pe care l-am spus la finalul filmului «Magnatul» în personajul pe care l-am făcut atunci: «Nu-mi pare rău că mor, îmi pare rău că nu m-am priceput să trăiesc».[4]”
—Dorel Vișan
Activitate literară
În anul 1995 a avut loc debutul său literar cu poezii, în revista Steaua. A publicat până în prezent 4 volume de versuri. Numele său a fost inclus în antologiile Poeți clujeni contemporani (1997) și Un pahar cu lumină. Poeți contemporani clujeni (antologie bilingvă româno-maghiară, 2005). Dorel Vișan este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.
Volume publicate
De vorbă cu Domnul (1997) - versuri;
Vremea cireșelor amare (1998);
Păcate ... (2000);
Psalmi (2003) etc.
Prezențe în volume
Dorel Vișan, Artă - Autenticitate - Valoare (Art-Authenticity-Value), în: Cristian Colceriu, Elite Clujene Contemporane - Cluj Contemporary Elites, vol. II, Academia Română, CST, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2014, p. 1211-1223
Prezențe în periodice
Dorel Vișan: „Comuniștii știau să transmită mesaje prin filme, noi nu avem cinematografie”, 3 iunie 2012, Bianca Preda, Adevărul
Dorel Vișan: Teatrul românesc s-a încurcat în ițele democrației, 10 mai 2008, Amos News
„O țară care-și uită trecutul își pierde identitatea“, 19 decembrie 2011, Larisa Și Constantin Iftime, Ziarul Lumina
Dorel Vișan: Trăim într-o civilizație în care viciul îi ridică osanale virtuții, 13 octombrie 2008, Marius Tucă, Jurnalul Național
DOREL VIȘAN: "Am învățat să vorbesc cu corpul meu", Otilia Teposu, Formula AS - anul 2013, numărul 1074
Articol despre actorul de film Dorel Vișan în două din filmele lui Iosif Demian, O lacrimă de fată și Baloane de curcubeu
Filmografie
Păcală (1974) - Călăul
Trecătoarele iubiri (1974) - Dispecerul
Tănase Scatiu (1976) - Nichitache
Mânia (1977) - Maiorul de Cavalerie
Iarba verde de acasă (1977) - fratele lui Ștefan
Gustul și culoarea fericirii (1978) - directorul
Drumuri în cumpănă (1978) - fiul
Între oglinzi paralele (1979) - Lumânăraru
Înainte de tăcere (1979) - primarul
Bietul Ioanide (1979) - fiul lui Hagienuș
Rug și flacără (1980) - Bogathy
Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980) - călăul
Casa dintre cîmpuri (1980) - milițianul
Mireasa din tren (1980) - tatăl lui Filimon
O lacrimă de fată (1980)
Bună seara, Irina (1980) - scafandrul
Probleme personale (1981) - Primul secretar
Castelul din Carpați (1981) - Partenie
Semnul șarpelui (1982) - Odoleanu
Baloane de curcubeu (1982) - Ene Lelea
Năpasta (1982) - Gheorghe
Femeia din Ursa Mare (1982) - Murgu
Faleze de nisip (1983) - milițianul
Lovind o pasăre de pradă (1984) - Panaitescu
Eroii nu au vârstă (1984) - avocatul, serial TV
Bunicul și o biată cinste (1984)
Domnișoara Aurica (1985) - Curcuman
Furtună în Pacific (1985) - Mecanic șef Marcu
Piciu (1985) - Țăran
Sezonul pescărușilor (1985) - Simion
Sper să ne mai vedem (1985) - Bogdan
Declarație de dragoste (1985) - Nea Tăticu
Cale liberă (1986) - colonelul genist
Pădureanca (1987) - preotul Furtună
Moromeții (1987) - Tudor Bălosu
Iacob (1988) - Iacob
Un bulgăre de humă (1989) - Ion Creangă
Undeva în Est (1991) - Lupșe
Drumul câinilor (1991) - Primarul
Rămânerea (1992) - Preotul
Balanța (1992) - preotul rural
Vulpe - vânător (1993)
Timpul liber (1993) - Șef cadre
Cel mai iubit dintre pământeni (1993) .... Gardianul 'Dumnezeu'
Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - Petru Groza
Senatorul melcilor (1995) - senatorul Vârtosu
Prea târziu (1996) - Prefectul
Ultima gară (1998) - Bălan
Fii cu ochii pe fericire (1999) - Tatăl
Torniamo a casa (1999) - film TV)
Zapping (2000) - Polițistul
Manipularea (2000)
Valsul lebedelor (2002) (film TV) - Constantin Dicu
Turnul din Pisa (2002) - Dorel
Occident (2002) - Polițistul
Noro (2002) - Tatăl lui Norocel
Magnatul (2004) - Mircea Moraru
Sindromul Timișoara - Manipularea (2004) - Generalul
Dallas Pashamende (2005) - Polițistul
Sistemul nervos (2005) - Ministrul orb
Ticăloșii (2007) - Finanțatorul partidului
Gala (2007) (serial TV)
Inimă de țigan (2007) (serial TV) - Senatorul
The Dot Man (2007) - Iosif
Dincolo de America (2008) - colonelul Marcus
Cocoșul decapitat (2008) - Mailat
Doar cu buletinul la Paris (2015)
Note
^ a b Dorel Visan, Česko-Slovenská filmová databáze
^ a b Cinemagia - Dorel Vișan
^ Decretul Președintelui României nr. 469 din 30 mai 2002 privind conferirea unor decorații naționale, publicat în Monitorul Oficial nr. 369 din 31 mai 2002.
^ "Astăzi e ziua ta..." : Dorel Vișan, 25 iunie 2007, Ramona Vintila, Jurnalul Național, accesat la 3 iulie 2012
Legături externe
Cinemagia - Dorel Vișan
Dorel Vișan, revoluționarul devenit „Senatorul melcilor”: „Am schimbat o minciună cu alta”, 23 aprilie 2014, Remus Florescu, Adevărul
Dorel Vișan: Confesiunile unui actor cu vorbă de poet, 9 aprilie 2009, Oana-Maria Baltoc, Jurnalul Național
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
