Gara sucevenilor vs “silozul” nostru
Prima impresie pe care ţi-o faci despre un oraş atunci cand călătoreşti cu trenul este strict legată de gara acestuia. Recent, am fost la Suceava, unde am coborat în minunăţia de gară Burdujeni, denumită aşa după cartierul omonim. Am zăbovit minute bune în gară pentru a-i admira arhitectura, cărămida roşie, uşile din lemn şi mai ales salonul central despre care aveam să citesc ulterior că era folosit pentru diverse evenimente festive. Lucrările au demarat în 1892, iar în forma sa finală, gara avea să fie gata zece ani mai tarziu. Într-un secol în care totul se “modernizează”, gara Burdujeni te transportă chiar şi pentru cateva clipe în veacul trecut, dacă nu chiar în secolul XIX. Dacă n-ai ieşi din gară ai putea crede că eşti într-o altă ţară, cum ar fi Elveţia sau Austria. De altfel, gara este o copie a unei gării elveţiene, însă acest lucru nu îi ştirbeşte din frumuseţe, ci mai curand aminteşte de vremurile în care copiam sau ne inspiram de la occidentali în ceea ce priveşte lucrurile de calitate, valoroase. Totuşi, imediat ce ieşi din gară te izbeşti de imaginea unui cartier dezvoltat mai mult sau mai puţin armonios, compus din blocuri lipsite de orice brumă de frumos. E un contrast puternic între vremea lui 1900 şi vremea lui 2000, unde cea din urmă iese net inferioară. Reîntors în eurogara noastră rece, impersonală şi chiar lipsită de funcţionalitate, mă gandeam la vechea gară. Nu era nici pe departe atat de aspectuoasă precum cea din Suceava, dar în orice caz era aşa cum se zice în popor… de prin partea locului, reprezentativă pentru oraş. Cei care conduc la ora actuală Focşaniul, judeţul şi chiar ţara nu-şi văd decat interesul propriu şi absolut toţi pionii principali care au contribuit la demolarea gării vechi şi-au rotunjit binişor conturile, văduvind oraşul de unul din clădirile importante ale acestuia. Au pus în loc o eurogară, care nu vorbeşte nimic despre istoria Oraşului Unirii. Vorbind cu o doamnă mai în varstă despre oraşele ţării de ieri şi de azi, îmi spunea că actuala gară arată precum un siloz. Aş putea spune, parafrazand un cantec, că atat ea cat şi eu … nu ne-am născut în secolul potrivit. (Sorin TUDOSE)
