Timp Liber

GALERIE FOTO!!! "Check in" pe/sub/în/ la Shakespeare S.R.L.

Olimpia SĂPUNARU
10 iul 2016 2098 vizualizări
Cine ştie tot ce a scris Will (Marele!) şi a şi citit, să ridice mâna?! Acum puteţi s-o lăsaţi în jos! Oricum, dacă aţi făcut-o, contează numai pentru voi, deşi, dacă veţi merge la următoarele reprezentaţii ale Teatrului Municipal "Mr. Gh. Pastia", cu piesa "Shakespeare S.R.L", poate că vă vor fi de folos "zadarnicele chinuri", mai ştii?!

Chiar aşa! Ce "chin" l-o fi mânat pe Shakespeare să scrie atât de mult!? (O să aflaţi cu precizie şi cât, de-n cale vă iese teatrul-clădirea sau afişul acestei piese şi a reprezentării sale! )

Acum să ridice mâna cei care au fost la premiera "Shakespeare S.R.L", joi, de zilele urbei. N-o să vă zic s-o lăsaţi în jos, ţineţi-o aşa până la sfârşitul acestui articol! De ce? Pentru că sala Teatrului Municipal "Mr.Gh.Pastia" n-a fost umplută până "la refuz", ci cam până la "de bun simţ"! ... A fost OK, cum ar zice tot românul! Dar eu, Olimpia Săpunaru, mă refer la faptul că a fost un spectacol cu intrarea liberă. Înţelegeţi?!

Dar, dacă mânaţi de acest articol veţi merge la acest spectacol, plătind bilet de această dată, aflaţi că veţi râde numai (decât) ca... "proştii".  O, nu vă simţiţi aşa! Ni se întâmplă tuturor în fond şi e doar o vorbă... "Vorbe, vorbe, vorbe!", vorba lui Hamlet!

Menţionez că e un spectacol comic per ansamblu, dar "umplut" şi cu elemente specifice dramei, cât să dea de gândit. Un paradox, căci comediile lui Shakespeare vor fi doar menţionate şi jucate tragediile. Dar ce e mai comic decât o tragedie? şi, pe lângă diferite genuri de muzică (cultura rock, hip-hop etc, experimentate de colegii mei actori), vom da şi de câteva trimiteri către teatrul de animaţie (chiar mă întrebam cum o să apară fantoma în Hamlet). Un moment, însă neexploatat, acesta din urmă, desigur, din punctul meu de vedere, adică cel al unei păpuşărese (absoventă de UNATC, secţia actorie- păpuşi-marionete), cum îs, mai ales referitor la mânuirea păpuşii compuse; dar e un aspect nesemnificativ, de aceea există o facultate în care studiezi 3 ani cum să prindă viaţă o cârpă. Cum vorbim de un personaj mort, bu-hu-hu…, să trecem peste!

"Spectatoarea Alina", liberă să facă spectacol

 

Ei au invitat şi publicul să participe la piesă, invitand-o, “din întamplare” şi pe Alina Drumea, consilier local PNL

Mai aflaţi că avem de-a face cu un eveniment interactiv. Cu de toate! (S.R.L.!) Cât de interactiv? Păi, unii aţi putea prinde vreo 13 minute bune acolo, pe scenă, alături de actori, o felie de... Voluntariat Artistic. Joi, spre exemplu, au urcat pe scenă "spectatoarea Alina" şi "spectatorul Ionuţ". Unii dintre noi, cei prezenţi, am mers pentru titlu, alţii pentru că ne place să dăm "check in" undeva, oriunde, alţii ca să îi "tăguim" pe Adi Rădulescu, Adrian Damian, Sorin Francu (distribuţia) şi unii, acum, că aţi aflat, poate veţi merge ca să fiţi şi voi actori-voluntari. Voluntariat în teatru. Cum sună asta…?!

Nu e de neglijat niciunul dintre motive, orice motiv poate deveni un bun prilej de a te prinde în plasa (nu sacoşa!) pe care ţi-o poate întinde teatrul (chiar şi cel de provincie)... iremediabil! 

"Mă scuzi că intervin, eu când...?" 

Asta nu-s eu, e Alexandra! Tătaru! Eu şi ea, pentru o anume intensitate, pentru un ceva nou, pentru "un altceva ziaristic", o mâncărime, cum ar veni, ne vom contopi. Într-o rubrică cu caracter permanent (chiar din acest moment; dar să vedem cât ne ţine!), o rubrică fără timp, doar (cu) spaţiu, şi căreia, ne-am gândit, imediat ce am ieşit de la spectacol, să îi zicem "check in". (A se citi "ce chin!"). Fără nicio legătură cu spectacolul! Doar cea a limbii lui Will, şi care, fonetic, ne-a trimis... spre acest gând! (Observaţi, vă rog, că am introdus pluralul, deşi tot eu, Olimpia, o să monologhez pentru moment!) 

Aşadar, acest articol e "pilotul" şi catapultarea lui. Pe urmă, în mod firesc vor pica şi "avioane", şi "cerul"... şi ce-o mai pica pe unde vom da "ce chin"-ul împreună şi unde ne-or duce picioarele şi happening-ul!?!... 

“To happening” or to “not happening”? 

Ce e ăla un "happening"? Păi, traducerea spune că e o "întâmplare" şi o găseaţi şi singuri pe celebrul motor de căutare, dar nu ştiu dacă îl ştiţi şi ca fiind o mişcare artistică. În care actorii improvizează. Desigur, sub un control şi o direcţie, stabilite în prealabil. În spectacolul "de happening", deşi asistăm la acel contact direct cu publicul, se păstrează, totuşi, trăsăturile de bază ale artei teatrale (şi nu numai!), adică convenţia, trimiterile pline de semnificaţie, dar şi gratuitul, ţinând de dimensiunea banalităţii, de la realitate împrumutând accidentalul, care ţine de spontaneitatea actorilor, laolaltă cu cea a spectatorilor. Ei, bine, în Shakespeare S.R.L. o să vă "întâlniţi" (cu) happening-ul, asta făcând ca spectacolul să fie unul accesibil, până la urmă, la nivel spiritual, oricărui spectator, de orice tip. 

Publicul de "happening" nu e cu mult diferit de publicul de teatru, în general...  Adică, nu că la intrarea în sală ar trebui controlaţi spectatorii cu întrebări de cultură generală, dar dacă teatrul nu înseamnă doar "actori spunând un text"? Cum mulţi cred, de altfel! Ci şi simbolistică, şi împletirea mai multor arte care conduc la actul creaţiei, căruia noi îi zicem, cu toţii, mai uşor, mai simplu, "spectacol"…  

Ce e de reţinut e că, în acest proces (procedeu) artistic, "accidentul" e cel care produce tot efectul. Un risc asumat, fiindcă nu ştii cum şi cine îţi intră în sala de spectacol şi, e important, pentru noi, cei din branşă cum iese şi cu ce iese spectatorul. Din sală! şi cu cine! ()

A bătut “gongu”…!

(Abia acum intră Alexandra! De fapt, iese!...) "Hai repede, să simţim pulsul!" zice, imediat ce a bătut gongu'. De ieşire... şi mă trage repede, de mânecuţă, spre foaier. Spectatorii încă ieşeau. Încet! La ieşirea din sală se comentează, de obicei, cele văzute, simţite, nesimţite, auzite. 

Aici e momentul să fac încă o precizare: facerea acestei rubrici şi chinurile ei nu vor fi musai scrise pentru un bine suprem! Ne-am trage pumni, singure, deşi ni i-am putea împărţi, frăţeşte (sau soreşte), dacă am face-o cu acest gând. O facem şi atât! Nici nu ştim de ce exact! Dar am putea să ne uităm şi numele la un moment dat... E posibil orice! Ce nu o să uităm, vă asigur, va fi să pomenim "accidente", interacţiuni între diferite spaţii, universuri, "lumi", cum ar veni... Fără, dar şi cu nişte culoare politică! În acelaşi timp sau deloc şi, apropo de culoare, aici ne îndreptăm uşor-uşor spre finalul acestui articol, concluzionând.

Ca acest spectacol al TMF să se mai joace, e nevoie de fix de trei spectatori. Doi vor urca pe scenă şi cum trebuie să se uite cineva şi la ei, cu trei spectatori în sală e perfect! Uite, dacă....

Gongu, Misăilă... NU batem gongu’, numărăm spectatorii! Suntem tot la ieşire. De fapt, nu îi numărăm, îi trecem în revistă. Unul în spatele celuilalt! Pentru noi două, acum, în această nouă pornire, avânt sau elan gazetăresc, cum vreţi voi să îi spuneţi, nu contează cine pe cine ţine în braţe. Sau cine cui ţine spatele. A fost şi Iorga, dar nu l-am prins la ieşire. Ştim sigur că a fost, fiindcă Alexandrei nu îi scapă nimic. 

Deci, reiau, dacă independentul cu primaru' (sau invers) şi vicele(singur) — trei spectatori de menţionat—, ar fi prezenţi mereu în sala de spectacol, suntem OK! Împreună sau separat, nu contează. Teatrul poate uni sau dezbina. Ce e un partid politic până la urmă? Sau ce înseamnă "independenţă" la acest nivel? În toată ţara noastră... 

Povestim şi citim “şecspir”

"Auzi, da' tu de ce mă povesteşti? Asta puteam s-o zic eu, ceva mai dur! " Deocamdată, da, e vizibil că doar o povestesc pe Alexandra. Dar o fac pentru că eu sunt mai "teatrală" şi ea se ocupă mai mult cu realitatea. Sau realitatea o ocupă pe ea. Eu citesc "şecspir", de exemplu, ea citeşte hărţi. De geografie... E mai orientată, cum ar veni! Nu că n-aş şti să citesc o hartă, nu că n-ar citi Alexandra "şecspir"... 

Adevărul e că nu ştim dacă oamenii vor numai informaţiaîn forma ei pură (dar subiectivă, să fie clar!) sau pusă într-o construcţie de tipul ăsteia! şi testăm! Adevărul e că Shakespeare poate fi de dorit numai în ditirabu' iambic... 

Da' dacă era numai aşa, nu se mai puneau autorii piesei (a se vedea pe afiş câţi sunt) să adune toată opera lui "Scutură Lance" ăsta (chiar şi cea obscură) întru cu totul alte expuneri, mai mult de formă, decât de conţinut şi lăsată spre libera interpretare “bulevardieră”.

Desigur, acum că v-am înarmat cu "de toate", ca un "S.R.L", sperăm ca la următoarele reprezentaţii ale acestei piese să fie tot "accidentul" (?) înspre bine şi să ne bucurăm împreună că încă avem un teatru în oraş şi că încă mai avem premiere... Pe de o parte se comentează că se cheltuie banul public pe "paranghelii", dar pe de altă parte, de ce orăşenii sunt interesaţi, cu precădere, numai de "artisticul" stradal? Aceasta este întrebarea!

Revenim, din cand în cand, cu un “check in”

Am profitat de această premieră, ca să lansăm premiera noastră, vă reamintesc, rubrica “CHECK IN”. "Pilotul" nostru e în aer, deocamdată, dar are o "paraşută", staţi fără griji! O deschidem noi la momentul oportun. 

Dar, cel mai mult şi mai mult ne dorim de la "check in"-ul nostru zâmbete înapoi, şi înainte, şi de la stânga, şi de la dreapta! 

… şi încă ceva. Am urcat pe “feisbuc”-ul personal câteva filmuleţe cu momente surprinse din spectacolul pomenit, dar şi cu aplauzele de final. Ia ghiciţi ce a avut mai mult impact! Cu peste 1000 de vizualizări? Exact, cel cu aplauzele! 

Puteţi lăsa mâna jos acum! Check out! (text: Olimpia SĂPUNARU, Foto: Alexandra TĂTARU)

 

Pe scenă au urcat cei trei actori ai Municipalului, Sorin Francu, Adrian Rădulescu şi Adrian Damian

 



 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.