O pagină din viață. Sunt mulți, sunt puțini 25 de ani?
Aveam puțin peste 25 de ani când am început aventura acestui ziar, alături de alți tineri, unii abia trecuți de 18 ani. Entuziasmul specific vârstei, bucuria de a face ceva nou, chiar de a ne da cu capul râzând acolo unde alții se blocau, de a o lua de la capăt și de a merge înainte cu fruntea sus. Și asta zi de zi.
Așa ne propuseserăm să fim, să facem, la finele anului 1996, cu două luni înainte de lansarea celui mai modern și avangardist proiect media al acelor ani pe piața vrânceană. Ziarul nostru venea cu un model total diferit de scriere, de prezentare a evenimentelor locale, fără interpretări personale și comentarii: știrea verificată din cel puțin trei surse, documentată și împachetată într-un limbaj clar, pe înțelesul tuturor. Pentru că acest ziar se adresa oamenilor, iar lucrurile trebuiau spuse pe șleau, cu cuvinte puține, dar de impact.
Din 18 ianuarie 1997 vrâncenii au descoperit că pot citi despre tot ceea ce înainte nimeni nu avusese curajul să le spună: cum cei pe care îi votaseră se îmbogățeau din sacul fără fund al statului, cum se mișcă banii de la guvern doar pe hârtie dar în case este tot frig, cum se asfaltează și se pun borduri în fiecare an pentru a îmbuiba firmele de partid. Anchete, știri și reportaje care au captat interesul vrâncenilor, făcute cu pasiune de o mână de jurnaliști tineri ce bătătoreau străzile și drumurile județului în lung și în lat. Oamenii au prins drag de ziarul care devenea, astfel, cea mai credibilă sursă de informație.
Nu puține au fost dezvăluirile pe care cotidianul nostru le-a făcut, cu zile intregi de documentare, emoții și nopți nedormite, atrăgându-și simpatii și antipatii, deopotrivă. Imparțialitatea, profesionalismul, curajul, omenia, empatia atunci când era cazul, interesul continuu de a afla și scrie adevărul au constituit mereu linia editorială a acestui jurnal. O echipă puternică ce a dovedit în ani că știe să treacă cu fruntea sus peste frică, presiuni, intimidări. Proba de verticalitate și moralitate am dat-o in 2002, când într-o zi de 1 aprilie „Ziarul de Vrancea” a început un nou drum, rămânând o voce independentă autentică, neatașată politic pe o piață jurnalistică destul de poluată politic.
De la formatul tipărit alb-negru la cel color, descoperim astăzi „Ziarul de Vrancea” adaptat perfect epocii digitale, ce poate fi citit de oriunde în lume, poate interacționa cu cititorii săi pe toate rețelele on-line, la un click distanță.
După un sfert de secol, eu simt și acum mirosul de cerneală al primului număr de ziar, alb negru din 18 ianuarie 1997 și mă întorc cu plăcere în timp, în redacția cu tineri frumoși, gălăgioși și plini de idealuri. Mă revăd la ședințele de redacție creionând sumarul ziarului de a doua zi, citind, recitind, corectând sau scriind textele ce urmau să primească bun de tipar, alegând cel mai potrivit și penetrant titlu de deschidere, cel care va atrage ochiul publicului și va asigura vânzarea jurnalului. Mă bucur că am fost acolo în anii poate cei mai zbuciumați ai cotidianului și îmi place să cred că am contribuit și eu la împlinirea acestei vârste.
Nu știu dacă există un secret al longevității, dar cu siguranță „Ziarul de Vrancea” îl stăpânește și îmi doresc să fim tot aici, împreună, și peste alți 25 de ani. Mulți ani buni de tipar Ziarului de Vrancea!
La mulți ani sănătoși și plini de inspirație ziariștilor de ieri și de azi!
Alice Gheorghiță
Alice Gheorghiță a fost primul secretar general de redacție și apoi redactor șef adjunct al cotidianului nostru. Din anul 2001 până în anul 2003, Alice Gheorghiță a fost redactorul șef.
