Social

Galerie foto | Viața într-un vârf de munte din Vrancea arhaică

Janine VADISLAV
29 iul 2019 17532 vizualizări

În satul vrâncean Brădetu, cocoţat în vârf de munte, unde doar pe jos se poate ajunge, trăieşte familia Dima, părinţii şi cei 5 copii ai lor. Deşi locurile sunt de o frumuseţe rară, oamenii de aici o duc greu şi nici speranţă nu au că se va schimba ceva. De lucru se găseşte doar cu ziua prin sat, la lemn la pădure, sau la cules de fructe de pădure în sezon.  Părinţii se descurcă foarte greu, mai ales pe timp de iarnă, când nu au decât alocaţia copiilor şi un ajutor social de sprijin dat de primărie. Ei spun că se mulţumesc şi cu mult şi cu puţin, dacă cei mici sunt sănătoşi şi au ce pune pe masă.

Alex de 11 ani, Marian 8, Virgil 6, Ana 4 şi Gina, mezina familiei de 6 luni sunt copii Crenguţei (27 ani) şi ai lui Vasile Dima(33 ani). Cei doi s-au cunoscut la o fermă unde lucrau şi au decis să se căsătorească. Nu era avut nici unul, nici celălalt, aşa că au pornit la drum doar cu iubirea care îi unea. S-au întors în Brădetu unde un văr le-a lăsat casa, să stea câtă vreme lucrează în străinătate. Au trecut 12 ani de atunci, numărul copiilor a crescut, şi e din ce în ce mai greu să se descurce într-o zonă în care nu s-a mai creat un loc de munca de foarte mult timp.

- Unde lucraţi? întreb.

„Cu ziua, cu ziua în fiecare zi”, spune Vasile Dima.

- Unde mergeţi?

„La cine mă cheamă. La ciment, la crăpat lemne, la coasă, depinde. Eu găsesc aproape în fiecare zi. Ştie lumea că muncesc. Şi pe mult şi pe puţin”.

- Pe ce se duc banii?

„Mâncare. Atât”

Crenguţa găteşte zilnic pentru şapte persoane, afară, pe o sobă cu plită. Nu-şi poate permite să umple butelia prea des. Vara e mai uşor, o mâncărică de păstăi, cartofi prăjiţi, o salată de roşii şi a trecut  ziua.

- Trebuie să faceţi o mămăligă mare, spun.

„Da, ceanu-i mare...”

- E grea viaţa aicea? întreb.

„Dacă nu muncim, nu avem”, spune Crenguţa.

În plin sezon, Vasile merge la cules de afine împreună cu băiatul cel mare, care abia a împlinit 11 ani. Alex îşi ajută cu plăcere familia, dar tânjeşte când îşi vede colegii cum pleacă la bunici, la rude, sau în tabără.

- Alex, ai fost vreo data în tabără?

„Nu.”

- În excursie?

„Nu.”

- Ţi-ai dorit sa mergi?

„Da.”

- Şi de ce n-ai mers?

„Că nu sunt bani”, şopteşte băiatul.

Alex se trezeşte cu noaptea în cap, sunt peste 20 km până la Dealul Negru, şi chiar mai departe, unde culeg afine.

- E greu? întreb.

„Aşa şi-aşa”.

- La cât te scoli dimineaţa?

„La ora 5.”

- Te ţin picioarele să faci atâţia kilometri pe jos?

„Da.”

- La cules, cum e? întreb.

„E greu un pic.”, spune băiatul.

O întreb pe Codruţa ce simte când vede că ceilalţi copii pleacă în vacanţă şi Alex rămâne mereu acasă. Nu răspunde imediat, dar ochii i se umplu de lacrimi.

„N-avem posibilitate de aşa ceva.  N-a fost niciodată în tabără, dar şi-ar dori. Mai mult de-atât nu-i pot oferi.”

Într-o zi tată şi fiu culeg 15-20 kg de afine, cu ajutorul unui pieptene special.

„Într-o zi culegi, a doua zi le alegi, după aia le dai”, spune Vasile Dima.

- Se plăteşte la kilogram?

„Da, şi e 18 lei” 

Într- o săptămână pot câştiga 500-600lei, bani care se duc pe nevoile urgente ale familiei.

„Pe ce se duc banii? Pe mâncare, pamperşi..., ce avem nevoie în casă,” spune Codruţa.

- Mai rămâneţi cu ceva la sfârşitul lunii? 

„Puţin, dar trebuie să plătim facturile.

Deşi Alex a trecut la gimnaziu şi va merge la altă şcoală, mai mare, părinţii nu au cumpărat nici rechizite, nici ghiozdan, haine sau încălţăminte, dar se gândesc cu groază cum vor împărţi bugetul casei, şi aşa mic, pentru nevoile celor 7 suflete.

-  Alex, ce-ţi doreşti tu cel mai mult? întreb.

„Să învăţ mai bine...  Să învăţ mai bine, atât!”, spune băiatul.

Din toamnă familia Dima va avea 3 copii la şcoală, unul la clasa pregătitoare, unul clasa a III şi Alex in clasa a V a.

- Aveţi ceva pregătit? întreb.

„Chiar nu avem...”, şopteşte Codruţa.

În localitate cei doi părinţi sunt apreciaţi de consătenii lor.

- Ce fel de oameni sunt? întreb.

„Sunt oameni buni, foarte gospodari, dar oricât ar câştiga, tot nu le ajung bănuţii. Ar merita să fie ajutaţi pentru că au nevoi multe”, spune Gina Ciută, asistent medical comunitar, primăria Nistoreşti.

Dacă doriţi să daţi o mână de ajutor - copiii au nevoie de încălţăminte şi haine de şcoală, genţi, rechizite şcolare şi jucării pentru cei mici, căci n-am văzut în casa lor nici o jucărie. Persoana de contact este Codruţa Dima-tel. 0735/ 617. 978. sat Brădetu, com. Nistoreşti, jud. Vrancea.( Janine VADISLAV )


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.