Foto | Proiectul ,,Şapte şcoli pentru şapte familii” a ajuns la Tâmboeşti, Năneşti şi Măicăneşti
În noul an care abia a început, cadrele didactice implicate în acest proiect de lungă durată au pornit, din nou, la drum.
De astă dată au poposit în comuna Tâmboeşti.
„Este clar că această activitate non-profit, nu înseamnă doar că-ţi faci ţie un bine, înseamnă să te conectezi la colectivitate, să empatizezi, nu să judeci, să socializezi mai mult, să fii activ într-un mod util”, spune doamna prof. învt. primar Rica Verdeţu, dedicată trup şi suflet acestor acţiuni în care profesorii voluntari pot aduce un zâmbet, un strop de fericire şi bucuria de a primi un dar, bucurie destinată mai ales copiilor, dar şi adulţilor, de cele mai multe ori mămicile şi bunicii celor mici, care sunt lipsiţi de multe lucruri de care au nevoie ca de aer, alimente, îmbrăcăminte, obiecte de uz casnic şi, nu în ultimul rând, de o vorbă bună care să-i aline, să-i încurajeze să creadă că întotdeauna există o speranţă de mai bine.
De astă dată, cele „Şapte şcoli, pentru şapte familii” - însoţite de domnul Mariean Pleşea - primarul comunei Tâmboieşti, au dus daruri familiei Zanfir formată din 9 copii şi 5 adulţi: făină, ulei, zahăr, mălai, fasole, cartofi, dulciuri, electrocasnice, hăinuţe, încălţăminte, detergenţi. De toate aveau nevoie şi toate au umplut la refuz şifonierul şi cămara goală. Emoţionată, familia a mulţumit voluntarilor generoşi, liniştiţi la gândul că micuţii lor nu se vor culca cu burtica goală.
„Următorul popas l-am făcut la Năneşti şi Măicăneşti, acolo unde ne-a însoţit şi doamna profesor Gina Manolache şi unde am dus aparate electrocasnice, necesare unui trai decent, pături, haine, alimente”, spune doamna Rica Verdeţu.
Răspunzând unui apel umanitar elevii clasei a IX-a D, de la Colegiul Naţional ”Unirea”, din Focşani, îndrumaţi de doamna prof. Mirela Dumitriu, au ajutat o altă familie în aventura numită ,,Viaţă”.În spatele acestor acţiuni se află o întreagă echipă, susţinută de oameni de toate vârstele. De apreciat este şi dăruirea doamnei prof. Gabriela Butu Melu, care îşi pune maşina proprietate personală la dispoziţia noastră, a tuturor, fără de care nu am fi putut face toate aceste drumuri, încărcaţi de daruri, care au adus bucurie în casele multor familii. ”Sunt convinsă că ceea ce facem noi poate salva vieţi, bucura suflete, încălzi inimi. Găsim întotdeauna resurse, putere, înţelegere, pentru ca această acţiune a noastră să continue. Din experienţă profesională, pot afirma că a fi voluntar înseamnă a da dovadă de compasiune, empatie, de răbdare şi înţelegere, de grijă şi de dragoste nemăsurată pentru cei pe care îi sprijinim. Cu riscul să mă repet, a fi voluntar înseamnă să dăruiesti iubire şi, acolo unde este necesar, să ajuţi material copii necăjiţi, oameni bolnavi şi fără nici o posibilitate materială, să treacă peste hopul cel mare”, a mai spus doamna prof. Rica Verdeţu, voluntar de foarte mulţi ani, care a învăţat să recunoască suferinţa, pentru care a găsit - după cum singură mărturiseşte - de foarte multe ori, leacul. ( A consemnat Janine VADISLAV )
