Farmacia verde a profesorului odobeștean Vasile Tarciniu: Leurda - partea I
Leurda este o plantă medicinală de excepție, considerată unul dintre cele mai puternice remedii din farmacia naturii.
De ce să consumăm leurdă?
În primul rând pentru că este o plantă medicinală și pentru că a surprins oamenii de știință prin efectele sale extraordinare asupra inimii, vaselor de sânge, digestiei, precum și asupra sistemului imunitar şi a celui endocrin. Ea se folosește de mii de ani ca detoxifiant de primăvară, pentru curațarea sângelui, plămânilor și sistemului digestiv. În urma unor studii efectuate în Germania, pentru calităţile ei terapeutice leurda a fost declarată „Planta mileniului trei”.
Urşii abia ieşiţi din perioada de hibernare aşteaptă cu mare interes apariţia leurdei, pentru a-şi redobândi puterile şi agilitatea
Se spune că şi urşii o caută după ce ies din hibernare, aşteaptă cu mare interes apariţia leurdei și o consumă ca medicament purificator, pentru a-şi redobândi puterile şi agilitatea.
Creşte în locuri umbroase şi la umezeala pădurilor
Îi place în mod deosebit semiumbra din pădurile noastre de stejar, gorun sau fag, unde așterne adevărate covoare de un verde deschis. Este o plantă cu frunzele mari, strălucitoare, de culoare verde deschis, iar rădăcina este un bulb asemănător cu o ceapă.
Frunzele leurdei răsar din pământ în lunile martie-aprilie, uneori chiar mai devreme. Florile devin însa vizibile abia pe la mijlocul lui mai sau iunie, uneori chiar mai devreme. Frunzele sunt bune de cules înainte ca florile sale sub formă de stea să înflorească, adică în lunile martie, aprilie şi mai (deci înainte de înflorire), iar bulbii se culeg la sfârşitul verii şi toamna (lunile august-octombrie).
Atenție la confuzii. Fie că folosim leurda cumpărată din piaţă, fie că o culegem din pădure, trebuie să fim atenţi să nu fie confundată cu frunzele de lăcrămioare care apar cam în aceeaşi perioadă.
Frunzele de leurdă seamănă foarte bine cu cele de lăcrămioare, iar distincţia se face prin miros şi prin flori. Distincţia prin miros - leurda la rupere degajă un miros de usturoi, motiv pentru care nu poate fi confundată cu altă plantă. Distincţia prin flori - lăcrămioarele au florile în formă de clopoţei, dispuse pe o tulpină arcuită, pe când leurda are florile în vârful tulpinii florifere, în formă de stea.
Nutriţioniştii recomandă consumul de leurdă, îndeosebi la debutul primăverii când majoritatea organismelor sunt predispuse la anemie şi astenii. Se recomandă să se facă o cură eficientă de 3-4 săptămâni (minim 3 săptămâni), cu frunze proaspete (de remarcat că, prin uscare, frunzele îşi pierd din proprietăţi). Este recomandat consumul a cel puţin 200 de grame de frunze proaspetepe zi, adică 2 porții de salată de leurdă pe zi, iar pe parcursul anului se recomandă 4 cure cu ulei de leurdă cu durată de o lună.
Formele de utilizare ale leurdei. Pentru uz intern. Frunzele cu efecte tămăduitoare pot fi folosite ca salată, suc, tinctură, vin medicinal, ulei medicinal, infuzie, ceai, decoct. Bulbii recoltaţi în vară şi toamnă au aceeaşi eficacitate ca şi frunzele.
Salata de leurdă. Este cel mai popular preparat din leurdă şi se obţine foarte simplu. Pentru o porţie delicioasă de salată cu leurdă, se amestecă într-un castron 100-200 g frunze proaspete, care se spală bine cu apă călduţă, tocate mărunt, 5 ml (o linguriţă) oţet de mere, câţiva stropi de untdelemn (o jumătate de linguriţă) şi 2 g (un vârf de cuţit) sare. Se consumă dimineaţa, înainte de masă, imediat după preparare, în maxim 30 de minute de la preparare, se consumă o astfel de salată o dată pe zi.
Salata de leurdă şi păpădie. O porţie de salată pentru o persoană se obţine amestecând 100 g frunze de leurdă, cu o cantitate egală de frunze proaspete de păpădie, de asemenea tocate mărunt. După gust, se adaugă ulei de măsline, pulbere de ghimbir şi zeamă de lămâie.
Sucul de leurdă.Rețeta 1.Sucul de leurdă se obţine dintr-o mână de frunze proaspete (aproximativ 50 g) se taie foarte fin. Se pun într-un vas de sticlă sau ceramică şi se toarnă două pahare de apă sau 250 ml de apă plată călduţă (dar nici într-un caz fierbinte), după care se lasă să se macereze la temperatura camerei, vreme de 4-6 ore, apoi se filtrează printr un tifon dublu, storcându- se bine. Se obţine doza optimă care va fi consumată pe stomacul gol, imediat după preparare, o dată pe zi.
Sucul de leurdă. Rețeta 2. Se obţine din planta proaspătă, astfel: într-un blender sau mixer de bucătărie se pune o mână sau două de frunze de leurdă proaspete, taiate nu foarte mărunt, după care se adaugă trei sferturi de pahar de apă. Se mixează timp de 2-3 minute, apoi se lasă să mai stea vreme de un sfert de oră, dupa care se filtrează prin strecuratoarea pentru ceai sau prin tifon. Poți adăuga și puțină zeamă de lămâie. Se obține aproximativ un pahar de suc, cu o culoare verde intensă, care va fi băut într-o singură doză, dimineața, pe stomacul gol.
Sucul de leurdă cu țelină sau morcovi. Rețeta 3. Se toacă mărunt și se storc frunzele de leurdă până se obține un suc. Se consumă diluat cu suc de țelină ori morcovi.
Sucul de leurdă. Rețeta 4. Frunzele de leurdă se mărunțesc într-un robot de bucătărie, apoi se amestecă într-un borcan cu chefir sau lapte bătut. Acest suc se poate adăuga în diferite mâncăruri sau se poate bea, câte unul-două pahare pe zi, pe stomacul gol, în cure de minimum 20 de zile.
Bulbii de leurdă.Bulbii recoltaţi în vară şi toamnă şi tocaţi mărunt au aceeaşi eficacitate ca şi frunzele, dar, la persoanele cu stomac mai sensibil, se prepară un macerat în lapte timp de 2-3 ore, care se va consuma prin înghiţituri rare.
Tinctura de leurdă. Rețeta 1. Frunzele proaspete de leurdă se taie cât mai fin şi se pun într-un borcan de sticlă cu filet, până acesta se umple pe trei sferturi. Deasupra se adaugă alcool alimentar de şaptezeci de grade, cât să le pătrundă şi să le acopere, după care borcanul se închide ermetic. Se lasă să se macereze vreme de 10 zile, la temperatura camerei, timp în care se agită conţinutul borcanului de 2-3 ori pe zi, pentru o mai bună extragere a principiilor active. După trecerea acestui interval de timp, se filtrează preparatul obţinut.
Tinctura de leurdă. Rețeta 2. Frunzele sau bulbii tăiați mărunt se introduc într-o sticlă până la gât fără a se îndesa, se toarnă deasupra rachiu de secară, sau orice alt rachiu de 38-40 grade, făcut în casă, se închide ermetic, iar preparatul este lăsat la macerat 14 zile în soare sau în apropierea maşinii de gătit, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi,pentru o mai buna extragere a principiilor active.
După această perioadă, se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final, se filtrează din nou, iar tinctura rezultată se toarnă în sticluţe mici, închise la culoare şi se păstrează în loc răcoros şi întunecos.
Tinctura de leurdă şi păpădie. Pentru a o obţine, avem nevoie de 20 g frunze de leurdă tocate mărunt, 20 g frunze de păpădie uscate şi măcinate groşcior şi 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Se prepară urmând procedeul de obţinere a tincturii simple de leurdă, prezentat mai sus.
Vinul de leurdă. Rețeta 1. Vinul se face dintr-un pumn de frunze tăiate mărunt,care se fierb în câteva clocote (adică se opăresc), într-un litru de vin alb. Se îndulceşte după gust cu miere sau sirop şi se bea încet, înghițitură după înghițitură din acest vin în fiecare zi, câte un păhăruț.
Vinul de leurdă .Rețeta 2. Se prepară dintr-un pumn de frunze proaspete sau bulbi mărunţiţi, care se fierb 5 minute în 50 ml vin alb; se infuzează acoperit timp de 10 minute, se strecoară şi se îndulceşte după gust cu miere sau sirop. Se bea dimineaţa câte un păhărel.
Vinul de leurdă. Rețeta 3. Pentru obţinerea acestuia este nevoie de 200 g frunze proaspete de leurdă şi un litru de vin, cel mai indicat roșu. Plantele se toacă mărunt şi se introduc într-un vas de sticlă de culoare închisă, în care adăugăm apoi vinul roşu de ţară și netratat. Preparatul se agită de 3 ori pe zi, timp de 10 zile, cât se lasă la macerat leurda şi vinul. După acest timp se strecoară maceratul şi se depozitează în locuri întunecate, bine aerisite și reci, în sticle de culoare închisă.
Uleiul de leurdă. Rețeta 1. În jumătate de litru de ulei de masline extravirgin se pun 150 de grame de frunze de leurdă bine zvântate și apoi tocate fin. Se lasă acest amestec să macereze la soare vreme de două săptămâni, după care se filtrează, iar preparatul astfel obîinut se lasă să stea nemișcat intr-un vas vreme de șase ore, apoi se iau cu o lingură impuritățile care s-au ridicat la suprafață. Extractul limpede și omogen rămas se trage într-o sticlă închisă la culoare, care se pătrează în locuri întunecoase și reci. Se administrează câte două lingurițe de ulei de leurdă, de 2-3 ori pe zi.
Uleiul de leurdă.Rețeta 2. Avem nevoie de 50 g frunze proaspete, tocate mărunt şi 100 ml ulei de măsline. Plantele se pun într-un vas emailat, apoi se adaugă uleiul. Vasul se fierbe pe baie de apă, timp de 3 ore, vreme în care trebuie să completăm permanent apa care se evaporă din vasul aflat direct pe flacăra aragazului. După acest interval, se lasă la răcit şi se strecoară printr-o bucată de tifon, care se stoarce bine, pentru a extrage cât mai mult din esenţa plantei. Preparatul trebuie păstrat în sticluţe mici, de culoare închisă, în locuri răcoroase.
Infuzia de leurdă. Se prepară astfel: peste două linguriţe frunze (10 g de frunze) tocate mărunt se toarnă 250 ml (o cană) de apă clocotită. Amestecul este lăsat la infuzat 30 minute, după care se strecoară şi poate fi băut.
Ceaiul de leurdă, mentă și cimbru. Ceaiul se prepară din: două linguriţe de leurdă tocată mărunt, o linguriţă de mentă uscată şi un vârf de cuţit de cimbru. Peste amestecul de plante se toarnă o cană de apă clocotită şi se lasă 15 minute la infuzat.
Decoctul de leurdă. Pentru acest preparat folosim tulpini şi rădăcini de leurdă, frunzele pierzându-şi calităţile prin fierberea îndelungată. La o cană cu apă (250 ml) se pun două linguri de tulpină şi rădăcină mărunţite. Preparatul se fierbe la foc mic, timp de 30 de minute, completându-se treptat apa care se evaporă. Se poate păstra la frigider, cel mult trei zile. Doza recomandată este de o lingură, de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă, vreme de două săptămâni.
Alte forme de utilizare ale leurdei.
Leurda se poate folosi și sub alte forme, într-o cură de 3-4 săptămâni, fiind amestecate cu diferite preparate culinare: salate de crudităţi, supe, ciorbe, piure (în asociere cu urzica vie), sosuri, găluşte, chiftele, perişoare, cartofi, tocane cu carne, aperitive, având atât rol decorativ, cât şi condimentar foarte gustos, în locul usturoiului.
Atentie! Precauţii şi contraindicaţii
La persoanele cu stomac sau colon extrem de sensibil și care suferă de gastrită hipoacidă, indigestie sau colită trebuie să consume leurdă cu prudenţă, fiind recomandate pentru început doze mici, care vor fi mărite ulterior, în funcţie de reacţia organismului. Leurda este contraindicată în perioada alaptării; mamele nu vor consuma leurdă, deoarece aceasta transmite un gust neplăcut laptelui și poate provoca colici sugarului.
Formele de utilizare ale leurdei. Pentru uz extern: Frunzele de leurdă se folosesc sub formă de comprese sau cataplasme.
Comprese cu leurdă.Frunzele proaspete de leurdă se toacă mărunt şi se zdrobesc apoi într-un mojar sau pe o planșetă de lemn cu ajutorul ciocanului pentru șnițele. Pasta obţinută se pune între două feşe de tifon, după care se aplică pe zonele bolnave.
Cataplasme cu leurdă.Preparăm mai întâi extractul fluid de leurdă şi pe urmă îl amestecăm cu argilă. Extractul fluid de leurdă presupune fierberea pe baie de abur a 100 ml de tinctură (preparată conform procedeului descris mai sus), până când lichidul se evaporă, ajungând la o treime din cantitatea iniţială (aproximativ 30 ml). Esenţa astfel obţinută se amestecă cu argilă până se transformă într-o pastă subţire. Pasta astfel obţinută se întinde pe o bucată de tifon şi aplicăm bandajul pe zona afectată, fără a lega strâns.
Balconul meu. Cele câteva ghivece din balconul meu vor fi prietenii apropiaţi, care vor asigura o bună energie şi vitalitate tot anul.
Aduceți-o pe mesele dumneavoastră. Leurda poate fi găsită şi în comerţ, însă nimic nu se compară cu o ieşire la iarbă verde, în pădurea plină de leurdă şi ciripit de păsărele. Deci, profitați din plin de acest sezon în care leurda se găsește din abundență și aduceți-o pe mesele dumneavoastră, deoarece adăugată lângă orice aliment, îl transformă în medicament.
Sper că aceste informații v-au fost necesare. Las cititorului privilegiul spiritual de a citi cu mintea și cu inima aceast articol. Întoarceţi-vă la Mama Natură!
Să avem sănătate!
Cu deosebit respect,
Profesor de matematică Tarciniu Vasile, colaborator al Ziarului de Vrancea
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
