În scaun cu rotile, obligat să returneze indemnizaţia de handicap
Un vrîncean cu handicap grav aflat în scaun cu rotile, stabilit de cîţiva ani în Bucureşti, se judecă de cîteva luni cu autorităţile statului, care îi cer înapoi indemnizaţia lunară de handicap pe care a încasat-o timp de doi ani. Năstase Gălăţeanu, de 56 de ani, a ajuns în culmea disperării, neînţelegînd de ce este umilit şi tîrît prin tribunale după ce a fost trimis în judecată pentru cîţiva lei pe lună chiar de autoritatea care ar trebui să se îngrijească de protecţia sa, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Bucureşti, acolo unde domiciliază. DGAPSC Sector 1 Bucureşti l-a trimis în judecată pe bărbatul cu handicap grav în data de 21 martie 2011, la judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, obligîndu-l să-i plătească 12.306 lei, “cu titlu de prestaţii sociale încasate necuvenit pentru perioada iulie 2008-august 2010, reprezentînd indemnizaţia acordată conform Legii nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap”, după cum se arată în cererea de chemare în judecată. De asemenea, instituţia vrea să îl oblige pe pîrît la plata dobînzilor aferente pentru această sumă. DGASPC Bucureşti arată că Năstase Gălăţeanu a beneficiat de o indemnizaţie lunară, conform Legii nr. 448/2006, în cuantum egal cu salariul net al asistentului social debutant, adică circa 500 lei, timp de doi ani. Instituţia a constatat, în noiembrie 2010, dintr-o adresă transmisă de Casa de Pensii Bucureşti, că bărbatul beneficia şi de o indemnizaţie de însoţitor, potrivit Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, încă de la data încadrării în gradul I de invaliditate, respectiv 1 august 1992. În prezent, cuantumul indemnizaţiei de însoţitor este de 586 lei, care reprezintă 80% din valoarea unui punct de pensie. “Pîrîtul nu putea să-şi exprime opţiunea decît în ceea ce priveşte alegerea unui asistent personal, nu şi primirea indemnizaţiei lunare prevăzută în Legea nr. 448/2006, raportat la împrejurarea că acesta deja beneficia de indemnizaţia prevăzută în legea nr. 19/2000”, se mai arată în cererea de trimitere în judecată a DGASPC Bucureşti. Instituţia mai susţine că i-a solicitat pîrîtului, cu o stare de sănătate şubredă, aflat în scaun cu rotile, să se prezinte la sediul instituţiei din Capitală. Cum acesta nu s-a putut prezenta, reprezentanţii Direcţiei au perseverat şi s-au deplasat la domiciliul bărbatului din Bucureşti, pentru a-l trage la răspundere pentru indemnizaţie, însă nu l-au găsit acasă.
“Nu pot să duc un pahar cu apă la gură, depind de un cărucior”
Năstase Gălăţeanu nu înţelege cum de a ajuns să fie dat în judecată pentru o indemnizaţie la care consideră că are dreptul, dat fiind faptul că are un certificat de expertiză medicală în care figurează cu handicap grav, cu diagnosticul de sechele poliomielită acută şi tetraplegie flască şi îşi duce existenţa şi aşa chinuită într-un scaun cu rotile. De la 1 ianuarie acest an omul nu a mai primit indemnizaţia şi s-a trezit dat în judecată. “Eu nu pot să duc un pahar cu apă la gură şi depind de un cărucior ca să pot să mă mişc, cum mă condamnă pe mine! Sînt angajaţi să ne poarte de grijă. Şi dacă era ceva nelegal de ce nu s-a intervenit, fiindcă dosarele sînt pe mîna lor, cu calculatoarele în faţă. Mare supărare mai am în suflet, de multe ori am gînduri negre cu viaţa asta, numai necazuri, numai suferinţă”, spune Năstase Gălăţeanu. Dacă pentru o perioadă mama sa i-a fost asistent personal, în prezent vrînceanul nu mai beneficiază de o astfel de persoană care să îi vină în ajutor şi se descurcă pe cont propriu, cum poate. Nici locuinţa în care îşi duce existenţa amărîtă la Bucureşti nu e mai luminosă: o garsonieră îngustă, cu un geam mic, egrasie şi fără apă caldă. În prezent, omul face naveta între Bucureşti, unde este chemat la judecată, şi Slobozia Ciorăşti, unde este găzduit de o familie de oameni cu suflet mare, care îl îngrijesc. Un caz similar s-a judecat şi la Vrancea, cînd Vasile Belciug, de 60 de ani, asistat în cadrul Centrului de Integrare prin Terapie Ocupaţională (CITO) Odobeşti, a pierdut în faţa DGASPC Vrancea, care şi-a menţinut dreptul de a dispune de 80% din veniturile lui Belciug, adica 301,60 lei pe luna, din pensia lui de 377 de lei. DGASPC a motivat că asistaţii trebuie să contribuie pentru întreţinerea lor cu sumele stabilite de Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap. (Mihaela BEŞLEAGĂ)
