Numai că la o privire mai atentă nu poţi să nu bagi de seamă cîteva fapte bizare, a căror ivire te lasă să înțelegi că Scandalul de la CSM nu e doar o luptă pentru şefii, ci una dintre bătăliile decisive angajate în aceste zile pentru independenţa Justiţiei. Dacă regizorii aşa-zisei contestări din masele de procurori şi judecători vor reuşi să-şi atingă ţelul – înlocuirea Oanei Hăineală, a Alinei Ghica şi a lui Cristi Dănileţ cu marionete ale Penalilor,  atunci peste Justiţia română se va aşeza, ca o lespede de mormînt, fundul greu de majorităţi al USL.

Faptele bizare sunt următoarele:

Conducerea CSM se schimbă în fiecare an. Graţie acestei proceduri, pentru aceste funcţii nu s-au înghesuit pînă acum să concureze membrii CSM (CSM are 14 membri, cu un mandat de 6 ani) fie şi pentru că, la o adică, fiecăruia avea să-i vină rîndul la şefie.

Sub acest semn, alegerile la CSM n-au fost pînă acum temei de scandal. Atît pentru presă, cît şi pentru clasa politică, ele n-au constituit subiect de interes. Semnificativ e faptul că pînă anul acesta, nici Asociaţia Magistraţilor din România, nici Uniunea Naţională a Judecătorilor n-au avut insomnii la ştirea  că o persoană şi nu alta a ajuns şef al CSM.

Anul acesta însă alegerea Oană Hăineală în fruntea CSM şi anunţarea candidaturilor Alinei Ghica şi a lui Cristi Dănileţ la postul de vicepreşedinte au stîrnit în toată ţara un huiet mai mare decît cel provocat de sfoara-n ţară care vestea trecerea Dunării de către armatele de ieniceri şi spahii.

Repet, an de an, alegerea preşedintelui şi vicepreşedinţilor CSM n-a provocat la nivel naţional nici măcar o fîlfîire de pleoape. Sunt 14 membri ai CSM cu o durată de 6 ani. Cum preşedintele stă doar un an, se înţelege că, graţie rotaţiei, numai cine nu vrea nu parvine la şefie.

De ce anul acesta s-au burzuluit mai ceva ca la 1907  masele populare de magistraţi din toate provinciile istorice?

Cercetătorii comunismului din URSS, porecliţi şi Kremlinologi, căpătaseră nu numai obişnuinţă, dar şi îndemînare în lectura Pravdei cu creionul în mînă. Din ce apărea în oficiosul PCUS, îşi puteau da seama de ţelurile ascunse ale conducerii sovietice, urmărite însă cu îndărătnicie.

PCUS a dispărut de pe scena Istoriei.

A dispărut o dată cu el şi Pravda, gloriosul  ziar bolşevic.

A rămas totuşi un al fel de PCUS:

USL, forţa politică ajunsă la Putere după scrutinul din 9 decembrie, urmaşă a PCR-ului, prin Ion Iliescu şi alţi părinţi fondatori ai FSN-ului neocomunist.

A rămas şi urmaşa Pravdei staliniste:

Se numeşte Antena 3 şi, spre deosebire de Pravda, e finanţată nu de Partid, ci de un om de afaceri.

Ca şi Pravda de pe vremuri, urmărind Antena 3 îţi poţi da seama de ţelurile ascunse ale USL, dar mai ales ale Penalilor din Coaliţia de guvernare.

Zilele acestea, Antena 3 a dus împotriva Oanei Hăineală o campanie în stilul Dan Voiculescu, amestec de securist cu ghiorţan îmbogăţit: insulte, acuzaţii compromiţătoare.

Alegeri la CSM au avut loc an de an în ultimul deceniu. N-am văzut vreo preocupare a Antenei 3 pentru cine a ajuns şef pe o perioadă de un an.

Loviturile mediatice sub centură împotriva Oanei Hăineală şi, îndeosebi, împotriva alegerilor de la CSM, ne dezvăluie că votul pentru Oana Hăineală n-a convenit Penalilor din USL.

Pe altcineva se pariase.

Dar şi chiar fără campania dusă de besafonul lui Dan Voiculescu, tot ne-am fi dat seama că ridicarea la luptă a Asociaţiei Magistraţilor din România, a Uniunii Naţionale a Judecătorilor, a Curţilor de Apel din feudele baronilor USL,  îşi are cauza în manevra USL de a pune mîna pe CSM prin plasarea în fruntea instituţiei a marionetelor sale, aşa cum a făcut deja cu TVR şi cu ICR.

Puţine au fost zilele în care unul dintre ştabii USL, distinsul Victor Ponta, să nu fi demascat prezenţa Oanei Hăineală şi a Alinei Ghica în fruntea CSM.

Alegerile au adus-o pe Oana Hăineală ca preşedinte şi era cît pe-aici s-o propulseze pe Alina Ghica în postul de vicepreşedinte.

Marionetă, la rîndu-i, a Penalilor din USL, Victor Ponta nu putea să doarmă liniştit la gîndul că magistraţii respectivi aveau să fie, pentru un an, şefii CSM.

Şi atunci, USL a pus la cale aşa-zisa Revoltă a magistraţilor.

Nu prea diferită în notele sale caracteristice de diversiunea ordinară care a fost așa zisă Piață a Universității din ianuarie 2012.