Vrânceanul nostru, prof. Dr. Constantin Bușe, a plecat în Marea călătorie
Da, dragi români, a murit Constantin Bușe. Istoric de marcă, o vreme prorector al Universității din București, a pierdut lupta pentru viață.
Ieri îi trimiteam unui alt vrâncean,trăitor în America, un mesaj-joc. Îl rugam să aleagă din promoția anului 1957 de la CNU un ipotetic guvern al României. Propunerea mea îl viza pe Constantin Bușe pentru fotoliul de ministru al MEC. Aveam în minte anii de după Revoluție,când Constantin Bușe a fost chemat pentru funcția de director general pentru învățământul universitar. Mi-a povestit de ce a refuzat, preferând să rămână prorector la Universitatea din București. Nu voia să se înregimenteze politic. A rămas vertical până la capăt. A rămas credincios vocației sale. Știa că istoria română și universală mai are multe de dezvăluit.
Acum patru ani punea o nouă piatră la uriașul monument al trecutului. Un titlu ciudat: „Studii de istorie, mai timpurii și mai târzii”.
Colegul nostru de generație a fost un om al cărții, al studiului aprofundat, urcând în sfera elitelor academice. Putea fi academician, dar mândria de a nu face niciun compromis l-a țintuit la catedră. Nu era un taciturn, dar niciun ieftin la prietenii. Știa să scaneze oamenii de calitate. L-am cunoscut bine după terminarea liceului. Am fost în clase diferite.El la A ,eu la C. Din cinci clase, au rămas trei. Liceeni adevărați, care au performat în toate domeniile! Oameni care ar fi putut să conducă o țară. Erau trecuți prin obsedantul deceniu șase. Erau trecuți prin examene grele și repetate. Erau ani în care spiritul unirist a început să domine urbea istorică.
Constantin Bușe, Tinel cum îi spuneau apropiații, era un om bun ca pâinea lui Dumnezeu. Modestia exagerată îl ținea uneori departe de banalele dezbateri despre viață și societate. Ce poți scrie în câteva rânduri despre un om care a scris sute de cărți?
Coordonatorul admirabilului volum omagial apărut în Editura Universității din București, în 2009, scria:„La ai săi 70 de ani împliniți, personalitatea profesorului Constantin Bușe se impune ca figură emblematică în viața intelectuală românească, omagiatul nostru oferindu-ne un exemplu de pasiune și abnegație, un credo profesional și civic demn de urmat.O viață de om închinată istoriei, căci de decenii istoricul reconstituie neîntrerupt fapte și evenimente esențiale aparținând epocii moderne și contemporane a istoriei românești și universale.”
Plecarea spre înalt a profesorului ivit din pământul Vrancei este anunțată cu tristețe și de Centrul de Srudii Euro-Atlantice, pe care l-a slujit și impus la nivel internațional :„ A fost un savant, un dascăl și mentor, un coleg, un prieten, un om deschis a cărui pierdere o resimțim cu toții.”
Cetățean de onoare al Focșaniului, Constantin Bușe merită un monument , ca unul care s-a întors cu drag „la obârșie, la izvor”.
Uniriștii din obsedantul deceniu îl plângem Vestea morții dragului nostru coleg s-a răspândit cu viteza fulgerui până departe. AM PIERDUT UN PRIETEN DRAG ȘI BUN!
Mulți nu vom putea ajunge joi la ora 13 la cimitirul Străulești 2. Vom pleca smeriți capetele și-i vom șopti: „Oduhnește-te în pace, om bun și harnic!. Adio, Tinele!”
Vasile Lefter
Citiți și anunțul făcut de Centrul de Studii Euro-Atlantice "Prof.univ.dr. Constantin Buşe" după aflarea tristei vești a disparției a profesorului vrâncean
”Anunțăm cu adâncă tristețe și durere în suflet trecerea în neființă a reputatului profesor universitar Constantin Bușe (1939-2019), astăzi 15 decembrie 2019.
Domnul profesor universitar dr. Constantin Bușe a fost unul dintre întemeietorii școlii românești de Istorie a Relațiilor Internaționale, un cercetător exemplar, un excepțional mentor academic pentru zeci de generații de studenți. Și-a închinat întreaga sa viață Istoriei și a excelat la nivel național și internațional în cercetarea istoriei moderne și contemporane universale, a studiului Americii Latine, a integrării euro-atlantice, a relațiilor internaționale din secolele XIX-XXI. Mărturie pentru această extraordinară muncă de cercetare stau cele peste 200 de lucrări științifice (monografii, studii și articole, culegeri de documente, manuale universitare) publicate de-a lungul vieții sale academice. Nu numărul acestor lucrări academice este important, ci modul în care acestea au trasat noi direcții în cercetarea istorică din țara noastră și au setat adevărate standarde de calitate. Cariera academică, desfășurată neîntrerupt în cadrul Facultății de Istorie a Universității din București, a fost de asemenea excepțională.
A fost Profesorul desăvârșit, a inițiat în tainele Istoriei un număr imens de studenți, a sprijinit dezvoltarea profesională a sute de tineri istorici, a inovat în materie de cursuri și programe universitare, introducând în Facultatea de Istorie discipline și direcții noi de cercetare. A muncit neobosit în slujba Universității din București, în calitate de prorector al instituției timp de 14 ani, contribuind esențial la reorganizarea Universității după 1989 și la transformarea acesteia într-o instituție academică democratică, modernă și de mare prestigiu internațional. A fondat Centrul de Studii Euro-Atlantice și revista Euro-Atlantic Studies, două creații de suflet, față de care și-a arătat implicarea până în ultima clipă a vieții.
A fost un savant, un dascăl și mentor, un coleg, un prieten, un om deosebit, a cărui pierdere o resimțim cu toții. Pentru mulți dintre noi a fost Profesorul și ne va rămâne mereu aproape.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!”
Text preluat de pe site-ul:csea.ro
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
