Profesorul vrâncean Vasile N. Taftă, membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice, supranumit și ,,babadag” – tatăl oilor
Din cicilul ”Avanpremieră culturală. Memorialul Țării Vrancei – Vidra, Poarta Vrancei (IV)”, continuăm prezentarea celor patru personalități vrâncene care vor străjui ,,Poarta” de intrare în Vrancea arhaică (Simion Mehedinți, Valeriu D. Cotea, Ion Diaconu și Vasile N. Taftă), memorial care va fi inaugurat în data de 4 iunie 2022, cu ocazia Conferinței Naționale a Societății Române de Geografie.
Astăzi dăm cuvântul lui VASILE N. TAFTĂ, membru de onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice, doctorul ,,blândei mioare”, supranumit și ,,babadag” – tatăl oilor.
Păstoritul este una din cele mai vechi ocupații ale oamenilor, care a generat o civilizație și o cultură multimilenară. Toată viața sa, profesorul Vasile N. Taftă a fost preocupat de perpetuarea acestei ocupații, motiv pentru care a elaborat nenumărate cursuri universitare, dar și un manual de specialitate pentru învățământul liceal.
Îl prezentăm mai jos, ca un semn de respect pentru o muncă de peste 60 de ani în domeniu și pentru atașamentul Domniei Sale față de ,,arealul montan românesc” și nu numai!
Costică NEAGU
* * *
Propuneri pentru un manual de montanologie
Arealul montan al țării noastre deține 33% din suprafață, fiind repartizat în 28 județe cu o populație de circa 4.000.000 locuitori, în majoritatea cu gospodării de subzistență, dispersate în 84 de orașe mici și 730 comune cu 3900 sate. Din punct de vedere economic, principala ocupație a locuitorilor este creșterea animalelor adaptate zonei respective și care dau producții mai reduse, ceilalți localnici având ocupații forestiere, fiind și culegători de fructe de pădure (afine, fragi, mure, zmeură, coacăze), ciuperci comestibile, plante medicinale și aromatice etc. Între resursele naturale se mai numără păstrăvăriile și vânatul, iar traseele turistice de importanță peisagistică și geomorfologică, resursele hidroenergetice și miniere. De asemenea, interesante centre etnografice, istorice și religioase se adaugă resurselor deosebite, din arealul montan românesc.
Până în prezent, s-a făcut foarte puțin pentru conservarea, ameliorarea și dezvoltarea acestor resurse industrializabile, inclusiv pentru cele cca. 1, 3 mil. ha de pajiști naturale, care constituie un însemnat rezervor de bază furajeră pentru văratul și iernatul animalelor. Desigur, această situație s-a răsfrânt negativ și asupra nivelului socioeconomic al locuitorilor munteni, fapt pentru care - în special tineretul - migrează în alte localități din zona colinară și de șes, îndeosebi la orașe. Dat fiind această situație, existentă și în alte țări ale lumii, sub egida ,,Cartei Europene a Regiunilor de Munte” precum și a ,,Forumului Mondial Montan” s-au inițiat și lansat o serie de acțiuni internaționale, cu intervenții financiare de redresare a situației socioeconomice din zona montană. La aceste acțiuni s-a afiliat și țara noastră, creându-se ,,Forumul Național al Muntelui” și ,,Comisia de Montanologie din România”.
Conștienți de importanța economică, ecologică și socială a acestei zone, la ședința comisiei de resort, din cadrul Academiei de Științe Agricole și Silvice, din 11 decembrie 2003, s-a prezentat, printre alte obiective, și necesitatea înființării unor școli cu programe adecvate particularităților zonei montane. Concomitent cu realizarea acestui deziderat socioeconomic, se impunea elaborarea, din timp, a unui Manual de Montanologie, de către un grup de specialiști cu specific interdisciplinar. În acest scop, pentru început, această ,,provocare” ca bază de plecare pentru un program preliminar de învățământ, care să fie desăvârșit ulterior, de către alți specialiști, din domenii înrudite cu problema respectivă, așa cum se va sublinia în cele ce urmează.
Acest PROGRAM PRELIMINAR AL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI AGRORURAL MONTAN ar putea să fie structurat astfel:
Cap. I) - Montanologia, domeniu interdisciplinar cu implicații economice, ecologice, sociale, culturale și turistice, cu rol de menținere și dezvoltare a patrimoniului național - așa cum rezultă și din ,,Legea muntelui - obiective şi politici’’ -, în care să fie abordate următoarele teme:
● aportul infrastructurii în procesul dezvoltării durabile a zonei de munte (obiective și particularități;
● muntele, importantă sursă naturală agrozootehnică, forestieră, artizanală, turistică, industrială şi energetică;
● delimitarea zonei montane pe bază de altitudine, temperatură, perioade de vegetație și preponderența creșterii animalelor;
● suprafața din teritoriu național; populația autohtonă, terenul agricol (arabil - pajiști și fâneață) ; teren forestier, (etaje de esență de arbori asociate cu flora specifică) ; numărul de gospodării montane;
● resursele agrozootehnice şi silvice (fructe de pădure, rezervații semincere, plante medicinale, plante aromate, rășini, vânat, păstrăvării, apicultură) și posibilitățile de valorificare locală a acestora;
● muntele, habitat natural al florei specifice cultivate și animalelor domestice (rezervații dendrologice, pepiniere, creșterea ovinelor, caprinelor, bovinelor și cabalinelor de munte);
● susținerea și dezvoltarea activității artizanale și industriale de proveniență silvică și animală;
● menținerea și diversificarea energiei apelor (mori, gatere, microhidrocentrale de cca. 2,5 kw/ oră etc.);
● tipuri de pajiști montane în raport cu etajele forestiere și for-mele de relief, metode de identificare a capacităților productive de ameliorare prin fertilizare biologică și chimică, folosirea pajiștilor din masivul forestier;
● curățirea vegetației lemnoase de pe suprafețele plane, corespunzătoare pentru pășunat, dar slab ,,încheiate’’.
Cap. II) Muntele - mijloc de menținere și ameliorare a echilibrului ecologic al mediului, protector al ecosistemului - cu subcapitolele:
● importanța ecologiei (definiție, principalele ei componente tehnico-științifice și clasificarea acestora, biocenoza (materia vie) și biotopul (materia nevie) cu lacuri, peșteri, chei, ghețari, cursuri de ape, cascade etc.;
● principalele trăsături ale ecosistemului, relațiile trofice dintre biocenoză și populațiile din ecosistem (circuitul sol-plantă-animal-sol);
● implicarea dezvoltării agromontanologiei în ameliorarea, protecția, conservarea și exploatarea ecosistemelor forestiere și agro-pastorale;
● prognoza ecologică și exploatarea agrozootehnică, interrelațiile dintre ecosistemul agricol și utilizarea lui în scopuri productive, autoreglarea ecosistemică și evoluția populațiilor de animale de fermă;
● zonarea ecologică a creșterii animalelor și a resurselor de fito-masă;
● agricultura și zootehnia ca surse de poluare, avantajele colectării și pregătirii gunoiului animalier și vegetal în platforme ecologice;
● clasificarea tipurilor de poluare și dispersia poluanților în biosferă;
● poluarea apelor, solului și atmosferei, efect al deșertificării și al reziduurilor industriale;
● pădurea (în masiv, pâlcuri, perdele etc.), important filtru de purificare a aerului, de producere a oxigenului, de menținere a debitului izvoarelor și râurilor și de reducere a vitezei vânturilor;
● conservarea mediului montan și a biodiversității prin evita-rea degradării acestuia datorită defrișărilor masive, eroziunilor, alunecărilor de teren, avalanșelor, incendiilor, colmatării lacurilor, neregularizării cursurilor de apă, neprevenirii și necombaterii, la timp, a unor boli parazitare specifice;
● particularitățile naturale defavorizante zonei montane (altitudine, pante pronunțate, temperaturi scăzute, fertilitate slabă a terenurilor, sezoane agricole scurte, consumuri mărite de energie, randamente reduse, izolarea accentuată de celelalte zone) și influența acestora asupra habitatului şi proceselor socio-economice.
Cap. III) - Agroturismul rural montan, importantă sursă de ridicare a nivelului material și cultural al locuitorilor, cu:
● punerea în valoare a traseelor și centrelor turistice, insistându-se asupra celor geomorfologice, peisagistice, ecologice, etnografice, istorice, religioase;
● dezvoltarea construcțiilor rurale și silvo-pastorale, destinate activităților agroturistice și exploatării animalelor prin investiții din fonduri proprii (locale) și cu sprijinul statului;
● punerea în valoare a frumuseților arhitectonice ale satului rural montan, păstrând amprenta ineditului, originalului și surprizei asupra principalelor sărbători pastorale, folclorului, datinilor și tradițiilor naționale;
● conservarea, protecția și dezvoltarea meșteșugurilor cu sprijinul statului, pentru activitatea de infrastructură artizanală, înființarea de mici unități industriale specifice zonei, organizarea rețelei de comunicații și de aprovizionare pentru dezvoltarea și diversificarea activităților locale şi diminuarea fiscalității.
Cap. IV) - Muntele, locul tradițional de dezvoltare a oieritului și implicațiile păstoritului montan în activitățile economice și social culturale, cu subcapitolele:
● rolul stânelor în creșterea și exploatarea montană a ovinelor, precum și în diversificarea produselor ciobănești tradiționale;
● apariția unei industrii casnice dezvoltate și diversificate de prelucrare a produselor de lapte-lână-piei și pielicele;
● valoarea biologică şi comercială a produselor animalelor de munte, nepoluate și obținute cu investiții reduse;
● contribuția transhumanței în dezvoltarea numeroaselor activități fundamentale, benefice întregului popor prin promovarea și menținerea identității sociale și cultural tradiționale a populației locale;
● valorificarea și ameliorarea, prin fertilizare, a vegetației naturale de pe golurile de munte și luminișurile de pădure, cu respectarea regulilor de protecție a rezervațiilor naturale, plantațiilor și arboretului în regenerare;
● necesitatea închirierii pajiștilor montane pe baza unor contracte pe cca. 10 ani, cu obligația asigurării tuturor lucrărilor de întreținere a acestora (îndepărtarea mărăcinișurilor, bolovanilor, mușuroaielor, plantelor toxice și aplicarea târlirii și supraînsămânțării, unde este posibil) etc.
Cap V) - Tehnologii specifice de exploatare a ovinelor, caprinelor, bovinelor și cabalinelor de munte (în ordinea numerică), cu temele:
● prevenirea, identificarea și combaterea sanitar-veterinară a unor maladii specifice;
● necesitatea înființării de asociații agro-silvo-pastorale cu ferme permanente, ținând seamă de particularitățile biologice și posibilitățile de furajare locale;
● definirea noțiunii de specie şi rasă, clasificarea raselor și stabilirea factorilor de influență a productivității acestora;
● caracteristicele morfo-productive ale raselor;
● tehnologia creșterii tineretului, de la naștere până la vârsta de reproducție;
● metode și tehnologii de creștere și exploatare pentru lapte și carne la ovine, caprine și bovine, în funcție de ponderea speciei (selecții, încrucișări, alimentație, adăpostire);
● creșterea și exploatarea cabalinelor de munte;
● reproducția și posibilitățile de influențare, pe cale naturală, a acesteia;
● acordarea de facilități financiare - credit fără dobândă și indemnizații compensatorii pentru handicapurile naturale - în vederea protecției și dezvoltării ruralului montan.
Acest proiect de program preliminar - prezentat succint - nu are pretenția că rezolvă, pe deplin, problema învățământului rural - montan. El poate fi adaptat și îmbunătățit zoo-veterinar, prin contribuții ale altor specialiști din domeniile: pajiști, silvic, ecologic, turistic, economic și social. Desigur, în acest concept se va avea în vedere că, prin valorificarea şi diversificarea creșterii animalelor, în general a tuturor activităților zonei montane, se va ameliora și calitatea vieții locuitorilor (mai ales dacă ținem seama că unii factori naturali sunt dezavantajoși și că nivelul tehnologic și gradul de echipare este aproape inexistent). Însă, în acest scop, credem că statul trebuie să se implice, mai mult, cu o serie de compensații materiale substanțiale, mai ales că, în prezent, de această problemă se ocupă și ,,Parteneriatul Internațional pentru Dezvoltarea Durabilă a regiunilor de ,,Munte’’, al cărui secretariat desfășoară o activitate permanentă, în cadrul FAO, la Roma. (În: Agricultorul român, 17 VII, 1998)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
Foto | Elevi ai Şcolii Gimnaziale “Adrian Păunescu” Focşani l-au evocat pe poetul vrâncean Dumitru Pricop la Muzeul din Dragosloveni
De același autor
