Mihai Bisericanu despre debutul în dramaturgie al scriitorului odobeștean Gheorghe Mocanu cu volumul “Heidegger”
CRIMINOLOGIA SALVEAZĂ POEZIA sau TAUTOLOGIA, APOI DRAMATURGIA
G.M. Gheorghe Mocanu, nu General Motors, nici… George Mihăiţă. Deşi umorul e la locul lui. Pentru amândoi. Sau o sursă de inspiraţie pentru unul, de la celălalt.
Dar mai importantă decât umorul, este puterea verbului. A replicii. Şi a metaforei, care apare discret insinuată sub umorul filozofic conţinut. Trimiterile către filozofie sunt pline de umor deghizat în normalitate diurnă. Criminologul din autor construieşte un discurs demn de cineva cu temeinice studii în ale Dreptului, organizând un discurs sigur, robust, fără fisură. Discurs bine argumentat de stări, de surprize, acolo unde este cazul, dar şi de spectaculoase răsturnări de situaţie.
Sursele de inspiraţie sunt diverse, de la traume comuniste la subtila filozofie germană. Şi cum dintre Hegel şi Kant, Heidegger e chiar şarmant – o posibilă concluzie pentru prima piesă de teatru din volum, la cea de a doua executăm un salt în timp, reamintind câteva din traumele esenţiale ale perioadei, spre a fi cunoscute şi aflate, adânc în posteritate.
Poezia replicilor, umorul sau filozofia aduc variaţie, dinamism sau visare în cadrul scenelor clar conturate, urmărind logic firul conflictului, argumentându-l însă cu diferite procedee atent selecţionate. Şi cum viaţa întreagă este o scenă de teatru, cadrele sunt bine alese şi inteligent poziţionate în spaţiul scenic, conferind spectatorului şansa de a asista cu interes la acţiunile prezentate. Gică Mocanu nu distrează, argumentează filozofic acţiunile personajelor sau se delimitează la prezentarea fotografică a unor acţiuni, spre deliciul spectatorului care poate augmenta singur oferta, în funcţie de propriile informaţii sau doleanţe. În concluzie, o deschidere „cu albele” pentru Gheorghe Mocanu.
Să-i urăm să câştige cât mai multe partide.
Mihai Bisericanu –
Actor la teatrul Bulandra,
Lector la Universitatea Națională de Artă
Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București