Gânduri din pandemie | Personalități vrâncene reprezentative:C. D. Constantinescu-Mircești și Țara Vrancei
Zilele acestea se împlinesc 120 de ani de la nașterea la lui C. D. Constantinescu-Mircești.
,,Marea izolare” din 12 martie 2020, care a fărâmițat munca omului și atomizat societatea umană, ne-a îndreptat gândurile în semn de ajutor, la timpurile trecute și la oamenii noștri reprezentativi, care au traversat momente la fel de dramatice ca cele de astăzi.
Constantin Constantinescu s-a născut la 20 iulie 1900, ca,,fiu legitim al dlui Dimitrie Constantinescu, în etate de douăzeci și opt de ani și al doamnei Anica Dimitrie Constantinescu, în etate de douăzeci de ani, amândoi de profesiune agricultori și domiciliați în Comuna Mircești, [Județul Vrancea] născut (...) în casa părinților săi din această comună, după declarația făcută de tatăl, care mi-a înfățișat copilul...”
A urmat clasele primare la Mircești, pe care le-a absolvit în 1912 după care s-a înscris, la Liceul ,,Unirea”, azi Colegiul Național ,,Unirea” din Focșani,în anul școlar 1912-1913.
A avut mai multe eșecuri în timpul studiilor liceale, dar în anul 1924 a fost admis la Facultatea de Litere și Filosofie din București.
Aici drumul său s-a schimbat în mod miraculos. A fost atras irezistibil de mari profesori printre care Simion Mehedinți (căruia îi oferă lucrarea Documente vrâncene,cu autograf sau la a cărui revistă – Dumineca Poporului – a colaborat). A fost atras de profesorul Dimitrie Gusti și a participat la cea de a treia campanie monografică a Seminarului de Sociologie a Universității din București în 1927, în Județul Putna, regiunea Vrancea, Satul Nereju.
A participat în 1928 la acțiunea științifică de la Fundu-Moldovei din Bucovina, apoi înDobrogea la cercetările desfășurate în trei comunități: Satul Pecineaga, Județul Tulcea, campanie condusă de pedagogul Apostol D. Culea, apoi în Satul Regina Maria, Județul Caliacra, pe care a coordonat-o personal, precum și la campania organizată în Comuna Ferdinand I. Condițiile de desfășurare a cercetărilor rurale în Dobrogea au fost realizate curesurse materiale identice cu cele din restul teritoriului românesc. În numărul 2 al Curierului Echipelor Studențești, sunt descrise condițiile în care se desfășurau cercetările în diferite sate.
Munca migăloasă de cercetare pe teren sau în biblioteci se va concretiza în două lucrări dedicate Vrancei, precum și alte lucrări și studii care au relevat momente importante din istoria acestui ținut legendar, dar și al Dobrogei, căruia Constantinescu-Mircești i-a închinat o mare parte din munca sa.
1) Documente vrâncene, cărți domnești, hotărnicii, răvașe și izvoade – vol. I, publicate de C. D. Constantinescu-Mircești și H. H. Stahl, Cu o prefață de D. Profesor N. Iorga, Tipografia ,,Bucovina”, I. E. Torouțiu, București III, Calea Victoriei, nr. 220, str. Gr. Alexandrescu nr. 4, 1929, 200 p. Lucrarea a apărut imediat după Campania monografică de la Nereju (1927), autorii ei fiind membri ai echipei studențești.
Autorii culegerii mărturisesc încă din prefață entuziasmul lor: ,,Actele acestea țărănești, curat țărănești, pe care le scoatem la iveală ne arată o întreagă lume nouă, un întreg drept obicinuelnic rural, de o vigoarepe care n-a bănuit-o încă nimeni...”.
Lucrarea a fost retipărită (ed. a II-a), prin grija Asociației Personalului Didactic ,,Simion Mehedinți”, la Editura Terra din Focșani, cu ocazia împlinirii a nouăzeci de ani de la prima ediție.
2). Participarea la campaniile din Dobrogea și apoi intrarea ca profesor și director la Liceul ,,N. Filipescu” din Bazargic, l-au legat pe Constantinescu-Mircești de Dobrogea, de Cadrilater.
Acolo și-a împlinit vocația sa de monografist, realizând cu elevii ultimelor două clase și cu profesorii ,,binevoitori” ai liceului, lucrarea ,,C. D. Constantinescu-Mircești – Un sat dobrogean Ezibei”, apărută sub auspiciile Serviciului Social, Institutul de Cercetări Sociale al României, Regionala Constanța, Tipografia ,,Bucovina”, I. E. Torouțiu, București, sine ano, [1939] 421 p. Lucrarea a primit în același an ,,Premiul Cultural Dobrogean Ioan N. Roman”.
Prin monografia Satului Ezibei, C. D. Constantinescu-Mircești confirmă atât metoda gustiană de cercetare sociologică, ,,Sociolo-gia va fi monografică ori nu va fi”, cât și motorul progresului unei societăți – ,,voința socială”, printr-o cercetare independentă într-o zonă ,,specială” - Dobrogea, motiv pentru care D. Gusti îi face o prefață admirativă: ,,Dl C. Constantinescu-Mircești, vechiul și prețiosul nostru colaborator, ne roagă să prezentăm publicului românesc, monografia satului Ezibei, din Dobrogea, întocmită de D-sa în calitate de director și profesor de filosofie al liceului din Bazarcic, împreună cu elevii ultimelor două clase și cu concursul câtorva colegi, (...) Monografia satului Ezibei este cea dintâi cercetare sociologică pe care o publică un profesor cu elevii de liceu și deci cea dintâi împlinire a unei serioase metode de educație și învățământ, care constă în aplicarea intuitivă a celor învățate... (...) Profesorii folosesc din această colaborare, pe urma entuziasmului și a muncii depuse de elevi, elevii folosesc, cum e firesc, incomparabil mai mult, pe urma experienței și culturii profesorilor, iar școala devine cu adevărat creatoare... Știința folosește și ea, din moment ce activitatea creatoare a școlii se desfășoară pe tărâmul ei”.
O privire sumară, măcar și la nivelul cuprinsului, ne relevă faptul că autorul a urmărit aproape întocmai structura monografiilor întocmite de echipele studențești, din care el a făcut parte la un moment dat: descrierea geologică, vatra satului, istoricul satului/ regiunei, mișcarea populației, alimentația, folklorul, viața economică a satului (bugetul țărănesc, bugetul comunei, cooperativele), agricultura, păstoritul, biserica manifestări artistice, școala, activitatea extrașcolară etc.
Constantinescu-Mircești este un bun observator și cunoscător al satului românesc (studiul gospodăriei, bugetul unei familii, obiceiurile, cunoaște legăturile dintre diferitele neamuri ale Dobrogei). Satul Ezibei reprezintă în mic, o parte din caracteristicile Dobrogei. Este locuit de români bulgari și tătari.
Monografia Satului Ezibei s-a realizat cu ajutorul elevilor din ultimele două clase de liceu, dar și cu sprijinul profesorilor care au dorit să sprijine acest demers.
Numele satului vine de la ,,Azis-Bey, un fel de principe care a trăit acum vreo sută de ani și care era însărcinat de Sultan cu colonizarea și cu protejarea elementului turcesc din aceste ținuturi”.
Componența etnică a acestui sat este foarte dinamică, depinzând de evenimentele istorice care s-au desfășurat în acele vremuri. Până la 1854, populația majoritară era alcătuită din turci. După 1854 se așează aici tătari, cerchezi și bulgari, iar după 1877 situația turcilor și tătarilor devine nesigură, pentru ca din 1913, după anexarea Cadrilaterului la România, începe colonizarea românilor regățeni, a românilor macedoneni.
Lucrarea lui C. Constantinescu-Mircești ,,Un sat dobrogean Ezibei”, rămâne un model de monografie, care ne arată mecanismele de coagulare a unei așezări umane, de ,,margine”, în care conviețuiesc mai multe etnii, diferite ca nivel de cultură, credință și limbă. Păcat că nu a fost cunoscută și cultivată, la noi după cedarea Cadrilaterului.
3. A doua lucrare dedicată Vrancei ,,C. Constantinescu-Mircești – Vrancea arhaică, evoluția și problemele ei”, Ed. Litera, ediția I, București, 1985, 200 p. este o lucrare târzie, o lucrare de sinteză, o ,,restituire” și un dar pe care autorul îl face vrâncenilor după ce studiase istoria acestor locuri și oamenii ei, împreună cu echipele studențești conduse de Dimitrie Gusti în campania de la Nereju (1927).
Cercetările inițiate și realizate de Dimitrie Gusti, la Nereju, au creat o adevărată emulație în privința interesului pentru această regiune care ilustrează ,,imaginea în mic a țării. Aici se întâlnește vegetația cea mai diversă pe cele mai diverse forme de relief, constituind astfel, la proporții reduse, un compendiu geografic...”. (Constantin C. Giurescu)
Acest curent de opinie a fost întreținut și potențat de tinerii intelectuali vrânceni, participanți la echipa monografică de la Nereju (C. Constantinescu-Mircești, Ion Diaconu, Ion Ionașcu), cărora li s-au alăturat H. H. Stahl, sociolog, un adevărat patriarh al studiilor sociologice din Vrancea arhaică; Aurel V. Sava, jurist, recuperatorul identității documentare a Țării Vrancei și N. Al. Rădulescu, autorul lucrării ,,Vrancea, geografie fizică și umană” (1937, ed. a II-a, 2005), teză de doctorat prima lucrare de sinteză despre acest ținut de legendă (Vrancea fizică: relief, limite, divizi-uni; Vrancea antropogeografică: populația Vrancei, așezările omenești, evoluția istorică a satelor vrâncene, toponimia Vrancei).
C. Constantinescu-Mircești a avut ambiția de a urmări evoluția istorică a Vrancei până la data apariției (1980-1985), când România se afla în plin comunism.
Cunoscător avizat al Vrancei arhaice, autorul ne zugrăvește ținutul de legendă al ,,Cetății de piatră a Moldovei” din perspectiva celor optzeci de ani de viață - ,,Prin Vrancea arhaică acum șaizeci de ani”. Dacă avem în vedere faptul că în 1924 Constantinescu-Mircești l-a cunoscut pe Moș Simion din Andreiaș, care avea vârsta de 110 ani, cel care s-a născut în 1814, anul când s-a încheiat Procesul vrâncenilor cu boierul Iordache Roset-Roznovanu, iar noi l-am cunoscut pe autor atunci putem afirma la fel ca Tudor Arghezi, care spunea că l-a văzut pe Eminescu..., că suntem contemporani cu cei care au scos Vrancea din ,,boieresc”.
Constantinescu-Mircești abordează concepte importante din cultura și civilizația Vrancei de altădată, cu siguranța celui care a cunoscut o lume de mult apusă: devălmășia vrânceană; pădurea și rolul ei în viața localnicilor; Procesul ieșirii din boieresc; aspecte ale vieții economice; neguțătorul de Vrancea; solidaritatea vrânceană și destrămarea acesteia odată cu pătrunderea capitalismului în această zonă; portul popular vrâncean; geneza Mioriței; onomastica, poreclele și toponimia vrânceană etc.
Autorul constată că în procesul de evoluție al Vrancei arhaice sunt două faze a căror joncțiune se află la sfârșitul sec. al XVII-lea.
a). Vrancea prezintă structura și organizarea satelor devălmașe din Moldova: - Vrancea nu a avut organizarea unui ,,stat țărănesc”, deoarece a fost tributară domnilor; - Vrancea a fost de la început în cuprinsul statului feudal, Moldova; - cuvintele răzeș (Moldova), moșnean (Muntenia) alcătuiesc linia de ,,graniță” între cele două principate.
b). În faza a doua se produc transformări serioase în structura organizatorică a satelor: - Satele capătă în această fază o coeziune evidentă. Conducerea apără patrimoniul devălmaș. - Marele Sfat al Vrancei capătă atribuții hotărâtoare în distribuirea (aruncătoarea) munților pe sate. - În Vrancea, nu a fost o devălmășie absolută, deoarece nu toți vrâncenii se puteau folosi în mod egal de dreptul asupra muntelui (nu aveau oi, nu aveau mijloace de transport, pentru a căra și a prelucra lemnul din munte). - S-a creat, astfel, dintotdeauna o ierarhie socială. - Acest lucru a permis pătrunderea elementelor feudale (boierimea), apoi a elementelor capitaliste, care au pulverizat solidaritatea vrânceană.
Următoarea fază a evoluției complexului vrâncean, cea a o-rânduirii socialiste, a dărâmat toate cutumele, deoarece a desființat dreptul de proprietate privată și obștească asupra pământului și a mijloacelor de producție, statul devenind proprietarul suveran al întregului patrimoniu național și vrâncean.
Credem că epopeea ,,renașterii codrului vrâncean”, începută în 1935, trebuia prezentată cu tot tragismul ei adevărat, pentru a se vedea munca și sacrificiile vrâncenilor, pentru a sluji ca exemplu pentru urmași, nu la modul impersonal, de tipul: ,,Acțiunii de exploatare nerațională și de distrugere a pădurilor din această regiune i s-a răspuns în anii puterii populare cu grijă și preocupare deosebită pentru refacerea fondului forestier.” (p. 224)
La 120 de ani de la nașterea lui C. D. Constantinescu-Mircești și la 35 de ani de la prima ediție a lucrării, reținem îndemnul călduros făcut de autor la sfârșitul lucrării – ,,Plaiurile mioritice din Vrancea arhaică și-au deschis totuși larg porțile lor feerice și așteaptă vizita iubitorilor de frumos.” –, iar noi îndemnăm pe cei cu dragoste de aceste locuri și cu har scriitoricesc, să continue osârdia lui C. Constantinescu-Mircești, pentru că acum avem deplina libertate să spunem adevărul adevărat.
Vrancea a fost și rămâne o carte de învățătură, deschisă pentru oricine vrea să-i afle și să-i înțeleagă tainele: istoric, geograf, geolog, folclorist, lingvist, literat etc.
Focșani, iulie 2020-,Costică NEAGU
P.S. Pe 20 iulie, 2020 (interesantă repetițe, 20+20+20) se împlinesc 120 de ani de la nașterea lui C. Constantinescu-Mircesti, autorul lucrării ,,Vrancea arhaică, evoluția și problemele ei” și a altor lucrări despre Vrancea și nu numai. Asociația Personalului Didactic ,,Simion Mehedinți” își propune, cu această ocazie, sa retiparească ediția a II-a a lucrării, după ce anul trecut, la 90 de ani de la prima ediție, a retipărit lucrarea ,,C. Constantinescu-Mircești, H. H. Stahl - Documente vrâncene”, în cadrul Proiectului ,,Renașterea spiritului vrâncean”
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
Astăzi despre: Cea mai importantă personalitate din cultura română prepașoptistă: Ion Heliade-Rădulescu membru fondator al Academiei Române și primul său președinte
De același autor
