Cronica recent ieșitei de sub tipar monografii a satului Petrești, scrisă de prof. Cezar Cherciu
Istoria, o lecție foarte greu de învâțat.,,Petrești, <Satul lui Vodă>, mărturii istorice” de Cezar Cherciu
,,Istoria este cea dintâi carte a unei nații”. (N. Bălcescu)
Lansarea cărții va avea loc vineri, 2 februarie 2024, ora 16:00, la Biserica satului Petrești.
Zilele acestea a ieșit de sub tipar, lucrarea ,,Petrești, <Satul lui Vodă>, mărturii istorice” a Domnului profesor, Cezar Cherciu, ,,cronicarul” Ținutului Putna și a Țării Vrancei, cu un titlu-metaforă, care îndeamnă la lectură, pentru risipirea cu curiozității. Au fost pe aici sate Domnești?!
În cuvântul către cititor – Iubite cititorule –, autorul, istoric și profesor, dar și locuitor al acestui meleag, face o legătură de suflet cu cititorul de azi, de pe aceste locuri sau de aiurea: ,,Folosind izvoarele narative ale timpului (...), am așezat covorul de informații legate de Județul Putna, de Plasa Biliești, comunele Jorăști și Vânători cu referiri directe, legate de Satul Petrești. Închin această carte, înaintașilor, care prin truda și hărnicia lor, l-au transformat într-un colț de rai românesc și eroilor căzuți în marile încleștări pentru cauza libertății și desăvârșirea statului național român.” (p. 6)
Autorul pledează cu căldură în favoarea demersului său științific: ,,1. Pagini din viața administrativă a fostului Județ Putna și a Plasei Biliești; 2. Viața economică și socială; 3. Biserica, Școala și Sănătatea ca instituții fundamentale ale statului...” (p. 7), prin care face o analiză foarte atentă a evenimentelor administrative, economico-sociale precum și a modului în care a evoluat școala și sănătatea, asupra eroismului cu care sătenii acestui colț de țară și-au apărat fruntariile, dar și credința strămoșească: ,,Pentru plata meșterilor, a varului, nisipului pentru construire, credincioșii satului și-au vândut terenuri primite sau cumpărate ori vitele și ce mai aveau, făcând mari sacrificii pentru înălțarea sfintei biserici”. (p. 122)
Cu toate aceste argumente științifice și afective – convingătoare pentru noi – observăm, că lectura cărții de istorie (științifică/romanțată) nu mai are forța de altă altădată fapt care ni se pare ușor antipodic și defazat, față de timpurile pe care le trăim, față mersul ideilor actuale. Parcă nici afirmația lui N. Bălcescu – „ Deschid sfânta carte unde se află înscrisă gloria României, ca să pun înaintea ochilor fiilor şi câteva pagini din viaţa eroică a părinţilor lor – nu mai are forța de persuasiune de altădată. ”.
Răspunsul este mult mai complicat decât cel pe care-l invocă întreaga lume – conflictul dintre generații, globalismul, necesitatea unei noi ordini mondiale, criza educației etc., etc.
În lucrarea ,,Fazele geografice ale omenirii” (elaborată în 1949 și tipărită în 2022), Simion Mehedinți abordează o serie de probleme de maximă generalitate privitoare la factorii care au dus la desprinderea omului de animalitate (munca cu unelte, graiul articulat, organizarea socială – toate progresive) p. XXIX. Savantul este preocupat de genealogia științelor pozitive, care ,,au eliberat omul de magie”, între care și istoria – știința care studiază evoluția societății umane de la apariție până în prezent.
Alături de geografie, antropologie și etnografie, istoria ne poate dezvălui adevărata evoluție a umanității, dacă se sprijină pe două categorii (civilizație și cultură) și pe ,,metoda hologeică, urmărind fapte de pe toată suprafața pământului în chip comparativ”. (p. XLVII) Așadar, istoria trebuie să caute în permanență sprijinul altor științe care ne dezvăluie adaptarea omului la mediul extern. În felul acesta, ,,istoria devine o știință demonstrativă și un mijloc de caracterizare mai exactă a diferitelor valori etnice”. (p. 298)
În privința evoluției acestei științe, savantul arată că de la Herodot, poreclit ,,tatăl istoriei” și ,,tatăl minciunilor” și până în evul modern, omenirea a trecut prin mai multe epoci: ,,a sentimentului, a fanteziei și a rațiunii”, iar cristalizarea istoriei ca știință a omenirii s-a perpetuat din antichitate până azi.
Întrebarea care îl preocupă pe Mehedinți este dacă istoria se poate ridica de la stadiul de prezentare ,,fragmentară” a unor întâmplări și fapte (bune sau rele) ale unor personalități reprezentative la stadiul de a înfățișa demonstrativ și documentar evoluția omenirii, de prevăzând și direcția spre care se îndreaptă omenirea în viitor, promovând direcția bună sau semnalând și împiedicând direcția rea.
Poate istoria/ istoricul să prevadă cum va arăta România peste 50-100 de ani (!?), mai sunt dascălii și preoții de astăzi, sfătuitorii și îndrumătorii sătenilor și copiilor ca unii din cei de altădată!?
*
Revenind la lucrarea de față, constatăm că Dl Profesor Cezar Cherciu, după ce ne-a obișnuit cu lucrări de istorie regională, de anvergură și monografii ale unor localități și instituții cunoscute – Pe plaiurile Mioriței – album istoric și etnografic bilingv (1970); Monografia Liceului ,,Al. I. Cuza”, coautor (1989); Vrancea și Ținutul Putnei. Un secol de istorie, 1820-1920 (1995); Vrancea și Ținutul Putnei. O lume de altădată, 1921-1945 (2005); Jariștea, vatră de istorie și podgorie românească (2007); Focșanii, o istorie în date, sec. XVI-1950 (2010); Viișoara Vrancei – un sat de răzeși(2011); Garoafa, pământ al eroismului românesc (2012); Restituiri vrâncene (2013); Țara Vrancei, o istorie a obștilor răzășești (2015); Oamenii de lângă noi. O istorie a vieții medicale și sanitare din Vrancea și Ținutul Putnei, 1800-1960(2017); Vrancea roșie și Ținutul Putnei în fața istoriei, 1944-1964 (2021) –, profesorul și istoricul, Cezar Cherciu prezintă ,,în tuș”, istoria unui grup minuscul de oameni cu un regim social diferit, derivat din: așezare, număr de locuitori, statut administrativ; stare economico-socială (cătun mănăstiresc, sat component al unei comune și comună suburbană); instituții fundamentale: biserică, școală sănătate.
Lecturând aceste lucrări, constatăm că autorul prezintă de fiecare dată, oameni, locuri și fapte – pro domo – ca vrâncean. Instituțiile și localitățile monografiate ocupă un loc special în ,,arhiva sentimentală” a profesorului Cezar Cherciu: Focșanii – locul nașterii; Liceul Al. I. Cuza – locul dăscăliei; Viișoara – locul bunicilor; Jariștea – locul de baștină al soției, iar Petreștii – locul sufletului, unde s-a retras după ieșirea la pensie și unde are o grădiniță cu ,,de toate” și unde tăifăsuiește cu vecinii, cu sătenii și cu intelectualii satului: preoții și dascălii de azi și de altădată.
În privința lucrării pe care o parcurgem, lăsăm cititorului plăcerea de a descoperi virtuțile stilului folosit – științific și evocator.
Într-o discuție anterioară, autorul ne mărturisea că e mai ușor să scrii despre întâmplări și fapte consacrate menționate în arhive, decât despre comunități mici, unde trebuie să apelezi și la tradiția orală sau la amintirea faptului trăit. Ar fi aici, cum zicea Simion Mehedinți, că vorba de cele două faze ale istoriei: (literară – când Herodot recita istoriile sale jocurile olimpice și faza științifică din sec. XIX).
Documentul istoric este integrat în mod măiestrit în ,,amintirile și opiniile” autorului. Zicerea are căldura faptului trăit în care nu ,,uită” să spună o vorbă caldă celui care o merită și o vorbă de ocară celui care a făcut rău.
Lectorul va fi surprins să găsească explicația unor toponime intrate în legendă (,,Satul lui Vodă” – satul căruia Carol I i-a dăruit 50 de ha din pădurea Crângului Petrești; ,,Vânători” – satul în care s-au stabilit foștii luptători din Regimentul Vânători care au luptat la Plevna în 1877-1878 etc.).
Dascăl adevărat prin formație și vocație, istoricul Cezar Cherciu aduce în prim-plan și evocă figuri de învățători și preoți care au fost părtași la dramatismul vieții acestei mici comunități, care deși era cătun mănăstiresc și comună suburbană a Primăriei Focșani, a fost ultima așezare rurală care a primit biserică (1928) și școală (1924), și acestea cu ,,efortul neprecupețit” al locuitorilor satului.
Ne oprim pentru moment din excursul nostru deoarece am aflat că se plănuiește o lansare a lucrării și dorim să aflăm cum este primită de către comunitate, biserică și școală. Lansarea cărții va avea loc vineri, 2 februarie 2024, ora 16:00, la Biserica satului Petrești!
Prof. Costică Neagu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
Primul elev din Vrancea care a reprezentat Romania la campionatul mondial de robotică, parcurs impresionant ca student în Olanda
De același autor
