Centenarul Marilor Bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz – 1917-2017
Motto: ”Istoria este cea dintâi carte a unei nații” – Nicolae Bălcescu
Fotografii preluate din cartea ”Istoria Răzbiului pentru Întregirea României”-de Const. Kirițescu
Parafrazându-l pe M. Kogălniceanu, pentru noi, românii, bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz sunt mai importante decât cele de la Maraton, Verdun sau Termopile, iar numele unor generali ca Alexandru Averescu și Eremia Grigorescu reprezintă mai mult decât numele lui Alexandru Macedon, Hanibal sau Cezar. Aceștia sunt eroii lumii în timp ce cei dintâi sunt eroii României, care au pregătit Marea Unire din 1918. Dar pentru a înțelege mai bine semnificația acestor bătălii și a victoriilor obținute este necesară o prezentare chiar și foarte succintă a acestora.
Acum ori niciodată
Astfel, după campania din anul 1916, primul an al participării României la Războiul de Întregire Națională, încheiată cu înfrângerea Armatei Române și ocuparea Bucureștiului și a sudului țării, linia frontului s-a stabilizat pe aliniamentul dintre Curbura Carpaților, Focșani, Nămoloasa, Galați. Ocuparea sudului țării de armatele germane, austro-ungare, bulgare și turcești a determinat regele, guvernul și parlamentul să se mute la Iași, care a devenit astfel capitala României.
Această situație dramatică demonstrează că în vara anului 1916, când a primit ultimatumul din partea Antantei, ”Acum ori niciodată”, România nu era încă bine pregătită pentru a intra în război. Pe de altă parte, statele aliate nu și-au respectat obligațiile de a aproviziona România cu muniții și material de război într-o cantitate de cel puțin 300 de tone/zi.
Mărășeștii – mormântul iluziilor germane
În iarna anului 1917, Armata Română a fost reorganizată, instruită și înzestrată cu armament modern la nivelul inamicului. Refacerea a durat șase luni și, la finalul acestei etape, armata română avea un efectiv de 460.000 de soldați și ofițeri și o rezervă de 240.000 de oameni. Forțele armate erau organizate în două armate: Armata I, condusă de generalul Constantin Cristescu și, din iulie 2017, de către generalul Eremia Grigorescu și Armata a II-a, condusă de Alexandru Averescu. Un rol deosebit în instruirea și reorganizarea Armatei Române a avut misiunea militară franceză formată din 1564 de ofițeri, 88 medici și soldați, condusă de generalul Henri Berthelot, un mare prieten al românilor, dar și foarte iubit de aceștia, care îi spuneau ”taica Bertho”. Un alt factor care a ridicat foarte mult moralul ostașilor români au fost proclamațiile regelui Ferdinand din aprilie-mai 1917, prin care promitea împroprietărirea țăranilor și acordarea votului universal. Ne putem ușor imagina impresia deosebită pe care aceste promisiuni a avut-o asupra ostașilor români, care erau în mare majoritate țărani.
Bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz au reprezentat succesiuni de numeroase lupte desfășurate într-un interval destul de mare de timp
Bătălia de la Mărăști din 9-22 iulie/22 iulie – 1 august 1917 a constat în ofensiva Armatei a II-a române condusă de generalul Alexandru Averescu. După mai multe lupte crâncene, Armata Română a obținut victoria și a reușit să rupă frontul pe o lungime de 30 de km și o adâncime de 25 km, eliberând numeroase localități. De remarcat că pierderile românilor au fost mult mai mici decât ale adversarului. Unii istorici menționează că generalul a avut inspirația de a se folosi în misiunile cheie de ostașii din armată originari din partea locului.
Bătălia de la Mărășești a fost începută de armata germană și armatele bulgaro-turce și a avut loc pe două direcții: Mărășești și Oituz (de aici și desfășurarea simultană a celor două bătălii). Bătălia a durat două săptămâni, între 24 iulie – 6 august/7-19 august 1917. Intenția feldmareșalului August von Markensen era pătrunderea în Moldova și scoaterea României din război. Încrederea în victorie a germanilor era așa de mare încât, Markensen, la plecarea sa din București, le-a spus celor prezenți: ”La revedere, peste două săptămâni, la Iași”. Bătălia s-a desfășurat în trei faze și a cuprins numeroase lupte și răsturnări de situații. Cele mai aprige lupte s-au purtat pe platoul Muncelului, la ”Răzoare” și pe dealul ”Mănăstioara”, unde diviziile românești 9,10 și 13 s-au dovedit invincibile. Luptele s-au încheiat cu victoria decisivă a armatei române, iar ofensiva germană a fost definitiv oprită. Victoria de la Mărășești a fost cea mai importantă de pe frontul românesc în anul 1917 și una dintre cele mai importante din Primul Război Mondial împotriva Armatelor Puterilor Centrale, alături de cele de la Marna și Verdun. Pierderile de vieți omenești au fost mari de ambele părți. Pierderile românilor au fost de 450 ofițeri și 21.000 de morți, răniți și dispăruți, iar ale inamicului de 47.000 de morți și răniți. În ordinul de zi al generalului Eremia Grigorescu se arăta că: ”Mărășeștii au fost mormântul iluziilor germane”. Un participant la luptele de la Mărășești, veteranul Pantazică Cosma din satul Poienile, Gura Caliței, decorat pentru fapte de vitejie, a relatat, cu multe detalii, celebrul atac ”al cămășilor albe”. Ostașii români făceau baie în Siret, într-o zi călduroasă de august, când au fost atacați de germani. Luați prin surprindere românii au reușit doar să-și îmbrace cămășile, și-au luat puștile cu baionete și au pornit la luptă respingând atacul inamicului, românii fiind imbatabili la luptele cu baioneta.
Bătălia de la Oituz s-a desfășurat simultan cu cea de la Mărășești și s-a încheiat, de asemenea, cu victoria Armatei Române.
La trei ani după bătălia de la Mărășești a avut loc ceremonia decorării orașului erou cu ”Crucea de Război” de către guvernul francez. Decorația a fost înmânată primarului orașului de către mareșalul Joffre. Tot la Mărășești s-a construit un monument închinat eroilor de aici, ”Mausoleul de la Mărășești”, între anii 1923-1938, unde sunt depuse osemintele a circa 1000 de soldați și ofițeri care și-au pierdut viața în timpul luptelor. La intrarea în mausoleu sunt scrise cuvintele ”Întru slava eroilor neamului”.
Și la Mărăști a fost construit un mausoleu în anul 1928, pe care sunt sculptate scene din timpul luptelor, iar pe zidul de piatră al monumentului au fost așezate plăci de marmură unde sunt scrise numele celor căzuți în luptă și a unităților participante la luptă.
Aceste victorii au stârnit admirația întregii Europe, atât a statelor aliate cât și a celor inamice. Astfel, generalul Berthelot telegrafia generalului Eremia Grigorescu după victoria de la Mărășești: ”Bravura ofițerilor și ostașilor români atrage admirația tuturor armatelor aliate și cărora dușmanii le aduc omagiile lor”. Primul ministru britanic, Lloyd George declara: ”Românii s-au luptat cu succes și chiar germanii s-au mirat de această rezistență eroică”. Primul ministru al Franței, Georges Clemenceau arăta: ”Sunt fericit să vă trimit expresia întregii noastre admirații la înalta valoare a trupelor române”. Generalul german Morgen scria: ”Rezistența românilor a fost neobișnuit de dârză și s-a manifestat prin 61 de contraatacuri în decursul celor 14 zile de luptă. Ele au condus mai ales la lupta cu baioneta și au pricinuit germanilor pierderi considerabile”.
Centenarul Marii Uniri 1918-2018
Este o legătură intrinsecă între victoriile Armatei Române de la Mărăști, Mărășești și Oituz asupra Armatelor Puterilor Centrale și Marea Unire de la 1918. Se poate chiar aprecia că fără aceste victorii Marea Unire nu ar fi fost posibilă. Aceasta ar fi prima semnificație a acestor victorii.
O altă semnificație a acestor victorii este că au împiedicat ocuparea Moldovei și scoaterea României din război, ce puteau avea consecințe grave pentru existența statului român.
După aceste victorii, România, cu acordul statelor Antantei, și-a putut permite să ajute mișcările de eliberare națională din Basarabia, Bucovina și Transilvania. Astfel, guvernul român a trimis unități militare conduse de generalul Ernest Broșteanu pentru a restabili ordinea în Basarabia la solicitarea Sfatului Țării, în Bucovina, conduse de generalul Iacob Zadik, pentru a o salva de tendințele anexioniste ale Ucrainei și chiar în Transilvania pentru a stăvili anarhia provocată de trupele maghiare, care terorizau populația românească.
În sfârșit, ecoul acestor victorii a avut un rol determinant în recunoașterea unirii Bucovinei, Transilvaniei și Basarabiei cu România prin tratatele de pace de la Saint-Germain cu Austria din 10 septembrie 1919, de la Trianon cu Ungaria din 4 iunie 1920 și de la Paris din 28 octombrie 1920, la Conferința Păcii de la Paris.
Pe drept cuvânt, cel mai mare istoric român, Nicolae Iorga, arăta că Marea Unire din 1918 este cel mai important eveniment din istoria de patru ori milenară a poporului român.
De aceea, Centenarul Marii Uniri trebuie să devină o amplă manifestare națională cu numeroase activități pe tot parcursul anului 2018. Acest lucru se impune mai ales în actualul context geopolitic când Ungaria critică și contestă Tratatul de la Trianon, critici preluate și de acoliții lor din Transilvania, extremiștii maghiari și secui ce uită că acest tratat a fost confirmat și de Tratatul de la Paris din 10 februarie 1947, după Al Doilea Război Mondial. Să nu uităm că în Ungaria s-a creat o comisie - ”Trianon 100”- ce dispune de fonduri considerabile, care și-a propus să prolifereze criticile la adresa Trianonului și pe plan internațional.
În același timp, guvernanții români, Parlamentul României și, în primul rând, Ministerul Educației ar trebui să acorde mai multă atenție obiectului ”Istoriei Românilor” în școlile din România, principalul instrument pentru educația patriotică a tinerelor generații. (prof. Mihai MOMANU)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
