Astăzi despre Ștefan Odobleja - savantul român precursor mondial al ciberneticii generalizate - omul de geniu născut într-o lume nepregătită să-l recepteze
Ștefan Odobleja (n. 13 octombrie 1902, Valea Izvorului Mehedinți — d. 4 septembrie 1978) a fost un autor, filozof, medic militar și scriitor român, precursor mondial al ciberneticii generalizate pe care el însuși a denumit-o „psihologia consonantistă”. Datorită contribuțiilor sale remarcabile, îndelung ignorate și nerecunoscute, Ștefan Odobleja a fost ales membru post-mortem al Academiei Române (în 1990).
În decursul vieții, Ștefan Odobleja a practicat medicina și a scris importante lucrări despre cibernetică. Prin activitatea sa în domeniul ciberneticii și-a atras ostilitatea regimului comunist, iar spre sfârșitul vieții s-a aflat sub supravegherea organelor de securitate. O parte din operele sale au fost publicate după moartea sa.
În 1909, Ștefan Odobleja începe școala primară în satul natal, terminând cele cinci clase ale ciclului primar din satul său de origine în fiecare an cu premiul I. A urmat liceul Traian din Turnu-Severin, unde a învățat foarte bine limba franceză, fapt care i-a permis mai târziu să-și scrie și publice operele sale fundamentale la Paris, în Franța, în limba franceză. După terminarea liceului, Ștefan Odobleja se înscrie la facultatea de medicină, secția militară.
Activitate profesională
În decursul vieții, Ștefan Odobleja a practicat medicina și a scris importante lucrări despre cibernetică. Prin activitatea sa în domeniul ciberneticii și-a atras ostilitatea regimului comunist, iar spre sfârșitul vieții s-a aflat sub supravegherea organelor de securitate. O parte din operele sale au fost publicate după moartea sa.
Ca un semn de recunoaștere față de întreaga sa operă, Ștefan Odobleja a fost ales membru post-mortem al Academiei Române, în anul 1990. În onoarea sa a fost înființată „Academia de Cibernetică din Elveția”, un forum finanțat de Iosif Constantin Drăgan.
De Ștefan Odobleja amintesc, prin numele ce îl poartă, două licee - unul în Turnu-Severin, celălalt în București, o stradă - cea pe care a locuit savantul, Spitalul Militar de Urgență din Craiova. Dar și satul în care s-a născut, în 1902, numit până în 1968 Valea Izvorului, și devenit prin lege adoptată de Parlament în 2004 "Ștefan Odobleja".
Opere publicate
1928: Accidentele de automobil. Studiu medico-legal, Teză de doctorat, Tipografia „Avântul“, București
1929: Studiul profesional Metodă de transonanță toracică, București
1932: La phonoscopie, editura G. Dion, Paris
1938: Psychologie consonantiste I, volumul I, editura Maloine, Paris
1939: Psychologie consonantiste II, volumul II, editura Maloine, Paris
1978: Psihologia consonantistă și cibernetica, București
1982: Psihologia consonantistă, București, ediția în limba română a sintezei ciberneticii generalizate, publicată la Paris în anii 1938–1939
1993: ODOBLEJA - Apariția ciberneticii pe pământ românesc, o evaluare făcută de Iosif Constantin Drăgan, București
2003: Introducere în logica rezonanței: scrieri inedite, Craiova, Scrisul românesc
2003: Psihologia consonantistă și cibernetica, Craiova, Scrisul românesc
Referințe
^ după alte surse, ar fi vorba de Izvorul Aneștilor, o localitate vecină situată la circa 2 km spre S-E.
^ Academia Română - membri post-mortem
^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – O
^ a b O idee apărută cu zece ani prea devreme, 30 iulie 2009, Irina Munteanu, Jurnalul Național, accesat la 22 aprilie 2016
Bibliografie
Hinoveanu, Ilarie. Ștefan Odobleja: între „aventura științifică” și patimile glorificării. Craiova. Scrisul românesc, 2003.
Jurcău, Nicolae. „Two Specialists in Cybernetics: Stefan Odobleja and Norbert Weiner. Common and Different Features” în Twentieth World Congress of Philosophy. Boston, Massachusetts, 10–15 august 1998.
Legături externe
Fondul personal „Dr. Ștefan Odobleja” , Arhivele Naționale ale României, Serviciul Județean Mehedinți.
Mihai Buracu (28 noiembrie 2005). „Savantul dr. Ștefan Odobleja, victima unui rapt științific”. HotNews.
Ștefan Lăpădat. „Ștefan Odobleja, întemeietorul ciberneticii teoretice generalizate”, intervenție din Ședința Camerei Deputaților din 7 octombrie 2003.
Irina Munteanu (30 iulie 2009). „O idee apărută zece ani prea devreme”. Jurnalul Național.
Wobbe Vegter. „Ștefan Obobleja”. Cyber Philately Articles.
Fiul savantului Ștefan Odobleja: „Avea încredere în semenii săi deoarece era conștient că ideile sale se vor confirma în viitor”, 4 aprilie 2013, Corina Macavei, Adevărul
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
O minte sclipitoare redusă la tăcere de un regim totalitar
Poate că numele sună ambiguu și nu transmite prea multe pentru cineva
fără cunoștințe avansate în domeniu, dar lucrarea de 900 de pagini a
marcat, pentru prima oară, elemente fundamentale ale domeniului pe care
astăzi îl cunoaștem sub numele de „cibernetică”. Lucrarea avea, din
păcate, și un defect considerabil: se baza doar pe teorie, fără ca
Odobleja să explice cum ar putea fi aplicată cibernetica în viața de zi
cu zi. 10 ani mai târziu, meritul pentru punerea bazelor acestui domeniu
i-a fost atribuit lui Norbert Weiner, care, într-adevăr, a dat un scop
practic acelorași noțiuni despre care vorbise Odobleja în lucrarea sa.
Constantin Bălăceanu-Stolnici, unul dintre pionierii români ai
neurociberneticii, care l-a întâlnit pe Ştefan Odobleja în anii ’70,
le-a explicat celor de la Jurnalul
valoarea „Psihologiei consonantiste”: „Odobleja, în lucrarea lui, a
avut câteva idei fundamentale ale ciberneticii, printre care cea mai
importantă a fost aceea de feedback. Feedback-ul era de mult intuit de
către neurofiziologi, chiar şi Danielopol la noi a intuit foarte bine
încă din anii ’20 în sistemul nervos vegetativ, circuitele acestea
cibernetice. Meritul lui Odobleja este foarte mare. Este acela de a fi
introdus în psihologie principiul conexiunii inverse a sistemelor
circulare. Şi de a fi creat o teorie, teoria consonantistă a
psihologiei. El spunea despre cartea lui că este doar un rezumat şi că
vrea să scrie un tratat în mai multe volume. «Psihologia consonantistă»
este şi rămâne un lucru extrem de interesant, care însă nu a găsit ecou
foarte mare în literatura străină”.