Astăzi despre: poeta Constanța Buzea - prima soție a lui Adrian Păunescu
CONSTANŢA BUZEA, socotită de istoricii literari unul dintre cei mai mari poeţi români contemporani, s-a născut la Bucureşti în 29 martie 1941 - d. 31 august 2012. În 1961 s-a căsătorit cu poetul Adrian Păunescu (soţii Păunescu au avut doi copii, pe Ioana (n. 1967) şi pe Andrei (n. 1969), iar în 1977 au divorţat)
A urmat cursurile Facultăţii de Filologie, Universitatea din Bucureşti, obţinând licenţa în 1970. Între 1974 şi 1989 a fost redactor la revista Amfiteatru. Din 1990 lucrează ca redactor la România literară, unde semnează rubrica de corespondenţă „Post-restant“.
Opera poetică a Constanţei Buzea numără peste 20 de volume, la care se adaugă câteva antologii. Poetei i s-au decernat premii literare importante, cum ar fi Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul Academiei. Constanţa Buzea a fost şi autoare de cărţi pentru copii, apreciate şi răsplătite cu premii literare. A încetat din viaţă pe 31 august 2012. (Sursa: humanitas.ro)
Constanța Buzea a urmat cursurile Facultății de Filologie, Universitatea din București, obținând licența în 1970. Între 1974 și 1989 a fost redactor la revista Amfiteatru. Din 1990 a lucrat ca redactor la România literară, unde a semnat rubrica de corespondență „Post-restant“.
Constanța Buzea s-a căsătorit în 1961 cu poetul Adrian Păunescu (soții Păunescu au avut doi copii, pe Ioana (2 iunie 1967 - noiembrie 2011) și pe Andrei (n. 1969), iar în 1977 au divorțat).
Opera
De pe pământ (EPL, 1963)
La ritmul naturii (EPL, 1966)
Norii (EPL, 1968)
Agonice (EPL, 1970)
Coline (Cartea Românească, 1970)
Sala nervilor (Cartea Românească, 1971; sonete)
Leac pentru îngeri (Albatros, 1972; antologie)
Răsad de spini (Cartea Românească, 1973)
Pasteluri (Albatros, 1974)
Ape cu plute (Cartea Românească, 1975)
Limanul orei (Eminescu, 1976)
Poeme (Albatros, 1977; antologie)
Ploi de piatră (Albatros, 1979)
Umbră pentru cer (Albatros, 1981)
Cină bogată în viscol (Cartea Românească, 1983)
Planta memoria (Cartea Românească, 1985)
Cheia închisă (Eminescu, 1987; antologie)
Pietre sălbatice (Cartea Românească, 1988)
Ultima Thule (Cartea Românească, 1990; sonete)
Pelerinaj (Cartea Românească, 1997)
Foșnet fabulos (Helicon, 1997; antologie)
Pastelul amoros (Helicon, 1998; antologie)
Pretext de conversație (Helicon, 1998; antologie)
Roua plural (Vinea, 1999, ed. adăugită 2007; antologie)
Făcutul meu cuvântul / Mon sort le mot (Grinta, 2006; antologie bilingvă în traducerea poetului Miron Kiropol)
Netrăitele (Vinea, 2004)
Netrăitele II (Vinea, 2008).
Creștetul ghețarului: jurnal 1969–1971 (Humanitas, 2009)[2]
Premii și distincții
Premii literare
Premiul Național „Mihai Eminescu”, în 2001.
Decorații
Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
