Astăzi despre: Părintele fizicii nucleare românești, savantul Horia Hulubei - pilot decorat cu ordinul Legiunii de Onoare în timpul primului război mondial, doctorand în laboratorul unui laureat Nobel la Paris, rector al Universității din București
Horia Hulubei (n. 15 noiembrie 1896, Iași, România – d. 22 noiembrie 1972, București, RS România) a fost un fizician român, membru titular al Academiei Române.
Horia Hulubei s-a născut într-o familie de țărani și a învățat tâmplărie. Adică fizică experimentală, după cum avea să definească mai târziu experiența din tinerețe în urma căreia a rămas cu următoarea învățătură: dacă nu ai un aparat, ți-l faci tu singur în atelier! Principiu pe care îl va aplica în viața sa de cercetător, sub îndrumarea laureatului Nobel care i-a dat sarcina de a realiza un nou laborator de raze X, alături de colega sa Yvette Cauchois (Cristian Presură)
Frecventează cursurile Liceului Internat din Iaşi, numele său fiind înscris pe tabela de onoare a acestei şcoli. Studiile superioare, începute la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii “Al.I.Cuza”, sunt întrerupte de intrarea României în primul război mondial, în care luptă ca infanterist şi
aviator, fiind rănit şi decorat. După război îşi reia studiile, în 1926 obţinând licenţa în ştiinţe fizico-chimice. După absolvirea facultăţii pleacă la Paris cu o bursă de stat, desfăşurând o bogată activitate de cercetare, sub coordonarea profesorului Jean Perrin de la Universitatea Sorbona. În 1933 şi-a luat doctoratul cu o teză privitoare la “Efectul Comptom Multiplu”, studiile sale fiind apreciate de Maria Skłodovska – Curie. Ajunge director de cercetări la Universitatea din Paris, fiind în contact cu marii titani ai ştiinţei din acele vremuri: Frederic Jolliot Curie, Paul Langerin, Albert Einstein. În perioada 1927 – 1938, Horia Hulubei activează alternativ în ţară, la Universitatea din Iaşi, şi la Paris. Înfiinţează, la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi, primul Laborator de structura materiei din România. S-a distins prin importante descoperiri ştiinţifice, obţinând, primul în lume, spectre de raze X la gaze.
Iniţiază cercetări care conduc la primele rezultate privind descoperirea unui element necunoscut din tabelul periodic al elementelor, cu numărul de ordine 87. A dorit să-l numească “Moldavium”. Studiile au fost continuate şi de către fizicienii francezi şi acum figurează sub numele de “Franciu”. În 1939 se întoarce definitiv în ţară, iar în 1940 a fost numit profesor plin la Catedra de Structura materiei de la Universitatea din Bucureşti, instituţie unde a fost rector în perioada 1941-1944. A fost primul director al Institutului de Fizică al Academiei, pe care-l conduce până în 1968, când trece la conducerea Institutului de Fizică Atomică, nou creat. Hulubei a avut un rol decisiv în punerea în funcţiune a unui reactor nuclear (al doilea din Estul Europei) şi a unui ciclotron.
Cu o remarcabilă activitate internaţională, Horia Hulubei, a fost principalul organizator al celebrului “Palat al Descoperirilor” de la Paris (1937). A fost vicepreşedinte al Consiliului Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică (Viena) şi membru Institutului Unificat de Cercetări Nucleare (IUCN) de la Dubna.
Savantul roman are contribuţii importante, recunoscute în lumea ştiinţifică, în fizica neutronilor, în studiul elementelor transuraniene, în studiul reacţiilor nucleare.
În 1937 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, din 1955 devenind membru titular al acesteia.
A fost membru al Academiei de Ştiinţe din New York, al Societăţilor de Fizică din SUA, Elveţia, Franţa, Germania. În 1958 Hulubei a fost inclus în grupul de experţi ONU, care îşi propusese să studieze posibilitatea detectării exploziilor atomice, oriunde ar fi efectuate ele.(http://150.uaic.ro/personalitati/fizica/horia-hulubei/)
Studiile superioare, pe care le începuse în 1915, la terminarea liceului, sunt întrerupte de intrarea în război a României. Participă, având gradul de sublocotenent, la bătălia de la Mărășești. Face parte din grupul de tineri trimiși de șeful misiunii militare franceze în România, generalul Berthelot pentru a deveni piloți militari. Participă în calitate de pilot de vânătoare la operațiunile de pe frontul de Vest, fiind rănit și decorat cu ordinul Legiunii de Onoare
În 1922 își reia studiile obținând în 1926 licența în științe fizico-chimice Se dedică învățământului, devenind pe rând, preparator, apoi asistent la catedra de chimie fizică a Universității din Iași. Lucrează ca cercetător cu întreruperi, între anii 1927— 1938, în Laboratorul de Chimie Fizică de la Sorbona, Paris, condus în acea perioadă de savantul Jean Perrin.
În 1933, își ia doctoratul în fizică la Paris, ajungând director de cercetări la Universitatea din Paris. Horia Hulubei activează susținut în țară, fiind, pe rând, conferențiar, profesor, la universitățile din Iași și apoi București, unde, pe lângă intensa muncă de cercetare științifică, are o foarte bogată activitate de cercetare și organizare a Institutului de Fizică a Academiei Române, creat la 1 septembrie 1949 și pe care îl conduce până în anul 1965, când trece la conducerea Institutului de Fizică Atomică, atunci nou creat.
În perioada 1941-1944, profesorul Horia Hulubei a deținut funcția de rector al Universității din București.
„Una dintre satisfacțiile mele cele mai mari este că, prin înființarea Institutului de Fizică Atomică, s-a realizat posibilitatea de a se crește în țară cadre de fizicieni eminenți — dintre care mulți au lucrări deja cunoscute în lume, aducând prestigiu științei românești și asigurând schimbul de mâine în acest sector. Ei realizează un aport însemnat, pentru economia țării, prin lucrările lor.– Horia Hulubei.”
Fratele său, Dan Hulubei (1899-1964), s-a remarcat ca om de știință, matematician, doctor în știință al Universității din Nancy, Franța. A profesat la Iași, Cernăuți, Galați, București.
Lucrări publicate
Curs de chimie fizică (1940)
Spectroscopia X (1948)
Structura materiei (1950)
Contribuțiile sale în fizică
Horia Hulubei a format generații de specialiști în fizica atomică și nucleară. În același timp, el s-a distins și prin importante descoperiri științifice. Astfel, a obținut — primul în lume — spectre de raze X în gaze. În acest scop, el și-a construit un spectrometru special, de concepție proprie. Savantul român are contribuții importante și în fizica neutronilor, în studiul elementelor transuraniene, în studiul reacțiilor nucleare, mai ales în ce privește interacțiile nucleare la energii joase, medii și înalte. A studiat, de asemenea, dezintegrarea mezonilor.
Distincții
Pentru meritele sale, Hulubei a primit numeroase distincții științifice atât din țară cât și din străinătate, fiind, în același timp, membru a numeroase academii și societăți științifice de prestigiu, naționale și internaționale.
A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935, membru titular începând cu 3 iunie 1941 și președintele secției a II-a fizică a Academiei de Științe din România[10]. A fost ales membru corespondent al Academiei Române pe 26 mai 1937, iar pe 27 mai 1946 este ales membru titular. În 1948 este îndepărtat din Academie[11], dar în 2 iulie 1955 este repus în drepturi.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
