Astăzi despre: Nicolae Filimon, autorul primului roman realist ilustrând tipul parvenitului în literatura română - „Ciocoii vechi și noi” - o frescă a societăţii româneşti de la început de secol XIX
Nicolae Filimon s-a născut la 6 septembrie 1819, la București, fiind al treilea din cei cinci copii ai preotului Mihai Filimon, paroh la Biserica Enei, și ai Mariei
Ciocoii vechi și noi (având și subtitlul Ce naște din pisică șoareci mănâncă) este un roman românesc, scris de Nicolae Filimon, fiind considerat cea mai importantă operă a prozatorului. Romanul a fost publicat pentru prima dată în anul 1862 de Revista Română a lui Al. I. Odobescu. În anul 1863 a apărut ca volum și reprezenta o frescă a societăţii româneşti de la început de secol XIX. Datorită acestui roman, Nicolae Filimon va rămâne în literatura română drept întemeietorul primului roman realist, iar prin indermediul personajului Dinu Păturică, el crea în literatura română tipul parvenitului. Este considerat primul roman notabil al literaturii române.
1821 – Revoluția lui Tudor, eveniment evocat în romanul Ciocoii vechi și noi
1829, 13 aprilie – Cântăreț la biserica Enei; tot acolo îl găsim și în anii 1841, 1842 și 1846
1830, 22 iulie – Moare Mihai Filimon, tatăl scriitorului
1831/1853 – Conform spuselor lui Ion Ghica, este corist în trupa Hanrietei Karl și flautist la teatrul lui Papanicola; aceștia sunt anii în care își desăvârșește cunoștințele în domeniul teatrului și al muzicii, fiind unul dintre primii noștri cronicari muzicali și teatrali. Ghica îi face acestuia un portret, într-o perioadă când intrase în cercul cântăreților de biserică (Anton Pann, Marin Serghiescu Naționalu): "un copilandru nalt, rumen, sprintenel, cu plete de țârcovnic"
1852 – Devine Epitrop al bisericii Enei, funcție pe care o va avea până la moarte și „Conțopist” la Departamentul Credinței
1856, 26 februarie – În cadrul aceluiași departament, este ridicat la rangul de pitar
1857, 5 decembrie – Debutează în publicistică la ziarul Naționalul cu foiletoane și cronici muzicale: Paralelism între fosta direcțiune și cea de astăzi; Teatrul italian. Lucrezia Borgia; Teatru italian. Ernani
1858 – Călătorește în apusul Europei; evenimentul îi servește pentru scrierea operei Excursiuni în Germania meridională
1858, 23 noiembrie – Publică în Naționalul nuvela Mateo Cipriani sub titlul "Mănăstirea domenicanilor după colina Fiesole", inclusă în volumul Excursiuni în Germania meridională
1859, ianuarie – În același ziar, apare nuvela O baroneasă de poronceală, inclusă în volumul amintit
1859, 17 septembrie – Numit secretar al Comisiei Documentale
1859 – Moare Maria Filimon, mama scriitorului
1860, ianuarie – martie – Naționalul publică fragmentele Trei luni în streinătate, apărute apoi în volumul Excursiuni în Germania meridională
1860, ianuarie – martie – În Revista Carpaților apare nuvela Friederich Staaps sau Atentatul de la Schoënbrunn în contra vieții lui Napoleon
1860, ianuarie – martie – Revista Carpaților reeditează nuvela Mateo Cipriani
1860, octombrie – Naționalul publică nuvela Ascanio și Eleonora
1860, decembrie – Își încheie activitatea de cronicar dramatic și muzical la Naționalul cu o cronică intitulată Teatrul din București. Il Barbiere di Sevilla, melodramă comică cu două acte, poezia de C… muzica de maestrul Rossini. Activitatea de cronicar muzical și dramatic (1857-1860) îl va ajuta să redacteze ceea ce înseamnă document de epocă în capitolele de mai târziu ale romanului Ciocoii vechi și noi: Muzica și coregrafia în timpul lui Caragea; Teatrul în Țara Românească și Italiana în Algir
1861 – „Revista Carpaților” publică nuvela Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala
1861 – Apare volumul Mateo Cipriani, Bergamo și Slujnicarii.
1861, aprilie – Cronicar dramatic și muzical la Independența, odată cu cronica la Maddalena, operetă semiserie într-un act, poezia tradusă din limba franceză de G. Curatolu, muzica originală de A. T. Zisso.
1861, noiembrie – Începe o colaborare la revista Țăranul român a lui Ion Ionescu de la Brad, cu o cronică la piesa Prăpastiele Bucureștilor, vodevil în 5 acte de d. Millo.
1862, ianuarie – Apare în Țăranul român basmul Roman Năzdrăvan, pentru ca la sfârșitul anului să i se publice și Omul de piatră și Omul de flori cu barba de mătasă sau povestea lui Făt-Frumos
1862, mai – Numit șef al secției bunurilor la Arhivele Statului
1862 – Revista română a lui Al. I. Odobescu publică în mai multe numere romanul Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoareci mănâncă
1863 – Romanul apare în volum
1864, octombrie – Epitrop al bisericii Enei. După o oarecare absență, își reia activitatea de cronicar dramatic la Buciumul, revista lui Cezar Bolliac
1865, ianuarie – Publică în Dâmbovița ultimul său articol intitulat Răspuns la critica făcută de P.G. Nițescu revistei noastre muzicale din Monitorul nr. 285
19 martie 1865 – Moare răpus de ftizie. Pentru viața și opera scriitorului portretul pe care i-l face Ion Ghica într-una din Scrisorile sale are o însemnătate deosebită: „Acei care l-au cunoscut pierdeau un amic sincer, leal, îndatoritor, totdeauna vesel și voios, totdeauna mulțămit cu puținul ce câștiga prin munca și talentul său; caracter independent, nu s-a căciulit niciodată la nimeni; ura și disprețuia lipsa de demnitate și lingușirea; modest până a roși când auzea laude pentru scrierile lui, n-a bănuit niciodată că era un scriitor de mare talent. Literatura a pierdut în el pe unul din luceferii săi”.
Opera literară
Romane
Ciocoii vechi și noi
Nuvele
Mateo Cipriani
Friedrich Staaps
O baroneasă de poronceală
Ascanio și Eleonora
Nenorocirile unui slujnicar sau Gentilomii de mahala
Basme
Roman Năzdrăvan
Omul de piatră
Omul de flori cu barba de mătasă sau povestea lui Făt-Frumos
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
