Bleont, in verva de zile mari
"De altfel, vivacitatea si forta scenica degajata de
Bleont au impresionat din nou. Piesa semnata de Matei Visniec a
relevat gravitatea starii de criza istorica a vremurilor de razboi, un
razboi catalogat drept "aberatie a istoriei". Textul este format din
trei episoade, fiecare fiind plasat in contextul a trei momente
diferite, momente ce sint desprinse din scene de razboi grotesti.
Atit mama, sotia, cit si fiica privesc ingrijorate si inspaimintate
trecerea spre dementa a fiului, tatalui si, respectiv, sotului, marcati
de o realitate cruda ce-si trage teroarea psihica din ororile luptei pe
front. Replicile de efect, care au dat farmec subiectului principal, s-
au canalizat in jurul notiunii de absurd neinteles. Nonsalanta cu
care mesagerul regimentului aduce vesti proaste "in mod placut",
explicind totodata ca fiul doamnei n-a murit in lupta, ci "in
uniforma", dar si ca mortul n-are ... cadavru, este vazuta ca o
normalitate de cel in cauza. Lucrurile se mai "lamuresc" spre
finalul piesei, cind soldatul nostru a fost "dat gata", pe drumul de
intoarcere, de singuratate. Asta desi acelasi mesager mai aduce o
veste de final, aceea ca "bravul" ostas, care n-a apucat sa se
lupte, a fost calcat in picioare, din viteza, de camarazii sai!! "Dar v-
am adus bocanii, doamna!", spune mesagerul intr-un final, la care
mama intreaba: "Bocanii lui?". Replica ce incheie piesa e
savuroasa: "Nu, doamna! Bocancii celor 10.000 de soldati
camarazi care l-au calcat in picioare, in drumul lor spre inamic!".
(Cristi IRIMIA)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
