Reuninea absolvenţilor surăieni
În jur de 15 abolvenţi ai învăţămantului primar de şapte clase din Suraia sfarşitului anilor 1950 s-au întalnit ieri în sala de festivităţi a Primăriei pentru prima oară de la terminarea şcolii. Elevii de odinioară au fost întampinaţi de Vasile Grosu, edilul comunei, acesta ţinand să precizeze că este surăian prin căsătoria cu o localnică. De asemenea, la deschiderea evenimentului a participat şi George Ariton, actualul director al Şcolii Suraia. Cum fosta şcoală Dimaci este închisă de ani buni şi lăsată într-o stare mai mult sau mai puţin acceptabilă, foştii absolvenţi şi-au exprimat regretul pentru modul în care arată sediul unităţii de învăţămant. Atat primarul, cat şi directorul şcolii au spus că în urmă cu caţiva ani, în timpul guvernării portocalii, au fost deschise şantiere în toată ţara, dar care nu au mai fost duse la bun sfarşit. “Am vorbit la Minister şi sperăm să primim bani pentru terminarea lucrărilor la clădire. Dacă nu reuşim prin bani de la centru vom lua fondurile necesare din bugetul local chiar dacă nu e prea mare”, a declarat Grosu. Ulterior s-a săvarşit o slujbă religioasă în memoria celor dispăruţi, preotul fiind chiar unul dintre absolvenţi. Mai apoi s-a trecut la strigarea catalogului, fiecare dintre cei prezenţi spunand cateva despre ceea ce au reuşit în viaţă, copiii şi nepoţii fiind realizările cele lor mai dragi sufletului. Destinul sau hazardul i-a purtat pe fiecare prin oraşe precum Bucureşti, Iaşi, Galaţi, Focşani, însă cei mai mulţi dintre ei au rămas în Suraia. “De fiecare dată cand trec cu bicicleta prin faţa şcolii în care am învăţat simt o şovăială cand o văd cum arată. Îmi amintesc şi acum cand am intrat în clasă, iar pe pereţi erau tablourile lui Karl Marx şi Friedrich Engels. Îmi era şi frică de ei, dar mi-a spus domnul profesor Neculai Tănasă să nu mă uit la ei. Aşa că vreun an de zile nici nu i-am văzut”, a povestit amuzată Lucica Iacovachi. În cadrul reuniunii s-a vorbit şi de decăderea învăţămantului, de vremurile în care profesorii îşi făceau cu drag profesia, iar copiii erau mai receptivi şi mai cu bun simţ. După bolşevizarea ţării vreme de jumătate de veac nici nu ar trebui să mai mire decăderea spirituală a Romaniei pe toate palierele sale. Principalul artizan al revederii a fost profesorul Viorel Tănase care de la terminarea Facultăţii de matematică şi pană cand a ieşit la pensie a predat în Suraia. (Sorin TUDOSE)