Educație

Incredibil! Funcţionarul căruia colegii i-au ridicat statuie la locul de muncă

Il chema Mihai Rainu şi a lucrat la Prefectură, unde a murit în timp ce întocmea un raport. Mihai Rainu a fost considerat un model al funcţionarului, dedicat binelui public, care şi-a pierdut viaţa “în exerciţiul funcţiunei sale pe scaunul pe care-l cinstise în toată viaţa lui”, motiv pentru care colegii i-au ridicat statuie în faţa Palatului Administrativ la 2 ani de la deces. Publicistul I. M. Dimitrescu spune că Mihai Rainu “n-a fost nici un mare bărbat politic, nici general vestit, nici artist celebru, ci modest funcţionar, slujitor public cinstit al acestui judeţ”

În ziua de astăzi, în condiţiile delăsării instituţionale, cu funcţionari politizaţi şi care avansează pe bază de pile şi relaţii, ar fi o obrăznicie ca vreunul dintre aceştia să se aleagă cu o statuie în faţa instituţiei care-i plăteşte salariul. Primii care s-ar opune ar fi probabil chiar şefii, supăraţi că nu este chiar chipul lor oferit nemuririi. Ultimul exemplu este “galeria prefecţilor” de la etajul 1 al Prefecturii, o iniţiativă care iese ca păduchele în fruntea unei instituţii care s-a dovedit a fi mai degrabă pasivă la problemele cetăţeanului. Dar în timpurile trecute oraşul Focşani a oferit şi alte exemple. Îndrumătorii (Figuri focşănene de ieri) este titlul unei cărţulii scrise de publicistul I. M. Dimitrescu în 1933 şi unde acesta îi dedică un capitol unui funcţionar pe nume Mihai Rainu. Neobositul arhivist Florin Dardală, angajat al Serviciului Judeţean al Arhivelor Naţionale Vrancea, a găsit în arhivele instituţiei această minunată carte unde I. M. Dimitrescu face portretul mai multor figuri marcante care au trăit în Focşani. “Mihai Rainu a fost genul de funcţionar exemplar care a murit chiar la locul de muncă şi în cinstea căruia s-a ridicat un bust. Acesta a fost amplasat în curtea Palatului Administrativ în 1925 la circa doi ani de la moartea lui Rainu, iar dispariţia lui este învăluită în mister, nu se cunosc amănunte”, ne-a spus Florin Dardală.

Dedicat binelului public

De bustul care era amplasat în curtea Prefecturii vechi nu se mai ştie nimic

Dar să vedem cine a fost funcţionarul model Mihai Rainu şi de ce i s-a ridicat statuie. “S-a dezvelit astăzi în faţa Domniilor voastre, piatra şi bronzul de recunoaştere a unei activităţi care a desfăşurat-o în viaţă, pentru binele public, un om, care n-a fost nici un mare bărbat politic, n-a fost nici general vestit, nici literat, nici artist celebru, ci modest funcţionar, slujitor public cinstit al acestui judeţ. În simplitatea şi modestia persoanei pe care o simbolizează acest bust, stă raritatea serbării şi poate tocmai prin această capătă o măreţie şi semnificaţie într-adevăr excepţională. Mihai Rainu a slujit acest judeţ în diferite funcţiuni timp de 33 de ani şi a căzut langă biuroul său răpus de o boală care-l pandise multă vreme, s-a stins chiar în exerciţiul funcţiunei sale pe scaunul pe care-l cinstise în toată viaţa lui de funcţionar” scrie I. M. Dimitrescu în volumul Îndrumătorii.

O carieră în interesul binelui public

Născut în Focşaniul lui 1867 ca fiu al negustorului Ştefan Rainu şi crescut cu idealul caştigării Independenţei, Mihai îşi întemeiase încă de mic nişte principii solide de viaţă. “Făcea parte din acea clasă care constituia pe vremuri nobleţea romanească a targurilor noastre, clasă la resturarea căreia se frămantă toată înţelepciunea bătranilor şi entuziasmul viforos al tinerilor iubitori de ţară din zilele noastre.  A cunoscut pe eroii războiului Independenţei, pe Maiorul Şonţu, pe căpitanul Cracalia pe locotenentul Kivu Slăvescu (…) şi pe alţii, figuri legendare ale lupţii pentru neatarnare. (…) crescut în această atmosferă de înălţare sufletească, Rainu devenise un idealist şi om care-şi iubea ţara şi neamul. Ori unde era vorba de o iniţiativă frumoasă şi care privea binele neamului şi al patriei, Rainu îşi da obolul, sprijinul său preţios”, mai scrie Dimitrescu în minunatul său stil. Publicistul mai spune că Rainu era un funcţionar destoinic, muncitor conştiincios, cinstit şi cu un simţ de demnitate care îi  onorează amintirea. De asemenea, Dimitrescu îl mai descrie pe funcţionar ca fiind “un om luminat, un autodidact”, ale cărui cunoştinţe în toate ramurile erau în destul de apreciate de cei ce l-au cunoscut. “I s-a ridicat acest modest semn de recunoştinţă, ca o închinare lui, considerandu-l simbol al funcţionarismului roman: cariera plină de amărăciuni, de muncă, privaţiuni şi jertfe neprecupeţite în folosul statului şi binelui public. Să fie binecuvantată în veci amintirea lui Mihai Rainu, care va simboliza pentru multă vreme cele mai înalte însuşiri de slujitor public”, conchide Dimitrescu.

Cum s-a aşternut uitarea peste Rainu...

Ultima funcţie pe care Rainu a ocupat-o a fost cea de secretar al Consiliului Judeţean Putna care funcţiona în Palatul Administrativ (Prefectura de pe Strada Republicii care se restaurează de cand hău n.r.). Dimitrescu s-a înşelat într-o singură privinţă. Aprecierea concetăţenilor nu credem că a durat prea mult. Rand pe rand au venit ba Războiul, ba ruşii, comuniştii şi nişte unii care azi pozează în democraţi. Istoria a fost făcută praf şi pulbere şi doar o Revoluţie pe toate palierele o mai poate îndrepta. Arhivistul Florin Dardală propune autorităţilor judeţene ca în momentul reinaugurării Prefecturii vechi să se monteze măcar o placă comemorativă, dacă nu se poate refacerea bustului. Autorităţile de azi sunt preocupate să dea denumiri de străzi comuniştilor şi să facă o galerie foto a celor care au fost prefecţi din anul 1990 încoace. Ce treabă au ele cu istoria oraşului pe care îl reprezintă? (Sorin TUDOSE)

---