Liviu Ioan Stoiciu şi-a lansat la Focşani poemele scrise în comunism
Centenarul Bibliotecii vrancene a debordat de acţiuni care mai de care mai interesante, unde lansările de carte au fost la loc de cinste. Cu un decor potrivit, asigurat de standurile editurilor prezente la cea de-a VIII-a ediţie a Targului de Carte, mai mulţi scriitori şi-au lansat cele mai noi lucrări. Florinel Agafiţei cu volumul “Vila Tendresse” s-a numărat printre cei care şi-au lansat lucrarea la Centenar, însă numele cel mai sonor şi cel mai apreciat de criticul literar Mircea Dinutz a fost adjudeanul Liviu Ioan Stoiciu, care şi-a lansat ultima lucrare intitulată “Lanţul”. “Scriitorul emblematic al Vrancei, cel mai bun din toate timpurile, îşi lansează astăzi (vineri n.r.) volumul «Lanţul» cu ocazia centenarului bibliotecii. Convingerea mea este că un poet îşi selectează mijloacele în funcţie de ceea ce vrea să transmită şI, din această cauză, nu l-aş încadra pe Liviu Ioan Stoiciu ca fiind neapărat suprarealist sau impresionist. Cert este însă că, de prin 2003, în opera lui Stoiciu apare sumbrul, tema morţii”, a spus Mircea Dinutz, acesta fiind şi redactorul şef al revistei judeţene Pro Saeculum, socotită ca fiind cea mai bună din Vrancea. Aşa cum era de aşteptat, Liviu Ioan Stoiciu n-a ţinut la etichetă şi a venit la eveniment îmbrăcat în blugi.
“După 22 de ani, de necrezut, în Vrancea nu mai au loc astfel de manifestări, de acţiuni culturale. A trebuit să apară Targul de Carte ca să se mai lanseze cărţi şi asta datorită Teodorei Fantanaru. E foarte trist că Focşaniul nu mai are acţiuni literare. Referitor la carte, majoritatea poemelor sunt scrise la Focşani, în urmă cu peste 20 de ani, pe vremea cand eram bibliotecar şi scriam zilnic în jurnal. În ciuda îngrădirilor de atunci, am reuşit să scriu mai mult decat alţii”, a spus Stoiciu, vineri seara, la sediul Galeriilor de Artă. Acesta n-a scăpat fără a citi două poeme audienţei spunand celor din public că “cenacliştii merg cu grămada pentru a-şi lansa cărţile”. Deşi Vrancea are scriitori “cată frunză, cată iarbă”, aceştia nu s-au regăsit în sală cand criticul Dinutz spunea despre Stoiciu că este cel mai reprezentativ scriitor al judeţului. Fie era prea tarziu şi n-au mai ieşit din casă, fie lucrau asiduu la valoroasele opere pe care urmează să le scoată şi să le aprecieze şi premieze reciproc, ei între ei. (Sorin TUDOSE)