55 - ”Mărturia unei generaţii”
Şcoală adevărată! Doar trei ani dura ciclul mediu, dar ce ani! Examen de absolvire la sfarşitul fiecărui an şcolar, examen de maturitate cu şapte discipline de învăţămant! Profesori exigenţi, profesionişti şi buni ca painea caldă în afara orelor! O trecere prin fluxul memoriei mă înfioară: Davidescu de geografie, Rădvan de fizică. Untaru de istorie, Enescu şi Constantinescu de romană, Cocea şi Berceanu de matematică, Lavrinenco şi Popovici de limbi moderne. Iertare celor lăsaţi în afara paginii! Un director cu poreclă de hun, Atila. În rest, o cazemată în care copii de la ţară şi din oraş, după o admitere dură, încercau să-şi desluşească viitorul. Chiar dacă manualele erau stufoase, istoria lui Roller, de exemplu, profesorii erau adevăraţi! Pentru cititorul neavizat ”55” nu spune mare lucru. Pentru noi, absolvenţii promoţiei 1957, ”55” ÎNSEAMNĂ UN OBSEDANT „5”, O NOTĂ MAXIMĂ DUPĂ SISTEM SOVIETIC LA CARE SE AJUNGEA FOARTE GREU. Cu 3 treceai clasa, cu 4 erai mediocru, cu 5 luai premiu. Notarea era severă. Puţini ştiu că noi am început cu cinci clase paralele. Printr-un ordin, la sfarşitul anului calendaristic, după trimestrul întai, toţi corigenţii la trei obiecte au fost exmatriculaţi. Din cinci clase, au rămas trei. Dintre absolvenţii de atunci, prin bunătatea Domnului, unii mai respirăm aerul Planetei şi ne revedem de la o vreme în fiecare an la Colegiul Unirea, şcoala de care am fost mandri întotdeauna. La întalnirea de astăzi vom fi mai puţini ca de obicei. Important este să nu renunţăm la ideea de a ţine aproape. Ne-am revăzut şi la Călimăneşti, şi la Piatra Neamţ, dar tot mai frumos e la noi la şcoală, unde amintirile curg dulce şi îmbietor.
După o întalnire de promoţie îmi venise ideea să scriu o carte despre noi, ultima generaţie cu zece clase. Titlul era incitant: ”Mărturia unei generaţii”. Fiecare trebuia să-şi povestească viaţa, aşa cum a fost. Pentru unii a fost misiune imposibilă, cu toate că eu aş fi dus greul Dacă încerc să enumăr cateva varfuri ale promoţiei mele, îmi sporesc regretul că nu ne-am putut arăta lumii cu toată evoluţia noastră în permanenta luptă cu timpurile şi cu inerţia. La întamplare: Nicolae Tutoş, preşedintele unei Societăţi de Consultanţă IT, SUA, Constantin Buşe, profesor universitar de talie europeană, fost prorector al Universităţii Bucureşti, Corneliu Popa, Gheorghe Dumitru, profesori universitari la Galaţi, I. Sunel şi Mihai Isac, profesori universitari la Iaşi, Florin Brătilă, medic acupunctură cu un institut de medicină alternativă care îi poartă numele, Mircea Lăzărescu, diplomat, Dumitru Biro, magistrat, Constantin Ifrim, informatician, Spiru Constantinescu, enolog, Ioan Gavrilescu, fost preşedinte al clubului de handbal Oltchim Rm Valcea, mulţi profesori de gimnaziu şi de liceu etc. Lista este lungă şi valoroasă. Mulţi au plecat pe un drum fără întoarcere. Mai suntem însă destui şi nu renunţăm de a ne revedea în fiecare an. Astăzi vom fi mai puţini, dar tot vom canta Gaudeamus. Să ne bucurăm, aşadar! (Vasile Lefter)
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
Petru, acum 4326 zile, 11 ore, 10 minute, 18 secunde
Petru, acum 4326 zile, 11 ore, 10 minute, 50 secunde 
