Foto | Tragicul incendiu de acum 81 de ani, de la Soveja.În urma lui au murit 17 persoane și au fost distruse 500 de locuințe
Produs în martie 1943, pârjolul din comuna de munte s-a soldat cu 17 morţi, între care nouă femei şi şapte copii, distrugerea a 500 de locuinţe, precum şi a instituţiilor şi a staţiunii.Dezastrul a pornit de la un gest prostesc al unui soldat german care a încercat să aprindă un foc în sobă, folosind un butoi cu benzină.Pentru refacerea comunei Soveja a fost nevoie de ajutorul autorităţilor, iar sinistraţilor li s-a impus să-şi reconstruiască locuinţele în stilul tradiţional vrâncean.
Românii cu suflet au fost, de curând, zguduiti de o mare nenorocire în care şi-au pierdut viaţa zeci de tineri, ce aveau tot viitorul înainte. Astfel de dureri s-au întâmplat mereu în România, iar în zona actualului judeţ Vrancea merită amintită noaptea de 2 spre 3 martie a anului 1943, când s-a petrecut un dezastru de care puţini îşi mai amintesc. Despre grozăvia acelui moment putem afla din câteva dosare de arhivă şi dintr-o lucrare muncită şi anume "Monografia comunei Soveja", scrisă de către distinşii profesori Florica şi lulian Albu. Azi, şi când arde un covoraş de baie sau băieţii fără case mai încing câte un foc prin imobilele părăsite, se porneşte un adevărat vacarm, la care contribuie, şi bine fac, Pompierii, Ambulanţa, Poliţia. Ce a fost, însă, acum mai bine de 7 decenii doar sufletele celor care au suferit atunci mai pot descrie grozăvia acelui moment, plus câteva mărturii rămase prin hârtii îngălbenite de timp. Ziarul de Vrancea readuce în atenţia această tragedie pentru a ne fi învăţare de minte.
Satul transformat în flacără
"Vântul puternic smulgea plase de şindrilă aprinse şi acestea zburau pe sus şi cădeau pe alte case, aşa că satul arzând părea o flacără fără margini. Nu se vedea nici cerul, nici pământul, decât focul iadului. De fapt ce se întâmpla atunci erau numai ţipete şi răcnete, se căutau, se strigau unii pe alţii, zbierau vacile, nechezau caii, urlau câinii când îi cuprindeau flăcările şi ardeau de vii, vântul puternic spulberând orice nădejde de a mai trăi. La apariţia zorilor, s-au ivit razele de speranţă în supravieţuire. Satul întreg era un cimitir, acest aspect îl dădeau sobele rămase în picioare, ca nişte cruci - pietre funerare pe mormintele aşezării întregi. Arseseră şi pomi şi grajduri, de nu se mai puteau identifica nici uliţele, nicidecum proprietatea fiecăruia. Apa Dragomirna abia se scurgea şi ea, ca lacrimile localnicilor care mai puteau să o vadă. Oamenii din satul Rucăreni şi cei de la Odăi îi căutau pe cei sinistraţi, unii scăpaţi de foc aproape goi, aşa cum fugiseră din aşternut, şi atunci parcă se producea o adevărată sudură omeneasca” este consemnat în istoricul comunei Soveja. Tot dezastrul a pornit de la un gest prostesc al unui soldat german care a încercat să aprindă un foc în sobă, folosind un butoi cu benzină de 50 de litri. Emanaţia provenită din carburant a luat foc instantaneu şi a provocat o explozie care a antrenat toate obiectele din jur, inclusiv recipientul plin cu combustibil, pe care l-a răsturnat, iar lichidul a luat foc imediat. S-a estimat, la anchetă, că incendiul putea fi controlat în această fază, dar cei implicaţi, probabil în stare de ebrietate, au avut alte preocupări, printre care să salveze lucrurile din sediu şi cele personale. Lipsa de reacţie a acestora a determinat o adevărată catastrofă.
17 morţi în urma incendiului
Bilanţul uman al incendiului - 17 morţi: 9 femei , 3 fetiţe, 1 bărbat ,4 băieţi, dintre care 2 contuzionaţi,10 asfixiaţi şi 5 carbonizaţi. Au fost 40 răniţi, dintre care 30 în stare foarte gravă. Au fost distruse 500 de locuinţe, şcoala, primăria, postul de jandarmi, staţiunea. Au mai ars 70 de vaci, 150 de oi, 25 de porci, circa 5000 de păsări,150 de căruţe şi aproape toate uneltele agricole. Pagubele cauzate au fost estimate, aproximativ, la suma de 400. 000. 000 lei, acest lucru datorită şi faptului că toate gospodăriile erau bogate, iar în case au rămas foarte multi bani care au ars, după cum a ars aproape tot avutul ce era în case şi în curţi. Sinistraţii, în număr de circa 2.000, au fost cazaţi în casele rămase din satul Dragosloveni, în satul Rucăreni, la Odăi, adică în locuinţele de pe munte şi parte din ei s-au dus la Mărăşeşti (între vii) unde au construit locuinţe, fiind improprietăriţi acolo de la reformă. Nimeni nu a rămas fără casă, se pomeneşte în aceeaşi lucrare.
Ce măsuri au luat autorităţile
Iată cele stabilite de către autorităţi pentru remedierea situaţiei. „.Am luat măsuri pentru aşezarea primăriei şi a postului de jandarmi şi pentru instalarea telefonului. Pentru a preveni izbucnirea unei epidemii. Populaţia Sovejei a fost vaccinată cu ser antitific, paratific şi antitetanos". Conform calculelor elaborate de Serviciul Tehnic al Judeţului Putna, pentru reconstrucţia comunei Soveja era nevoie de 40.000 m.c. de lemnărie, de 50.000 kg fier, 50.000 kg cuie de diferite dimensiuni, 500.000 kg ciment Portland şi 40.000 kg tablă galvanizată. În vederea refacerii aşezării "s-a hotărât ca strada principală din Soveja să aibă cel puţin 12 m lăţime, în care să se cuprindă şoseaua de 6 m, 2 rigole de scurgerea apelor a câte 1 m şi 2 trotuoare a câte 2 m. Pe marginea trotuarului şi pe tot parcursul şoselei din sat să se facă plantarea de arbori decorativi, la o distanţă de circa 8 m arbore de arbore. Ulicioarele laterale trebuiau a se lărgi până la 9 m, din care 5 m pe platforma carosabilă, 1,5 pe cele două rigole şi 2, 5 m pentru cele două trotuare. În ceea ce priveşte refacerea clădirilor, scopul nostru urmărit, în concondanţă cu dorinţa locuitorilor, este de a se menţine tipul caselor din regiune, adică din Vrancea". O altă recomandare a Serviciului Tehnic, unanim acceptată de populaţia Sovejei, a fost introducerea acoperişurilor greu inflamabile, din tablă neagră, tablă galvanizată, ţiglă roşie sau ţiglă de ciment. Autorităţile optau pentru ţigla de ciment, deoarece aceasta se fabrica în zonă, faţă de celelalte tipuri de ţiglă care se fabricau în diferite colţuri ale ţării, fapt ce făcea transportul acestora mai dificil şi mai costisitor.
Cum s-au refăcut gospodăriile
Fiecare sinistrat urma a se adresa Serviciului Tehnic Judeţean, care avea obligaţia de a-i delimita terenul pentru casă şi de a-i oferi sfaturi practice pentru refacerea gospodăriei. Memoriul făcea menţiune şi la modul de aşezare a faţadelor caselor, care trebuiau aliniate paralel cu şoseaua şi nu la voia întâmplării. Acelaşi obiectiv l-a avut şi apelul lansat la 25 martie 1943, de prefectul de Putna, Panaite N. Pavlu, către locuitorii din întreg judeţul: "Sătenii din partea satului care au scăpat de incendiu, cât şi acei din satul Rucăreni, cu inimă bună şi cu dragoste frăţească i-au adăpostit pe sinistraţi. De asemenea şi locuitorii din comunele vecine au contribuit cu alimente şi furaje pentru vite. Consiliul de Patronaj al Operelor Sociale, condus de Doamna Maria Antonescu, împreună cu Consiliul de Patronaj al judeţului nostru, au intervenit cu grabnice ajutoare de hrană şi imbrăcăminte şi continuă de a da ajutoare. Judeţul, oraşele şi toate comunele rurale vor contribui cu sume importante din bugetele lor pentru reconstructţia Sovejei. Funcţionarii publici din judeţul nostru îşi vor da obolul lor pentru sinistraţi. Guvernul a intervenit cu ajutoare. Guvernământul Transnistriei prin guvernator Alexianu - fiu al Putnei, a dăruit 20 vagoane cu porumb şi 5 milioane lei pentru refacerea locuinţelor în stil vrâncean. Apelul de faţă se îndreaptă către întreaga populaţie, de orice naţionalitate, a judeţului nostru, care este rugată să subscrie benevol sume de bani pentru ajutorarea sinistraţilor, pe baza principiului că toţi dintr-un judeţ trebuie să se solidarizeze cu acei greu loviţi de soartă şi aflaţi în mare nenorocire. Societăţile de cherestea din judeţ şi proprietarii de păduri sunt de asemenea rugaţi să dea gratuit lemnărie de construcţie. Listele de subscripţie şi carnetele chitanţiere, semnate de subsemnatul în calitate de Preşedinte al Consiliului pentru refacerea Sovejei, se vor găsi la toate Primăriile şi autorităţile din oraşul Focşani şi din judeţ” ,încheie prefectul apelul său, păstrat în documentele de arhivă şi publicat în Cronica Vrancei nr IX, coordonată de profesorul Horia Dumitrescu. Din păcate, o întâmplare asemănătoare, a avut loc de curând în clubul bucureştean Colectiv, aşa încât, pe bună dreptate, ne putem întreba, cât trebuie să mai învăţăm din astfel de drame, pentru ca să nu mai treacă nimeni, niciodată, prin aşa ceva. (Florin Marian Dîrdală)
Florin Marian Dîrdală, documentarist la Serviciul Județean Vrancea al Arhivelor Naționale
Florin Marian Dîrdală este colaborator al Ziarului de Vrancea
Locomotiva trenuleţului de la Soveja - 1941
Femei tinere căsătorite ( surate) Sovejence - surate Surate la Paşti - 1938
Sovejeni în transhumanţă cu oile pe Zboina
Flăcău şi fete în zi de sărbătoare
Sovejancă cu căruţa cu cai 1957
Celebrul taraf de lăutari Tilica ( 1952)
Familie de sovejeni - 1939
Fotografiile din articol ne-au fost puse la dispoziţie de către profesorul Constantin Macarie de la Soveja, editorul revistei "La noi", în memoria înaintaşilor care au avut de suferit în urma incendiului.
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
nero, acum 2993 zile, 5 ore, 32 minute, 10 secunde
, acum 2993 zile, 6 ore, 1 minut, 23 secunde 
