Educație

Premii pentru creatorii de frumos din Vrancea

Ziarul de Vrancea
2 sep 2015 805 vizualizări
Panoplia cu trofee şi, de ce nu, peisajul literar vrâncean actual s-a mai îmbogăţiit cu încă două premii prin participarea a doi poeţi vrânceni la Concursul Naţional de Poezie,Proză, Teatru, Reportaj literar,Eseu, Epigramă, Pictură, Fotografie artistică "Dor de Dor" – ediţia a X-a, 2015 organizat de revista literară Dor de Dor,

Consiliul Local, Primăria Dor Mărunt şi Centrul Cultural Judeţean Călăraşi. Sufletul acestei manifestări este scriitorul călărăşan Marin Toma, care reuşeşte să adune an după an creatori de artă din toată ţara. La secţiunea dedicată poetului nostru naţional Mihai Eminescu, primele două locuri au fost ocupate de poeţii vrânceni Constantin Toma şi Mihaela Rusu. Fostă elevă a profesorului de excepţie Gheorghe Zaharia, câştigătoarea premiului al doilea, Mihaela Rusu, mai puţin cunoscută în cercurile literare vrâncene, îşi demonstrează valoarea poetică prin talent, cultură dar şi inteligenţă, atribuţii ce-i completează vocaţia de tânăr creator. În ciuda preocupărilor de zi cu zi, lector. univ. dr. în economie, manager de firmă, mamă a doi copii, Mihaela Rusu găseşte timp şi pentru frumos, colaborează la mai multe reviste literare. Nu are timp sau poate consideră că nu a venit vremea să-şi adune poemele într-un volum. Despre celălalt laureat al concursului "Dor de Dor", epigramistul, poetul dar şi scriitorul de proză Constantin Toma, cred că odată cu adoptarea lui dar şi neadaptarea personală la lumea literară vrânceană s-a reinventat nonconformismul la un loc cu boema,durerea şi iubirea cvasitotală. Fidel prietenilor adevăraţi, se detaşează până la excludere de formele laudative din scriitura vrânceană. Scrie pentru că îi place, în poezie găsindu-şi scăparea de cotidian, preferând o lume ipotetică. Un alt reprezentant al Vrancei, de fapt o reprezentantă la festivalul "Dor de Dor" a fost şi poeta pănceană Marcela Strau, aceasta fiind mai mult cunoscută în Canada decât pe plaiurile mioritice. (Virgil PANAIT-poet, membru U.S.R.)


Iată cateva dintre creaţiile premiate


                                                    IPOTEŞTI

                   Mă cheamă dorurile toate,
                   Luceferi, zâne din poveşti,
                   De prin străfundurile toate,
                   La Ipoteşti, la Ipoteşti !

                   Plecată-n zările cereşti
                   Pe unduirea unui cânt,
                   La Ipoteşti, la Ipoteşti
                   Simt mângâierea unui sfânt !

                   Iar unda lacului albastru
                   Cu-a ei lucire de poveşti
                   Mă-nalţă – pasăre măiastră
                   La Ipoteşti, la Ipoteşti.

                   Un înger blând m-atinge-acu,
                   La fel şi astrele cereşti
                   E domnul nostru -  Eminescu
                   La Ipoteşti, la Ipoteşti !


                                                 BOTEZ

                   În duminica liniştii
                   Dumnezeu, întru desfătarea
                   Celor ce aveau să fie,
                   Ne-a lăsat poezia !

                   Pentru noi,
                   Cei care de veacuri
                   Ne-am născut un popor de poeţi,
                   L-a creat pe Eminescu.

                   Cu el
                  Iubirea a primit botezul de iubire,
                   Cu el
                   Dorul a primit botezul de dor,
                   Cu el
                   Un tărâm mirific s-a-ncreştinat în nemurire !

                   Din duminica liniştii
                   Şi-a liniştii de duminică de după duminică
                   Ce-a urmat
                   Îngerul luminii şi sufletul a fost botezat:
                   Sfântul Mihai Eminescu !

                                                                Mihaela IOAN RUSU



                                                       GLOSSĂ


                              Sub pecetea veşniciei
                             Ţi-ai pus versul tău, stăpâne
                             Mândru rege-al poeziei
                             Tu ai fost şi vei rămâne.
                             De sub pana ta măiastră
                             Iubirii dându-i sensuri noi
                             S-a născut o floare-albastră
                             Şi azi şi mâine şi apoi !

                             Ne-ai deschis noi universuri
                             Cu luceferi şi cu dor
                             Şi-ai durat măreţe versuri
                             Spre eternitatea lor.
                             Ai purtat ca o cunună
                             Toată fala României
                             Şi ai pus glia străbună
                             Sub pecetea veşniciei !

                             Ai sădit în fiecare
                             Ca lumina într-o glastră
                             Armonie şi culoare
                             Doar cu slova ta măiastră...
                             Versul tău – glasul iubirii
                             Un ecou etern rămâne
                             Şi sub nimbul nemuririi
                             Ţi-ai pus versul tău, stăpâne !

                             Lira ta-i o nestemată,
                             Cântul tău un vis de dor,
                             Pentru noi eşti viaţa toată,
                             Eşti iubire ,taină ,zbor.
                             Tot românul azi te ştie,
                             Dulce glas al reveriei,
                             Numele etern să-ţi fie
                             Mândru rege-al poeziei !

                             Tu ai adunat vecia
                             Sub stindardul unui nume
                             Care-i pentru noi tăria
                             Să ne ştie lumea-n lume !
                             Eminescu e cuvântul
                             Sinomim limbii române –
                             Cerul nostru şi pământul
                             Tu ai fost şi vei rămâne !


                             Generaţiilor toate
                             Tu le-ai fost şi dor şi cânturi,
                             Ducând versul pân’ departe
                             În-ale lumii patru vânturi.
                             Buciumile-n seri pe dealuri
                             Cântă dor de glia noastră,
                             Izvorăsc sfintele daruri
                             De sub pana ta măiastră !

                             Codri-şi clocotesc arama
                             Legănaţi de vremi trecute
                             Fără a mai ţine seama
                             Dorurilor multe, multe !
                             Iar tu, luceafăr răsărit –
                             Şi din prezent şi din apoi,
                             În orizont nemărginit
                             Iubirii dându-i sensuri noi !

                             Ai ridicat iubiri la cer
                             Dar din taine pământene
                             Şi-nvăluite în mister
                             Cu nourii ai prins a cerne.
                             În dimineaţa senină
                             La lumina din fereastră
                             Din alinare divină
                             S-a născut o floare-albastră !

                             Ai cântat cu glasul firii
                             Şi iubirea dar şi glia,
                             Eşti simbolul nemuririi
                             Numele ţi-e poezia !
                             Ai fost etern,eşti şi acu’
                             Eşti sângele albastru-n noi,
                             Te vom slăvi Eminescu
                             Şi azi şi mâine şi apoi !

                             Şi azi şi mâine şi apoi
                             S-a născut o floare-albastră
                             Iubirii dându-i sensuri noi
                             De sub pana ta măiastră !
                             Tu ai fost şi vei rămâne
                             Mândru rege-al poeziei
                             Ţi-ai pus versul tău stăpâne
                             Sub pecetea veşniciei !

                                                                       Constantin TOMA




În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.