Educație

FOTO | Povestea Oravetzilor, farmaciştii focşăneni care la 1941 aveau deja un secol de istorie

Ziarul de Vrancea
29 iun 2019 5650 vizualizări

Ştefan Oravetz întemeia în Focşaniul lui 1841 o farmacie ce avea să existe peste 100 de ani. Farmacia a funcţionat aproximativ două decenii pe Strada Mare, după care, în 1864, s-a mutat pe strada Centrală într-un imobil proaspăt construit. Având emblema “La Mântuitorul”, unitatea farmaceutică devine “Farmacia Centrală” după 1892. Pe lângă poveste, vă prezentăm şi o serie de imagini document, unele publicate în premieră de Ziarul de Vrancea.

Foto: Prima emblemă a Farmaciei Oravetz era La Mântuitorul”. Mai târziu, farmacia avea să se numească Farmacia Centrală”

Cosmopolitul Focşani de altădată musteşte de istorii şi istorioare nespuse, de oameni care au marcat viaţa publică în veacurile trecute. În anii în care o meserie era transmisă din tată în fiu şi se întindea pe mai multe generaţii, un nume armenesc a reuşit să se impună în mentalul colectiv al vremurilor. Prea puţin cunoscut astăzi, numele Oravetz ajunsese în secolul XX un brand în toată puterea cuvantului. Povestea pe care v-o spunem astăzi începe acum mai bine de două secole, în foarte îndepărtatul 1808, atunci cand se naşte Ştefan Oravezt.

Originar din Olasz, oraş în Imperiul Austro-Ungar,  Ştefan se arată interesat de lumea medicinei, de farmaceutică mai precis. În consencinţă, pe măsură ce creşte, începe să studieze această disciplină, face ucenicie timp de trei ani la Andreas Ludovic Gabor, farmacist diplomat şi recunoscut de “dătătoarea de lumină şi foarte strălucita Universitate Regală Pestană de Ştiinţe din Ungaria”. Pe 31 iulie 1827 obţine certificatul de ucenicie, iar şase ani mai târziu obţine şi diploma de farmacist, eliberată de universitatea amintită mai sus. Cum diploma îi conferea dreptul de a profesa şi în alte părţi decat în Imperiul Austro Ungar, Ştefan Oravetz se îndreaptă spre teritoriul românesc, unde în 1841 deschide farmacia din Focşani ce îi va purta numele.

Foto: Interiorul farmaciei, surprins în jurul anului 1900

Primul sediu al farmaciei era situat pe Strada Mare, în corpul de clădire în care pe vremea comuniştilor avea să funcţioneze magazinul Dunărea. De asemenea, de la înfiinţare şi până în 1892, emblema farmaciei era “La Mantuitorul”, ulterior aceasta numindu-se “Farmacia Centrală”.

Dezvoltarea comercială a Focşaniului îl determină pe Ştefan Oravetz să clădească un sediu propriu pe strada Centrală (actuală Republicii n.r.). Aşadar, în 1864, farmacistul se mută în noua casă, în care parterul deservea farmacia şi etajul servea ca locuinţă pentru Ştefan şi soţia sa, Amalia. Imobilul era situat între Prefectură şi Teatru, dar a fost demolat de regimul comunist în anii ’70. Interesant de menţionat că Amalia era nepoată a unui anume doctor Cihak, nimeni altul decat medicul curant al Domnitorului Ioan Cuza.

Albert duce mai departe farmacia şi…cultul familiei

Ziua de 5 august 1855 aduce o bucurie imensă familiei Oravetz, Amalia aducându-l pe lume pe Albert, cel care avea să ducă afacerea familiei mai departe. Tânărul Albert face şcoala primară la Braşov, gimnaziul la Bratislava, restul studiilor făcându-le în Bucureşti. Din nefericire, îşi pierde tatăl la vârsta de 14 ani, Ştefan Oravetz prăpădindu-se la 12 martie 1869, la doar 61 de ani. Cum Albert era minor la data respectivă, farmacia este arendată pe rând lui Ghedeon Sigmund, Anton Luide şi Frederic Remer.

În 1885, conducerea farmaciei este preluată de Albert, acesta ocupându-se de ea până în penultimul an din viaţă, adică până în 1931. În tot timpul cât a condus farmacia, nu numai că şi-a făcut meseria cu drag, aşa cum învăţase de la tatăl său, dar a şi instruit o mulţime de tineri care mai târziu au devenit buni farmacişti.

Foto: Ştefan, Albert şi Alexandrina Oravetz, trei generaţii de farmacişti într-o imagine din albumul tipărit cu ocazia serbării centenarului Farmaciei (1841-1941)

Totodată, datorită experienţei sale profesionale, în 1916 a fost mobilizat cu gradul de maior farmacist la spitalul din Odobeşti, ca urmare a intrării României în Marele Război Mondial. Un alt amănunt inedit este că multe dintre obiectele familiei erau cu monogramă, acestea având iniţialele A. O. Fiecare dintre Oravetzi avea un prenume care începea cu A. De exemplu, pe soţia lui Albert o chema Aristia, iar pe cele două fete ale lor le chema Anunciatta, respectiv Alexandrina.

Ştefan şi Albert, omagiaţi de Alexandrina la Centenar

Cu aceeaşi dragoste pentru farmacie insuflată de tată, Alexandrina, fiica cea mare a lui Albert, ajunge în 1931 să preia frâiele afacerii începută cu nouă decenii în urmă de bunicul ei, Ştefan Oravetz. După doar un an, tatăl Alexandrinei moare, iar tânăra licenţiată a Facultăţii de Farmacie se vede nevoită nu numai să ducă mai departe afacerea familiei, dar şi să cinstească memoria înaintaşilor ei.

Conştientă de importanţa numelui Oravetz pentru comunitatea focşăneană, Alexandrina organizează o zi festivă cu ocazia împlinirii centenarului farmaciei.

Doamnelor şi domnilor – La 30 octombrie 1941 stil vechi, adică mâine, 10 noiembrie, se împlinesc 100 ani de când a luat fiinţă farmacia noastră. A fost pentru mine o plăcută datorie de a vă invita la această aniversare, care pentru noi are o însemnătate deosebită, prin faptul că ea comemorează munca fără preget, adeseori istovitoare, a trei generaţii de farmacişti, din tată în fiu. În anul 1841 Domnitorul Ţării Moldova Mihail Sturza, printr-un hrisov Domnesc, a acordat bunicului meu Ştefan Oravetz, dreptul de a deschide această farmacie. (…) La 1841 deschide farmacia în Focşani şi anume în actualul local al restaurantului Vrancioaia. În acea epocă, pe cand în ţara noastră nu se găseau încă nici şcoli şi nici manuale de specialitate, farmaciştii aduceau cunoştinţele acestei ştiinţe de peste hotare, unde erau în continuă dezvoltare. Păstrăm de la bunicul o farmacopee Italiană din 1745 precum şi farmacopei germane şi austriece, de pe cari prepara el singur medicamentele. (…) Din arhivele vechi ce păstrăm încă, se constată cum bunicul aducea din Germania toate cele trebuincioase”, spunea în faţa audienţei Alexandrina Oravetz (căsătorită cu Gh. Alaci n. r.).


Foto: Invitaţia la centenarul din 9 noiembrie 1941

Ultimul vlăstar al familiei

“În tot timpul activităţii lor ca farmacişti, atat bunicul cat şi tata, au ajutat suferinţele celor săraci, îndrumându-i cu sfaturi şi nu rare ori cu medicamente gratuite, pentru ca să se vindece. Tata era renumit prin bunătatea lui; aşa se explică cum chiar scriitorul Victor Ion Popa, în romanul Velerim şi Veler Doamne, îl descrie pe tata ca pe un om bun şi milos cu cei săraci. Mulţi farmacişti astăzi de mare vază sau dispăruţi în capitală sau provincii ca: Mătăsaru, Lascăr, Macri, Ion Panea, Anton Alaci, S. Ramaşcanu, Victor Ştefănescu Roman, Dimitriu Costescu, Appel etc au lucrat sub directivele lui, fie ca elevi, fie ca licenţiaţi. (…) În 1919, adică imediat după războiu, am pornit pe drumul aceleiaşi cariere cu a tătălui şi a bunicului şi am început practica la aceeaşi veche farmacie, unde cu 46 de ani mai înainte tatăl meu începuse cariera lui”, mai spunea Alexandrina în urmă cu mai bine de şapte decenii.

În doi ani de zile de la centenar aveau să moară atat Alexandrina, cât şi mama ei, Aristia. Deşi la nivelul Focşaniului familia de farmacişti Oravetz avea să îşi încheie lunga istorie o dată cu dispariţia timpurie a Alexandrinei, profesia de farmacist a fost îmbrăţişată şi de Adriana. Fiica Alexandrinei si a lui Gh. Alaci a profesat ca farmacistă în alte oraşe din ţară şi a ajuns să fie practic a patra generaţie de farmacişti din familia Oravetz. Fondul documentar al familiei Oravetz ne-a fost pus la dispoziţie de Ruxandra Iordăchescu, fina Adrianei, ocazie cu care îi mulţumim că ne-a fost de folos în demersul nostru de scoatere le lumină a personalităţilor Focşanilor de altădată.

Foto: Demolarea farmaciei, surprinsă de profesorul Florin Roman

Foto: Alexandrina şi Anunciata, fetele lui Albert Oravetz în două poze cartonate de la finele anilor 1890

Articol republicat din data de 05.04.2014. Autor: Sorin TUDOSE


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 1

Adaugă comentariu
, acum 1962 zile, 3 ore, 48 minute, 42 secunde
Va rog din suflet sa publicati o carte cu toate aceste minunate povesti de viata a oamenilor de valoare care au existat in Focsani....ca ai nostri copii sa stie cine a locuit pe aceste pamanturi...sa citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.