Discuția despre impozitarea Bisericii stârnește intense dezbateri publice Cum e taxată Biserica în UE? Câteva modele ale relației Stat-Biserică
Disputa dintre Liviu Dragnea și Eugen Teodorovici pe tema impozitării Bisericii redeschide o mai veche dispută: ar trebui sau nu ca BOR să plătească impozite? Fostul ministru de Finanțe Anca Dragu susținea anul trecut că, în materie de taxe, există un principiu de baza în fiscalitate, acela al universalității. "Practic, în principiu, toată lumea ar trebui să plătească impozite într-o lume ideală, da? În anumite momente există categorii de persoane sau de activități care pot fi scutite de la plata acestor impozite". Cum stau lucrurile în Europa din acest punct de vedere? Evident, diferit. În unele țări, Statul taxează Biserica, în vreme ce în altele nu. Să privim puțin mai în amănunt.
Mai întâi, să notăm faptul că, în virtutea tratatelor după care funcționează, Uniunea Europeană respectă competențele statelor membre în privința politicii și a politicilor publice privind viață religioasă, și nu-și asumă niciun fel de relații particulare cu o religie sau cu o confesiune anume. UE recunoaște comunităților religioase o identitate proprie și o contribuție specifică în cadrul societăților europene15, atribuindu-le un rol consultativ în funcționarea Uniunii și în dezvoltarea politicilor acesteia. Statele membre au competențe exclusive în domeniul politicilor interne privind viață religioasă. Astfel, nu există încă un model legal unic al relațiilor dintre stat și cultele religioase în Europa. Câteva exemple sunt, însă relevante.
n Belgia - Sunt recunoscute șase culte; de facto, iar Biserica Catolică are întâietate. Salarizarea clerului se face integral de către stat: salariile și pensiile personalului de cult sunt plătite de la bugetul de stat, diferențiat în funcție de dimensiunile comunității. Construcția și repararea lăcașurilor de cult este finanțată de stat, iar capelanii din instituțiile publice (armată, penitenciare, dar nu și cei din spitale), în primul rând catolici, sunt salarizați integral de stat. De asemenea, statul scutește cultele recunoscute de impozitul pe veniturile provenite din administrarea imobilelor cu caracter de cult, precum și de alte taxe și impozite. Autoritățile locale asigura clericilor o locuință și acoperă cheltuielile legate de aceasta. Finanțarea privată, pe baza de colecte sau donații de la credincioși, are o pondere limitată. În universitățile publice nu funcționează facultăți de teologie/studii religioase.
n Germania - Aici funcționează un regim de cooperare între stat și comunitățile religioase, care pot beneficia de două niveluri de recunoaștere: corporații de drept public și culte de drept privat. Sistemul juridic este reglementat pe două niveluri, federal (constituțional și legislație inferioară) și al landurilor. Finanțarea activităților cultelor: se realizează prin impozit bisericesc, subvenții și scutiri de taxe. "Impozitul bisericesc" (8-9% din impozitul pe venit) este colectat de administrația landurilor și asigură circa 80% din veniturile cultelor care solicită finanțare. Suma se reține doar membrilor Bisericilor/cultelor respective. Există posibilitatea de scutire de impozitul bisericesc, sub forma unei declarații scrise; în caz contrar, sumele sunt reținute automat din veniturile obținute. În majoritatea Bisericilor protestante, renunțarea la plata impozitului bisericesc echivalează cu pierderea calității de membru al Bisericii. Salarizarea clerului se face diferențiat, potrivit regulilor fiecărui cult. Pe baza de acord și în funcție de regiune, statul poate oferi o contribuție la salariile personalului. Autoritățile locale pot acoperi cheltuieli de construcție a bisericilor și contribuie la restaurarea bisericilor monumente istorice. Pot fi plătiți de stat capelanii din armată, poliție, penitenciare, spitale, alte instituții publice, pe baza de acord cu instituțiile vizate, prin contracte pe perioada determinată. Donațiile către culte și impozitul bisericesc se pot deduce din impozitul pe salarii sau pe venit. Cultele beneficiază de multiple alte scutiri de taxe și impozite. Părinții sunt cei care decid participarea copiilor la cursurile de educație religioasă, în confesiunea pe care o aleg; după împlinirea vârstei de 14 ani, elevul hotărăște singur. Școală publică este obligată să organizeze cursuri de educație religioasă acolo unde există cel puțin 12 elevi aparținând unei anumite confesiuni.
n Franța - Funcționează un regim de separare netă dintre stat și culte (cu excepții teritoriale: în Alsacia și Mosella, unde funcționează un regim de recunoaștere a cultelor și în teritoriile non-europene ale Franței, unde există forme de subvenționare a cultelor). Raporturile dintre stat și culte sunt gestionate în principal prin intermediul Ministerului de Interne. Finanțarea activităților cultelor Finanțarea directă a activităților de cult este interzisă, cu excepțiile amintite. Finanțarea cultelor se face în cea mai mare parte din fonduri proprii (fie din donații directe, fie prin instituirea de fundații). Cultele asigură salarizarea personalului de cult, și numai din fonduri proprii. Statul sau autoritățile locale asigura întreținerea lăcașurilor de cult catolice (restaurarea și consolidarea acestora, precum și cheltuielile de funcționare) construite înainte de 1905. Doar capelanii din spitale și penitenciare pot fi plătiți de statul francez. În spitale, aceștia sunt angajați prin contract de conducerea instituției. În anumite limite, donațiile către entități de interes public (inclusiv asociațiile cultuale și diecezane, pentru sumele alocate întreținerii edificiilor de cult sau activităților de interes general) pot fi deduse din impozit. Învățământul public este laic. Este interzisă organizarea de cursuri de educație religioasă în instituțiile de învățământ public. Mai mult, legea franceză interzice personalului clerical accesul la calitatea de profesori în învățământul public primar și secundar.
n Bulgaria - Cultele își asigură finanțarea din fonduri proprii și din subvenții, care pot fi acordate de stat prin Legea Cultelor (2002). Statul sprijină activitatea în domeniul asistenței religioase și a asistenței sociale a cultelor înregistrate, acestea fiind asimilate entităților non-profit. Pot fi acordate subvenții pentru construirea și restaurarea locașurilor de cult. Donațiile sunt scutite de impozite, iar imobilele care sunt utilizate pentru oficierea cultului liturgic sunt scutite de taxe și impozite, donațiile sunt neimpozabile.
n Olanda - În Olanda este exclusă finanțarea directă a vreunui cult religios, lăsând, totuși, posibilitatea acordării de asistență indirectă și chiar a unor subvenții ocazionale către cultele recunoscute juridic. Astfel, autoritățile centrale și locale contribuie la întreținerea lăcașurilor de cult cu valoare istorică. În plus, legea prevede posibilitatea alocării de fonduri pentru construirea a noi lăcașuri de cult pentru cultele minoritare, în baza principiului garantării active a libertății religioase.
n Polonia - Peisajul confesional polonez este dominat de Biserica Romano-Catolică, ce reprezintă aproape 90 la sută din populație și ale cărei raporturi cu statul sunt reglementate printr-un Concordat. Acorduri asemănătoare au fost încheiate de statul polonez cu încă 14 culte, alte 158 de comunități religioase fiind înregistrate. Toate beneficiază de o serie de avantaje fiscale neaccesibile grupurilor religioase neînregistrate: sunt exonerate de impozitul pe profitul reinvestit în activitățile cu caracter religios, social-cultural, educativ, științific sau pentru construirea de imobile destinate activității religioase. De asemenea, nu plătesc taxe funciare pentru lăcașurile de cult, taxe pentru înregistrarea contractelor civile și taxe vamale pentru produsele destinate activităților religioase, sociale sau educative. (Dan POPA, HotNews.ro)
Anunțuri ZdV Premium
De același autor
