Nea Mircea, sînt eu, Marianus ridiculus!
Baronetele este de departe cel mai bun politician de tranziţie din judeţ, pe care liliputanii portocalii şi galbeni n-or să-l dea jos vreodată. De asemenea, el este primul şi la discursuri… penibile. Cînd e vorba de pus cenuşă în cap, Renato e numero uno, nu-l întrece nimeni. Prezent la slujba de înmormîntare a vicepreşedintelui de CeJex, Mircea Diaconu, ţinută în Biserica din Piaţa Uimirii, emanatul nostru s-a făcut de băcănie. Convins de faptul că are nişte ziceri profunde, dacă nu chiar cu iz biblic, memeoul a dat drumul la vocabule. „Nea Mircea…pentru că ştiu că mă auzi de acolo din cer, că mă auzi de aici, mă auzi de pretutindeni… sînt eu, Marian, Marian Oprişan. Băiatul acela tînăr, cu ochelari în care ţi-ai pus încrederea, pentru care ai renunţat (forţat n.r.) la funcţia politică în favoarea lui…”, a cuvîntat baronul. Şeful cobzarilor, pardon, al preoţilor Nicolae Cobzaru, dar şi şeful său ierarhic Epifanie Norocel, nici pe departe „preasfinţit”, îşi muşcau limba că să îşi stăvilească rîsul. Nu numai că nu s-ar fi căzut să rîzi într-un asemenea moment, dar la influenţa episcopală a lui Moprişan, cel puţin Cobzaru ar fi ieşit imediat la pensie. De fapt, mai toţi ortacii, toată floarea pesedistă la pachet cu nişte galbeni se abţineau să nu izbucnească în rîs la discursul de toată jena a lui Mop. Nu că momentul nu ar fi fost de o ilaritate absolută, dar ştiţi cum este cu democraţia în pesedică... Speech-ul „preşedintelui Vrancei” trebuie pus în colecţie alături de cel cu „jo mapel Marian Oprishan…”. Dacă toţi conducătorii postdecembrişti ar ajunge în Rai, l-ar convinge sau l-ar forţa pe Sfîntul Petru să se bage la nişte contracte păguboase pentru Eden în care politrucii ar lua 90% din fonduri, 10% ar lua în cutia milei Sfîntului Petru şi ce nu mai rămîne s-ar împărţi Cerurilor! (Evlaviosul)
