Unde a dispărut televiziunea sau... „Pandemia cu publicitatea”
„Dacă mai văd o reclamă, mă urc pe acoperiș!” - sună un spot publicitar al unui post comercial de televiziune care face reclamă pentru o marcă de produse specializate pentru acoperișuri. Textul speculează inteligent (zic eu) o lehamite tot mai mult răspândită printre noi, cei care avem televizoare (și, cine nu are ?) și anume acea lehamite care ne-a adus la o stare de nervozitate acută exprimată fățiș și fără nici-o jenă prin expresia: „dacă mai văd o reclamă, arunc televizoriul pe fereastră!”.
Da, așa este! Televiziunea pe care o știam noi, aceea în care ni se transmiteau spectacole, emisiuni culturale, de știință, muzică de calitate, filme, informații de bună calitate, noutăți în domeniul medicinei, tehnologiilor, ale științelor ș.a.m.d, în general, toate, sau aproape toate, au dispărut de pe ecranele televiziunilor comerciale. Locul lor a fost ocupat de „scandaluri” („scandalul se vinde, are audiență”!) tot mai vulgare în gesturi, vocabular și ținută scenică și, mai ales de... publicitate. Am scăpat (zice-se) de pandemie, dar nu și de o altă „epidemie gravă” și anume....PUBLICITATEA.
PUBLICITATEA ne-a invadat casele, sufletele, mințile, comportamentul, ne transformă (asta se și dorește) în roboți automatizați care își pierd discernământul în capacitatea de a evalua, a aprecia, a decide. Nu ne dăm seama cât de mult ne este dirijată viața prin intermediul acestei „maladii”, numită PUBLICITATE. Ni se spune, insistent și persuasiv, ce să mâncăm, ce să nu mâncăm, ce să bem, ce să nu bem, cum să ne îmbrăcăm, cum să nu ne îmbrăcăm, ce unguente să folosim dacă ne mănâncă, dacă ne scărpinăm, dacă avem bube, dacă avem râie; cum să ne ferim de sarcină, cum să ne vopsim părul, cu ce să ne spălăm pe dinți, pe ten, pe picioare, pe... cum să avem picioare frumoase; ce aparatură electrică să folosim, ce să nu mai folosim, cum să ne vopsim casa, bucătăria, cotețul pentru găini, cum să scăpăm de ploșnițe, țânțari și alte gângănii, cui să ne adresăm dacă vrem să ne schimbăm înfățișarea - să slăbim, să ne crească buzele, sânii, fundul -, cum să scăpăm de chelie, de bătături, de negi, de alunițe etc., etc., etc.. Vrei să urmărești un program care te interesează? Practic, e imposibil. Nici n-apuci să afli câteva informații și gata, pauză pentru PUBLICITATE. Apoi iar, câteva informații și din nou.... pauză pentru aceeași PUBLICITATE! Care îți recomandă, te îndeamnă, te păcălește că e „în stoc limitat”, deci grăbește-te să cumperi, să comanzi, să achiziționezi și nu oricând ci, neapărat ACUM; ACUM bagă mâna în buzunar și CUMPĂRĂ, CUMPĂRĂ, CUMPĂRĂ, „la incredibilul preț” care îți consumă un sfert din pensie sau o parte importantă din modestul salariu pe care îl ai și care, cică, este o ocazie rarisimă!!!
E scump? Nicidecum. Ți se bagă în față momeala cum că ceva din produsul respectiv este... „GRATIS”: Cumpărați o pereche de încălțări ACUM! și ți se va oferi „GRATIS” și o pereche de... șireturi! Sau, tot „gratis”, ți se oferă și cutia de ambalaj; sau, la o pereche de ciorapi, dreptul costă atât iar stângul ți se oferă... „gratis”! Sau achiziționează-ți un mixer pentru bucătărie și tot „Gratis” ți se oferă și... instrucțiunile de folosire! Sau, o mașină de bărbierit și tot „Gratis” ți se oferă și... cutia în care se păstrează. I-auzi! Mă mir că nu s-a ajuns să ți se spună: cumpără cutare marcă de mașină și vei căpăta...farurile, gratis! Dar nu se știe...
O tactică mai specială o constituie așa-zisele concursuri. Un concurs pentru rermarcarea de tinere talente se derulează cam așa: doi concurenți au la dispoziție, fiecare, cam 3-5 minute pentru a se prezenta, deci cam 10 minute ambii. După care urmează... Ce anume? Ați ghicit: PAUZA DE PUBLICITATE! Cât? 13-15 MINUTE!.Mai mult decât timpul alocat celor doi concurenți! Apoi, din nou, doi concurenți 10 minute și iar, 15 minute pauza de publicitate! Concursul nu este, de fapt, decât un pretext pentru zeci de minute de publicitate care, de fapt, este protagonista principală a emisiunii. Și sigur că îți vine să zici, ca tot omul scos din răbdări: „Dacă mai văd iar publicitate, arunc televizorul pe fereastră!”
Vrei să scapi de pacostea cu publicitatea și să te muți pe alt canal? Nu ai nici-o șansă: toate televiziunile comerciale s-au unit într-un fel de „cartel” și transmit, toate, la ore fixe, spoturile cu publicitate. De câte ori nu i-ați auzit pe prezentatorii TV întrerupând emisiuni pe motivul că „Vine peste noi publicitatea!”. Ea este regina programelor, ea contează, ea are prioritate.
Sigur că există argumentul financiar: fiecare secundă de publicitate se plătește cu teancuri de euro! Păi? Ăsta este scopul oricărei televiziuni comerciale: să câștige.Cât mai mult. La concurență. Nu contează ce părere avem noi, privitorii, prioritar este interesul lor. Și interesul lor este să aibă „rating”, adică un număr cât mai mare de privitori... la reclame. Se pândesc unele pe altele cum stau cu „ratingul”. Fiindcă „Ratingul atrage reclame, iar reclamele atrag...banii”, adică veniturile, salariile ș.a.m.d.
Există și un organism oficial care (cică) supraveghează desfășurarea și conținutul programelor transmise, sancționând, la o adică, încălcările regulelor: se cheamă C.N.A., adică „Consiliul Național al Audiovizualului.” Am auzit cum că s-au dat și niște sancțiuni pentru diferite încălcări ale regulamentelor, dar nici una nu s-a referit la ABUZUL DE PUBLICITATE.
Am avut multe ocazii să poposesc în străinătate, prin Europa și nu numai: și pe acolo există publicitate, dar nicăieri nu am constatat această avalanșă exasperantă de publicitate ca la noi, în România. Mă întreb și eu, ca românul: dom-le, mai avem TELEVIZIUNE? Sau avem ceva nou: TELEPUBLICITATE? Întreb și eu, așa, ca să știu: pentru ce plătim abonamentele? Că una e să plătesc un abonamente pentru TELEVIZIUNE și alta e sa dau banii pe TELEPUBLICITATE.
Că am ajuns să zic și eu ca toți românii scoși din pepeni: „dacă mai văd o reclamă, arunc televizorul pe fereastră!” Și e păcat de... fereastră. Că bietul televizor n-are nici-o vină. Păi nu?
Victor Simion.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
