Reflecții... Reflectate | Temerarii de la Atlantic
De zile bune, împușcăturile din Ucraina și discursurile actorului devenit peste noapte mare conducător de oști au trecut în plan secundar în topul știrilor de senzație. Lansarea la apă a unui submarin devenit un simplu butoi pentru unii, s-a transformat într-un „lung prilej de vorbe și de ipoteze”. Lătrăii de serviciu știau că nu ajunge oxigenul.. Pentru ei aventura ducea la moarte sigură.
Și totuși, cinci bărbați și-au asumat riscul de a fi striviți de ocean animați de himera epavei Titanicului, visul de explorare a sute de oameni care și-au achitat factura naufragiului.După zeci de ani , solidaritatea semenilor rămâne neatinsă.Mereu vor fi firi neliniștite care vor căuta răspuns la marile întrebări. Cei cinci temerari de pe submarinul ce urma să ajungă la epava Titanicului și-au semnat de trei ori sentința posibilă. Au crezut până în ultima clipă că vor ajunge la fantoma Titanicului. De data aceasta a ieșit biruitor oceanul care a provocat implozia. Oamenii de știință vor reface momentele tragediei și vor găsi soluții să învingă presiunea Turnului Eiffel asupra sumersibelelor. Poate nu prea curând în cele din urmă „ Cel ce gândește singur și scormone lumina ” va deveni stăpânul Universului. Fără temerari, Planeta s-ar prăbuși. Legendele Olimpului sunt colportoare ale ideii de cutezanță.
Încercarea celor cinci temerari de a străbate apele Atlanticului nu trebuie văzută ca un gest de bravură sau de îmbogățire. Dimpotrivă. Ei și-au gerat propria moarte. Ca oameni, cu certitudine că le-a fost și lor frică. Nu au dat înapoi. Au crezut în Fata Morgana până în ultima clipă.
Un monument uriaș pe țărmul Atlanticului ar aminti peste vreme că omul trebuie să încerce lucruri mărețe chiar cu riscul de a eșua.
Fără cutezători , Planeta ar fi rămas în Epoca de Piatră.
Prometeu a furat focul și l-a dat oamenilor, asumându-și riscul de a fi înlănțuit de stâncile Caucazului.
Un gând pios pentru temerarii din Atlantic.
Vasile Lefter , membru UZPR
