Reflecții... Reflectate | Nepalezul fără noroc
Necuprinsă-i lumea și vrăjmașă!
Românul și-a căutat întotdeauna fericirea în lucrurile simple.Țăranul împăcat cu destinul mioritic a acceptat moartea ca o trecere din efemer în etern.Singura dorință la vremea exitului era „să moară pe perna lui”. Nepalezul mort în explozia de la Crevedia la o vârstă tânără nu se gândea la moarte. Plecase din Nepal ca să scape de sărăcie. Câteva zeci de dolari în plus față de ce câștiga la el acasă contau foarte mult. A împrumutat mii de dolari din Bancă pentru a ajunge în România.Spera să-și ajute familia să supraviețuiască, A găsit loc de muncă la Crevedia, viitorul cimitir. Au mai murit și alții aici, dar pe el nu l-a prohodit nimeni. Străinul e străin!
NU VREAU SĂ MĂ GÂNDESC LA MOMENTUL ÎN CARE AI LUI AU PRIMIT GROAZNICA VESTE CĂ LE-A MURIT ULTIMUL DRAM DE SPERANȚĂ.
Nepalezul fără noroc ne amintește încă o dată că moartea poate veni de oriunde. Acum se poate spune că moartea era flămândă .La Horia Lovinescu era o moarte fiziologică. Pentru eroul central din „Moartea unui artist”, „ Cu-n pahar și c-o lumină, moartea vine din grădină„.
La accidentul de la Crevedia, parafrazând .se poate spune : „C-un dolar și c-o lanternă / Moartea vine din cisternă.”.
Să-ți fie Nepalul aproape, omule care te-ai lăsat ademenit de Fata Morgana. Peste ani , se va spune …A fost odată un nepalez…
Vasile Lefter , membru UZPR.
