Reflecții... Reflectate | De ce plânge Pământul?
Ați pus vreodată urechea la pământ? Nu e timpul trecut să o faceți.
Pământul plânge de sete, plânge de mila celor care trudesc zi de zi pentru a-și asigura hrana. Un cartof, o ceapă, câțiva morcovi, niște păstăi...
Sunt milioane de oameni care nu știu ce e aceea o bucată de carne. Sunt milioane de locuitori ai Planetei care duc dorul apei de băut. Și toate acestea pentru nepăsarea îmbuibaților. Globul are suficientă apă și cu toate acestea regiuni întregi sunt sufocate de uscăciune. E atâta lipsă de omenie în lume, încât bogatului nu-i pasă de sărac. Râuri întregi au secat, aducând dezastru economic. Nu se forează, nu se fac aducțiuni de apă, animalele domestice sau sălbatice beau apă cu noroi. Îi pasă cuiva de aceste suflete nevinovate? Pămîntul plânge și stigă:
-Am apă destulă!Veniți s-o luați, oameni buni!
Cerul nu mai are lacrimi. Le-a vărsat toate pe Pământ. Trebuie căutate în adâncuri, de unde vine și frica.
Sunt popoare care au desalinizat apa de mare, sunt popoare care udă cu picătura. Și sunt popoare care își bat joc de darul lui Dumnezeu, apa.
România e mereu la coada invențiilor ecologice.Indolență maximă! Un canal Siret- Bărăgan își plânge inutilitatea.Se fură tot! Se iau bani pe proiecte, se găsesc fel de fel de nemernici care trăiesc boierește din fel de fel de licitații. Vindem tot pe doi bani. Dăm apă vecinilor și pământurile noastre plâng de sete. Glasul lor din adâncuri nu-i deranjează pe boși. Deocamdată, în România nu au dispărut scaunele pe care se lăfăie parlamentarii. Hoții de profesie nu bănuiesc misterul scaunului în care sunt ascunși mii de euro. Curând aleșii și culeșii noștri s-ar putea să voteze în picioare, în semn de respect pentru electori. Votul va fi rapid și în sală va fi o liniște de mormânt. Vechea deviză „Votați ochiul, dacă vreți să mai vedeți soarele!”revine în actualitate.
Râdem, râdem, dar glasul Pământului se aude din ce în ce mai tare. ”Mi-e sete! Mi-e tare sete!”
Vasile Lefter, membru UZPR
