Ce bine ar fi să luăm un moment de repaus. A răposa are origini chiar in latinescul pausa, a se odihni, a face o pauză. Să stăm strâmb și să cugetăm drept. Măcar acum să ne alegem vorbele cu mai multă atenție și înțelepciune. Cum vorbim, așa trăim. Acum să ne amintim cuvintele frumoase, de la ”comentariile” învățate pe de rost la școală sau măcar de pe vremea celor șapte ani de-acasă și le spunem la televizor, să se mândrească și mama și doamna noastră educatoare de așa vocabular cultivat și extins. Putem măcar să ne gândim la cel plecat ca la ”Majestatea Sa”? Iar dacă nu le putem rosti nici la plecarea Majestății Sale Regele Mihai dintre noi, măcar să ne gândim la… majestatea Sa, în general..

Căci ”Majestatea” nu e doar apelativul cuvenit unui rang… Cu bunăvoința necesară, Majestatea am observat-o în fiecare zâmbet, gest, cuvânt, hotărâre a Majestății Sale… căci Majestatea e o stare.

Majestatea s-a manifestat în modestia cu care a trecut prin ranguri și poziții în copilăria sa măreață în zbuciumul și tristețea ei.

Majestatea s-a manifestat în asumarea deciziilor grele la vârste atât de fragede.

Majestatea s-a manifestat în acceptarea destinului pribeag, când a fost silit să abdice. Ce spun eu ”silit”?… siluit cu amenințarea morții celor o mie de tineri compatrioți.

Majestatea s-a manifestat în smerenia cu care a trecut prin viața simplă, obișnuită, El, ne-obișnuitul.

Majestatea s-a manifestat an de an când ne-a transmis mesajele Sale de Crăciun și Anul Nou și vocea Sa catifelată ne-a încurajat și ne-a învățat statornicia.

Majestatea s-a manifestat în demnitatea cu care trecea prin umilința de a mai fi alungat încă o dată de pe melegurile Țării sale de (conțopiștii?) tovarășul(ui) Nelu.

Majestatea s-a manifestat în blândețea cu care și-a întâlnit detractorii când, neostenit de așteptare și iubire, a fost lăsat, în fine, să-și revadă Țara pe care a slujit-o cu toată viața Sa.

Majestatea s-a manifestat în delicatețea cu care a acceptat să vorbească în Parlamentul României în 2011, la împlinirea vârstei de 90 de ani, după ce, la primul vot, înțelepții PDL au votat CONTRA!

Majestatea nu e o vorbă, un cuvânt, un apelativ de politețe. Ea nu vine doar din caracter, ci și din dimensiunea interioară a purtătorului ce pare că descinde din și (iată, acum, chiar urcă la) Cer.

Un Rege care și-a asumat și purtat Majestatea dându-ne, vreme de aproape un secol, exemplul său de distincție și întorcând mereu obrazul său ales când a fost nu refuzat, ci de-a dreptul alungat. Iar când a fost primit, a revenit cu decență tăcută și blândă. În majestuoasă liniște.

Acum pleacă tot la liniște. Am toată încrederea că va fi condus cu solemnitatea pe care o merită din plin, așa cum a trăit. Noi ne pricepem la solemnități și la omagieri post-mortem. Țara va organiza o solemnitate ca și cum l-ar fi iubit. Sunt sigură că îl va iubi și mai mult de acum înainte, pentru că oamenii își vor fi dat șansa să se apropie mai mult de Majestatea Sa.

Vorbitorii spun: un Rege fără Țară. Greșit. Țara este fără Rege. Noi rămânem văduviți de marele reper de onoare și demnitate.

Căci, privind în jur și extrapolând prezentul, mă întreb, ce ne rămâne nouă, Țării, adică oamenilor de rând, ca dumneata și ca mine…?

…să ne uităm la gesturile îmbufnaților de anul ăsta că nu au fost invitați anul trecut la tribuna oficială, la apărătorii României de ghinion, să luăm lumină refractată prin păhărelul de whisky al (ex-)conducătorului sau de la emanațiile celui dintâi ortac și alungător de Rege, să ne plecăm urechile la câțiva circari din Parlament ori la indignatele de serviciu, să-l ascultăm pe cel cu nume de rege francez, șef al opoziției, clamând grav sentințe pe care nu le crede nici el, să-l privim pe conu′ Mișu arătându-i limba colegului de partid sau pe noii salvatori uniți, dormindu-și kilogramele generoase, revărsate pe fotoliile parlamentare, pardon, meditând profund la noile decizii înspre binele Țării ori făcând agitație, în loc să argumenteze și să producă idei bune? Majestățile acestor cetățeni o să ne conducă Țara, adică pe noi, norodul, către visul românesc?

Doamneeee!

Fă o minune, Doamne, la catafalc, acolo, când vor veni nesfârșite șiruri de oameni însemnați ai timpurilor noastre, simpatizanți sau monarhiști ad-hoc!

Ia, Doamne, Altitudine din duhul Majestății Sale Regele Mihai I, că este din belșug, și dă așa, un duh de noblețe prin toți acești ”aleși”, să înceapă a vorbi în limba nouă a curățeniei sufletești, a seriozității, a responsabilității și a dragostei de popor și Țară, dă-le, Doamne, mintea de pe urmă…

Și când vor zice ei (mai nou) Drum Lin, că parcă pleacă la Dumnezeu cu avionul, în loc de strămoșescul ”Odihnească-se în pace”, și când vor posta ei pe ”pagina personală de pe o rețea de socializare” niște regrete nemărginite, dă-le Doamne, așa, ca un curent electric zguduitor, să le străbată conștiințele vechi și să se instileze o fărâmă de har, de suflet, de credință, de semn de Majestate autentică. Dă-le, Doamne, o ultimă șansă de a înțelege că ”spirit” nu e un banc, ”nobil” nu e un soi de vin, ”model” nu înseamnă manechin, ”verticalitate” nu e despre firul cu plumb iar ”loialitate” nu e despre punctele de la cumpărături. Ci spirit nobil, model de verticalitate și loialitate e un ideal uman pe care l-am văzut transpus în viață de Majestatea Sa, Regele Mihai I.

Îți mulțumim, Doamne, că am trăit în contemporaneitate cu un asemenea exemplu de virtuți. Și, dacă vrei, Doamne, dă-ne și nouă, celor mulți, puterea de a recunoaște, de a promova  și de a ne crește copiii în valori garantate: respect, modestie, măreție, cinste, loialitate, dragoste de Țară. Mai dă-ne înțelepciunea de a ne alege busolele veritabile care să ne inspire și să ne asigure că suntem pe nobila cale a desăvârșirii ca neam și Țară.

Dă, Doamne, că mare e mila Ta.

Ai luat Regele? Lasă-ne, nouă, MAJESTATEA SA.