Arthur, un totem! Sunteți fericiți vânzătorilor de țară?
Suflete meschine, oameni fără inimă! Ieșiți în fața românilor cu lumânări cumpărate cu cei 7000 de euro, încasați de la un biet prinț, care a uitat să ia și animalele atunci când a jefuit pădurile românești. Vreau să-i văd la față pe cei care nu au suflet și vând tot. Pe mămica lor nu o vând?
Arthur, la 17 ani ai lui, se spune că era un exemplar rar, aproape de 700 de puncte.
Iată însă că niște neica nimeni aranjează să fie împușcat de un aventurier consiliat de cozile de topor din România.
Avem gardă de mediu, avem poliția animalelor, avem oficiul de vânătoare și pescuit....ei și?
Mai vin și cu minciuni, cum că Arthur era pericol pentru gospodării. Mincinoșii vânzători de țară și de neam vor să ne incoculeze ideea că Arthur a fost confundat cu o ursoaică care ataca grădinile oamenilor. Zât, că nu ține. E rost de chilipir în România!
La noi, totul durează câteva zile. Informațiile se disipează, adevărul este bălăcărit și nimeni nu mai înțelege ce se întâmplă.
Pentru cei mai mulți, acesta va trece ca un fapt divers. LENTOAREA NOASTRĂ NE TRANSFORMĂ ÎNTR-UN POPOR INDIFERENT LA TOT CE ESTE NAȚIONAL.
Unii vor spune că e un lucru minor împușcarea lui Arthur. Oameni școliți, încă mai sunt în această țară, vor sugera că Arthur e un totem, poate un dac întârziat din credința unui popor care privea moartea râzând în hohote, convins că este doar o trecere într-o altă dimensiune cosmică.
Am văzut imagini cu trofeele recoltate. Zic unii că ele vor rămâne în țară. Vajnicul vânător, dimpotrivă, susține că îi aparțin.
Totul intră în ceață. Se dorește ca românul de rând să nu afle niciodată adevărul. Arthur va intra cândva în vreo legendă, peste vreme aflându-se că acest gigant a trăit și mai trăia în Romania, Grădina Maicii Domnului!
Cer ca mai marii zilei să clarifice această întâmplare cu valențe naționale mai importante decît par la prima vedere.
Vindeți pădurea, dar nu vindeți răsuflarea ei!
Cu mâhnire și indignare,Vasile Lefter
