Starea de moţăială, boală naţională?
Acest aprilie capricios ne prelungeşte moţăiala naţională şi la propriu şi la figurat. Pentru rigoare, voi apela cu plăcere la DEX, motivând oarecum referentul mai puţin dezvoltat, derivat de la verbul” a moţăi”:
1.”A aţipi şezând; a dormi uşor şi intermi-tent ; a picoti, a dormita.2 .A da din cap (în semn de afirmaţie, de salut, de mustrare)”.
De aici,cu ajutorul unui sufix productiv, s-a format substantivul care tinde să ne definească o stare de blegeală naţională-moţăiala.
Nu poţi trece nepăsător pe lângă timpul tău finit, hărăzit de Creator fără să observi că noi, românii, ne înfăşurăm cu un giulgiu de moţăială, atât noaptea, cât şi ziua, mereu cu gândul îndreptat spre nivelul de trai aflat la periferia Europei. Indiferent de repere, economice, sociale sau culturale, pe ecranul minţii se proiectează aceeaşi întrebare fără răspuns: Ce ni se întâmplă, Doamne? De ce ne-a pierit zâmbetul de pe buze, de ce ochii ne sunt trişti?
De fiecare dată, găsim repede o scuză, aruncând vina pe guvernanţi, ca şi când ei ar fi fost aduşi de potopul lui Noe. Este o recunoaştere a moţăielii naţionale. Aleşii sau „culeşii” pot face tot ce doresc cu vieţile noastre, ca şi cum ne-am fi născut slugi. Să fie de vină starea de moţăială a acestei naţiuni? De secole, tot auzim „Deşteaptă-te, române!”. Oare nu a venit vremea să schimbăm laitmotivul imnului naţional?
Ce folos că unii muncesc precum vitele puse la plug, dacă altora le cade capul de lene sau de silă, consolându-se cu păgubosul slogan „Lasă că merge şi aşa!”
Ca să ieşim din moţăială, mai trebuie împuşcat cineva în zi de sărbătoare?
O soluţie izbăvitoare ar fi: Facultăţile de medicină să scoată pe bandă rulantă medici specializaţi în eliminarea problemelor de coloană vertebrală. De aici vine şi starea de moţăială. Stăm prea mult aplecaţi în faţa noilor stăpâni ai lumii! Suntem la un pas de a face trecerea de la moţăit la somn. Vremea celebrului dicton „capul plecat sabia nu-l taie” a trecut. A rămas lanţul, care îl incovoaie.
La început de aprilie, când liliacul se luptă cu frigul şi ploaia, obligându-şi mugurii să irupă, să ne trezim din letargie şi să ne strigăm unul altuia ”Gata cu moţăiala, români!”.
E totuşi aprilie. Topârceanu a moţăit degeaba pentru noi? Ascultaţi-l şi treziţi-vă: „Departe, în azurul dintre nori/S-arată bifurcate pe cer/Un şir subţire de cocori,/O escadrilă de pe vremea lui Homer.”
Vasile LEFTER
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
Încă un animăluț a cărui pierdere a fost anunțată în Ziarul de Vrancea, găsit viu și nevătămat! Pisica „Mau” - caz recent
Ziarul de Vrancea, 27 apr 2024
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 5
Adaugă comentariu
Un fost elev de la liceul Vidra, acum 4032 zile, 17 ore, 36 minute, 29 secunde
Imi era dor de nea' Vasile.Sa-l vad pus la staif si motaind,cu mainile a rugaciune. Mi-am permis,intr-un alt comentariu,sa-i dau un sfat. Sa nu se bage-n politica.Uite ca-i plin de staruinta.Si citeste integraleu care credeam ca-i om serios.Are totusi o scuza. Varsta senectutii ...
1
Răspunde
Opțiuni
PRECIZARE, acum 4032 zile, 18 ore, 30 minute, 46 secunde
Discursul lui Radu Golban a fost tinut...
IERI (12.04.2013) IN FATA PARLAMENTULUI EUROPEAN !!!
Este un roman patriot care vrea, lupta sa fie platita datoria Germaniei fata de noi. Desi cat se afla citeste integralPPE mici sanse !? Avem si noi pe-pe-e-ul nostru !
Noi in schimb am platit datoria avuta Suediei (acolo unde este wikinga noastra).
Nu-i asa ca este PLICTISITOR si ZEFLEMEA pentru unii !?
1
Răspunde
Opțiuni
realitate sau poveste, acum 4032 zile, 17 ore, 2 secunde
Nu cunosc detalii insa dupa atatia ani sunt sanse foarte reduse de a recupera ceva, fiti siguri ca daca se putea face ceva o facea raposatul CEAUSESCU, probabil daca nu in mod cert acest dosar a fost citeste integralsi pe masa sa. O actiune concreta in acest sens, dar si discutii pe aceasta tema, se pot face doar cand avem timp liber, ca divertisment, altfel intradevar devine plictisitor si vor crede ca suntem unneam extrem de neserios.Este o poveste frumoasa, daca aveti timp pentru astfel de subiecte, continuati, toti avem nevoie de bani.
0
Opțiuni
Citeste frate sa cunosti !? Povestea merge doar la nepoti !, acum 4032 zile, 16 ore, 36 minute, 12 secunde
Datoria Germaniei faţă de România, dezbătută în Parlamentul European
Europarlamentarul român Adrian Severin a lansat seria de conferinţe „Cauzele euroscepticismului”. Prima conferinţă - citeste integralcare a urmărit oferirea unui răspuns la întrebarea „Există o datorie a Germaniei faţă de România?” , în incinta Parlamentului European din Bruxelles.
Ca exista o imensa datorie, germaniio stiu. O stim si noi. Masina de razboi germana a mers cu petrol romanesc. Toata campania din Est !
Daca nu ar fi fost asa, de ce, draga confrate, ziua americanii, noaptea englezii , pisau cu marisacrificii toata zona Prahovei. Au ***** si multi oameni ca "daune colaterale' de razboi. Spui de Ceausescu ? Crezi ca nu ar fi vrut !? De ce in ultimii ani fiecarui roman scolit, dar dealta natie, ori chiar roman, cerea o taxa !?
Inca ceva. Datoria Suediei (vorba de otel) a fost platita dupa 1989. De ce nu si datoria Germaniei sa fie platita !?
Dar noi acum avem pe altcineva. Asta-iin stare sa vinda pe nimic inca ceva Germaniei !!??
1
Opțiuni
nn, acum 4032 zile, 11 ore, 24 minute, 50 secunde
Frate,ce sa mai vanda, frate, au facut-o altii inainte, inclusiv severin al dumitale, rusinea ruminiei in parlamentul european.Totusi daca te referi la mine cand vorbesti de vanzator, te asigur ca ai citeste integralperfecta dreptate, adica de maiine Germania are al 17-lea land, deci as inchina tara cu totul Germaniei, pentru ca m-am saturat de saracie, de ce nu ar da Domnul o astfel de binecuvantare, o zi bunatuturor.
1
Opțiuni
Ionuţ Cititorul, acum 4032 zile, 19 ore, 46 minute, 28 secunde
Din contra, nu este niciun fel de moţăială. Este o agitaţie cumplită, atât în politică, dar mai ales în vieţile noastr, ale tuturor românilor. Condiţiile sociale oferite de statul român citeste integralsunt la limita supravieţuirii pentru toţi, fie ei pensionari, salariaţi, întreprinzători sau alte categorii. Nici marii potenţi financiari nu sunt liniştiţi.Ţara asta nu le mai oferă nicio perspectivă. Frica pentru ziua de mâine atinge cote alarmante din cauza ambiguităţii măsurilor guvernamentale şi bâlbâiala generală din sfera puterii. Ne agităm continuu şi ne cârpim cumputem, zi şi noapte, pentru viitorul copiilor şi nepoţilor noştri. Ce moţăială? Inconsecvenţa măsurilor din domeniul sănătăţii, sunt tot atâtea motive de îngrijorare pentru cei bolnavişi care tot mai mult în ultima vreme se văd abandonaţi, iar gândul pensioarilor, în loc să fie spre destindere, linişte, lucruri pe care le-au visat o viaţă întreagă în timpulserviciului, se îndreptă tot mai mult spre locurile rămase libere prin cimitire unde, cu siguranţă, îşi vor afla liniştea finală. Ori eu ştiu că atunci când eşti îngrijorat pentru toateaceste lucruri, nu îţi mai arde să moţăi, sub nicio formă. Bolnavii de cancer care sunt vitregiţi de medicamentele necesare, părinţii care nu pot pune pe masă caloriile necesare copiilor,sau îmbrăcămintea pentru aceştia din cauza disponibilizărilor colective din ultimii ani, criza cronică de idei a guvernelor postdecembriste care nu pot cu niciun chip relansa economic aceastăţară, oferind astfel locuri de muncă fiecărui român, sunt motive grele de insomnie şi nu de moţăială. Şi, nu în ultimul rând, săriturile sau zgâlţâielile zilnice prin gropile patrieide pe strazile pe care trebuie să mergem zilnic, nu sunt de bun augur pentru moţăiala generală despre care se vorbeşte. Facturile înghesuite de poştaş în cutia din scara blocului, iarăşi nute lasă să moţăi, deloc... Şi câte şi mai câte nu sunt în România anului 2013 care nu ne lasă o clipă de linişte, mai ales sufletească, şi să ne ducem traiul decent şi normal de carear avera nevoie fiecare. Nu aş da vina exclusiv pe români pentru această situaţie de incompetenţă şi prostie, decât atunci când merg la vot şi se transfomă din oameni simpli în VOTĂLĂI,şi nu în votanţi, aşa cum bine spunea cineva mai deunăzi.
0
Răspunde
Opțiuni
IESIREA DIN MOTAIALA !!!!, acum 4032 zile, 19 ore, 56 minute, 37 secunde
Onorată asistenţă,
Permiteţi-mi să încep prin a mulţumi Domnului Prof. Dr. Adrian Severin, membru al Parlamentului European şi fost ministru de externe al României, pentru receptivitatea citeste integralfără rezerve manifestata faţă de ideea dezbaterii în această onorantă incintă a tendinţei, în creştere, a euroscepticismului, pe fundalul crizei dar şi al politicilor neadecvate ce s-auaplicat crizei.
Aduc, de asemenea, mulţumirile mele reputaţilor specialişti, Domnului Prof. Dr. Albrecht Ritschl şi Domnului Dr. Klaus Thörner, invitaţi să se pronunţe în acest cadrueuropean, de pe poziţia înaltei lor competenţe, asupra studiului de caz din relaţiile germano-române ce face obiectul concret al reuniunii de astăzi.
Vă mulţumesc Dumneavoastră tuturor pentruinteresul manifestat faţă de problematica dezbaterii de azi şi mă bucur că în rândurile noastre se află şi un grup de tineri ziarişti din România oaspeţi în aceste zile ai instituţiiloreuropene.
Constructul de integrare a Europei cunoscut sub numele de Uniune Europeană se află astăzi şi într-o criză de identitate. Pe fundalul unei perioade îndelungate de criză economică auapărut şi primele semne de îndoială faţă de proiectul de integrare a Europei. Pentru a înţelege mai bine această atitudine critică faţă de modul şi mai ales de procesul unificăriiEuropei trebuie mai întâi să precizăm ce înseamnă şi la ce se referă termenul de euroscepticism. Acest termen nou în limbajul politic apare, tot mai frecvent, în ultima vreme, de la miculcontribuabil şi până la nivel de naţiune. Neologismul compus din denumirea geografică a continentului şi substantivul scepticism, care se trage din greacă – „skeptios” = „căutător”,este mai degrabă un termen generic decât o disciplină filosofică opusă dogmatismului politic
Euroscepticismul nu trebuie confundat cu anti-europenismul sau cu naţionalismul, el nu este un ateismpolitic ci o căutare după o altă Europă. Motivele euroscepticismului sunt cel puţin la fel de diferite cum sunt şi popoarele Europei. Pentru a analiza şi a înţelege mai bine acest fenomen,trebuie identificate motivele particulare, adică ale fiecărui stat, ale fiecărei categorii sociale, care îi determină pe oameni să devină eurosceptici. Având în vedere faptul că Europa seafla astăzi, în ciuda aparenţelor de unitate, la începutul şi nu la apogeul integrării, are şi euroscepticismul o justificare firească, întrucât, prin logica şi definiţia sa, el este maiaproape de statutul de independenţă şi suveranitate a fiecărui stat, decât de dezideratul integrării. Deoarece procesul de unificare al Europei generează, în special la periferiacontinentului, probleme economice, ca urmare a dezindustrializării, cetăţenii înţeleg tot mai puţin de ce imaginea lăudabilă, însă abstractă a proiectului european numit „garant al păciişi prosperităţii” se suprapune cu tensiunea socială devenită realitate. Pe cât de abstract şi de general pare euroscepticismul în discursul politic şi public, pe atât de concret devineprotestul împotriva Germaniei prin pancartele agitate şi sloganurile scandate de la Nikosia la Lisabona. Faptul că grafica acestor pancarte prelucrează cu obstinaţie fizionomia mereu aceluiaşidictator, cea a lui Hitler, trezeşte întrebarea de ce protestul euroscepticilor nu se îndreaptă împotriva actorilor politici de la Bruxelles ai Uniunii Europene sau împotriva altor state membreale Uniunii decât Germania, de ce vizează mereu Berlinul şi conducerea Republicii Federale
Se pare că binomul Bruxelles – Berlin anihilează oricare iniţiativă politică a celorlalte capitaleeuropene. Desigur că preluarea crescândă de răspundere şi responsabilitate de către Berlin în Europa creează Germaniei şi o suprafaţă mai mare pentru critică mai mult sau mai puţinfondată. Scopul final al integrării este bunăstarea tuturor cetăţenilor europeni şi nu performanţa economică a unora prin redistribuirea factorilor de producţie în Europa.
Euroscepticismulîncepe să se insinueze pretutindeni în Europa, inclusiv în Germania. Euroscepticismul german vizează contribuţia Germaniei la proiectul european prin transferurile germane către Bruxelles de214 Euro pe cap de locuitor, adică o sumă uşor peste media UE-27, de 190 Euro. Proiectul european creează, prin excedentul comercial al Germaniei de peste 500 de miliarde de Euro, locuri demuncă, dar şi imaginea de performanţă economică. Aşadar, Germania, principalul contributor în Europa Unită, motor al dezvoltării generale pe continent, ba poate chiar şi filantrop pentrualte ţări membre ale Uniunii. Este oare fidelă realităţii o asemenea reprezentare?
Realităţile sunt mai nuanţate. Analiza euroscepticismului raportat de la stat la stat porneşte de larăspunderea socială faţă de proprii cetăţeni, care trebuie asigurată şi în contextul migraţiei din est spre vest a forţei de muncă
Răspunderea în această privinţă revine statuluinațional şi nu Europei. Aşadar, europenizăm performanţa, însă nu şi răspunderea socială, care rămâne tot în sarcina statului naţional, după cum tot lui îi revine şi dreptul de astimula economia, de a-şi proteja unităţile de producţie, astfel încât să poată asigura un trai decent propriilor cetăţeni.
Având în vedere că dreptul de vot al aşa zişilor cetăţenieuropeni este limitat doar în cadrul ţărilor lor de origine şi nu este europenizat precum forţa lor de muncă, este foarte probabil că într-un viitor apropiat, forma de euroscepticism pe care oreprezintă nemulţumirile oamenilor să se articuleze prin vot la nivelul naţional al ţărilor membre. Aşteptările fireşti ale acestor cetăţeni nu pot fi satisfăcute cu lozinci de gândiregrandioasă sau cu sacrificii pentru un trai mai bun în viitor. În timp ce unele state membre ale Uniunii se înzestrează mereu cu viziuni de dimensiuni politice şi arhitecturalesupradimensionate, alte state membre nu au nicio viziune. Pentru unii Europa este o preocupare neîntreruptă, iar pentru alţii un subiect îndepărtat. Tocmai de aceea paşii în Europa nu se potjustifica doar prin iniţiativa unuia ci impune mereu şi acceptul celuilalt sau celorlalţi pentru un parteneriat.
În România euroscepticismul sau mai degrabă eurorealismul a apărut recent,adică mai târziu decât în alte state membre ale Uniunii Europene. Prezenţa sa, tot mai remarcată în spaţiul public, are în mare măsură, ca fond politic, intervenţia Bruxelles-ului şi aunor capitale europene în conflictul constituţional din vara anului trecut după cum se datorează şi politicii de austeritate impusă de Bruxelles. Este drept ca euroscepticismul apare cuîntârziere în România, dar acest lucru nu-l împiedica să devină un factor mobilizant, aşa cum s-a întâmplat cu alte răbufniri politice din istoria recentă a ţării.
Pentru mulţi romani,aderarea la Uniunea Europeană a înlocuit în primii ani ai integrării propaganda comunistă semi-sacrosanctă cu basme de bunăstare şi fericire. Bilanţul pentru omul de rând astăzi, la pestecinci ani după aderarea la Uniunea Europeană, cuprinde inevitabil starea deplorabilă a economiei ţării pe urma dezindustrializării, suspiciunea firească faţă de climatul poliţienescîntreţinut de serviciile secrete, o atmosferă de neîncredere în instituţiile statului, corupţia, erodarea democraţiei, dar şi lipsa de speranţă într-o schimbare spre bine. Iar faptul cădemnitari europeni de la Bruxelles şi lideri din state europene s-au implicat public în conflictul pe tema suspendării preşedintelui şi a îndepărtării de la putere a unei grupări politice alecărei guverne din ultimii câţiva ani au atins o cifră record la neabsorbţia de fonduri datorită corupţiei, justifică întrebarea dacă nu cumva Bruxelles-ul sprijină de fapt corupţia înRomânia in loc să o combată.
Raporturile între parteneri inegali sunt mult mai vulnerabile în astfel de conjuncturi. Egali la obligaţii înseamnă a fi egali şi la drepturi şi de a beneficiaşi de egalitatea şanselor între ţările în curs de subdezvoltare din Europa de est şi de sud şi cele în curs de consolidare a industriei din centrul continentului. Instituţiile europene aurolul de garant al tratatelor dar şi de mediator în articularea intereselor naţionale ale diferitelor state, pentru a preveni o situaţie de folosire a corupţiei în scopul implementării unuiRealpolitik. Dacă realizarea şi implementarea principiilor statului de drept şi lupta împotriva corupţiei sunt obiectivele centrale ale integrării europene, atunci trebuie să admitem că şicorupţia are nu doar corupţi, dar şi corupători.
În această privinţă, istoria cel puţin ne dă dreptate. Iar instituţia Parlamentului European reprezintă cel mai potrivit sediu pentru unmanagement al memoriei istorice. Permiteţi-mi, de aceea, un scurt rapel istoric. După Primul Război Mondial premierii români Brătianu şi Averescu au negociat aproape şase ani cu Germania pentruo sumă de aproximativ 5 miliarde de Reichsmark din afacerea devastatoare numită „Banca Generală” din timpul ocupaţiei germane în 1918. Germania nu era dispusă să plătească absolut nimicRomâniei. Într-un limbaj ales, respectabilul ministru de externe al Germaniei, Gustav Stresemann, laureat al premiului Nobel pentru Pace, scria la data de 13 noiembrie 1926 într-o telegramă cătreAmbasada germană de la Bucureşti că se arată dispus de a - textual - “omorî” acea datorie a Germaniei faţă de România cu bani, solicitând ambasadorul de la Bucureşti să identificecercuri „interesate” din ţara care ar putea, contra unei plăţi, abandona problema.
Această tactică îndoielnică s-a ascuns bine sub paravanul corectitudinii şi pretextul bunelor relaţiieconomice. Probabil că suma oferită pe cale privată de Stresemann a fost convingătoare pentru domnul Averescu, obiectivul recomandării germane, care a încheiat apoi pentru totdeauna tratativelepe tema „Băncii Generale”. Dacă numele “Gustav Stresemann” are astăzi o conotaţie atât de pozitivă, fiind chiar şi numele a nenumărate licee şi institute din Germania, ce garanţiiavem noi că nu s-ar putea păstra tactica sa şi faţă de România din zilele noastre când este vorba de o datorie istorică mult mai mare? Precum se poate observa, discuţia pe tema datorieineachitate a Germaniei după 1947 de peste 1 miliard de Reichsmark în baza Tratatului de Cliring, care stă astăzi în centrul atenţiei noastre la acest eveniment, nu este prima de acest gen înistoria celor două state; nu este pentru prima dată când România a rămas păgubita. O ţară la nivelul Germaniei ar trebui cu atât mai mult astăzi, în familia europeană unită şiinstituţional, să trateze România ca pe un partener egal şi să se arate responsabilă pentru faptul că a rămas, nu o dată în istorie, datornică faţă de România.
Relaţia economicăromâno-germană din perioada 1936-1944 bazată pe cliring şi cursuri de schimb fixe mi-a trezit interesul în mod special. Mai ales extrasul de cont al Casei de Compensaţie a Germaniei, oinstituţie pe lângă Reichsbank, a stat în centrul atenţiei, deoarece prezintă soldurile Germaniei faţă de ţările asociate în acest model de colaborare. Suma de 1,126 miliarde Reichsmarkevidenţiată în acest extras de cont a reprezentat la început doar o constatare şi un argument în cadrul unor publicaţii; ulterior a devenit o provocare.
Lipsă acută de valută a Germaniei înurma Primului Război Mondial a determinat încheierea de contracte nonvalutare bazate pe schimburi de mărfuri între Germania şi alte state. Un asemenea acord a fost încheiat cu România deja dinanul 1936. Prin acest acord s-a stabilit ca plăţile dintre România şi Germania, provenind din schimbul de mărfuri şi din alte obligaţii de stat şi particulare, să fie efectuate prin cliringbilateral între Banca Naţională a României şi Casa de Compensaţie germană. Printr-o clauză, Banca Naţională a fost însă obligată să achite exportatorii din România, chiar dacă sumelenecesare pentru aceasta depăşeau vărsămintele în Lei ale importatorilor. Deoarece Germania celui de al treilea Reich importa din România mai mult decât exporta, această obligaţie, la începutlimitată ca sumă, a ajuns în anul 1942 să nu mai aibă nicio limită convenţională de sumă. Fluxul de mărfuri româneşti spre Germania, fără un flux corespunzător dinspre Germania spreRomânia, s-a soldat cu sărăcirea de mărfuri a populaţiei româneşti, cu o creştere a inflaţiei şi cu o creanţă în mărci nevalorificabilă a Băncii Naţionale a României faţă de Casade Compensaţie Germană. Această creanţă a reprezentat un credit forţat în mărfuri acordat economiei germane de economia românească. Deşi au existat preocupări şi intenţii concrete pentrufrânarea creşterii şoldului (ca urmare a schimbului neechivalent cu Germania), acestea au fost respinse sau doar formal acceptate de către Berlin.
Conform lucrărilor de specialitate , la nivelulanului 1944, soldul activ pentru România rezultat ca urmare a operaţiunilor de cliring româno-german depăşea 1 miliard de Reichsmark. Acest sold este confirmat şi de surse oficiale externe,precum Casa de Compensaţie Germană – instituţie ce ţinea evidenţa operaţiunilor de cliring pe lângă Reichsbank , Banca Reglementelor din Basel şi Academia Româna.
Consider oportunăprezentarea cadrului legal în contextul căruia am invocat recuperarea datoriilor Germaniei din relaţiile comerciale cu România. În primul rând, invoc art. 28, alin. 4, din Tratatul de Pacedintre România şi Puterile Aliate şi Asociate, adoptat în 10 februarie 1947, la Paris. Dat fiind faptul că derularea plăţilor dintre Germania şi România s-a făcut în baza Acordului pentruReglementarea Plăţilor din 1936, acest acord nu cade sub incidenţa Tratatului de Pace de la Paris, care prevede explicit că România nu renunţă la pretenţii rezultând din contracte şi alteobligaţii anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum şi din drepturi dobândite înainte de aceeaşi dată. În următoarea propoziţie citim ca „această renunţare va fi considerată caînglobând creanţele... “. Adjectivul demonstrativ la începutul propoziţiei „această “se referă la propoziţia precedentă, în care se explic condiţiile renunţării. Formularea alin. 4din art. 28 cu precizarea renunţării României la pretenţii împotriva Germaniei şi a fixării datei de 8 mai 1945 (ziua de armistiţiu a Reichului) pentru scadenţa pretenţiilor face calucrurile să fie cât se poate de clare. Efectele juridice ale Acordului pentru Reglementarea Plăţilor din 1936 sunt, fără îndoială, drepturi şi pretenţii dobândite dinainte de 1 septembrie1939 şi ca urmare excluse de la renunţarea la pretenţii împotriva Germaniei, care se referă doar la angajamente din timpul războiului. Aşa cum reiese din reglementările Tratatului, soldulRomâniei nu s-a prescris.
Doresc să mai precizez că, în cadrul Conferinţei de la Londra, din anul 1953, când Germania şi-a asumat întreaga răspundere şi responsabilitate pentru toatedatoriile Reichului, a lămurit şi problema soldurilor deficitare rezultate din operaţiunile de cliring derulate cu Belgia, Franţa, Elveţia, România etc. Motivul pentru care România nu aparticipat la Conferinţa de la Londra se bazează pe art. 5 alin. 4 al Tratatului acestei conferinţe, care este identic cu articolul 28 din Tratatul de Pace de la Paris. Ambele acte normativeexonerează Germania de plată despăgubirilor aferente perioadei 1.09.1939 şi 8.05.1944. În concluzie, acest şold este descoperit şi în ziua de astăzi. Este bine de ştiut că această sumă nureprezintă nici o despăgubire de război.
Se poate naşte întrebarea cum se calculează suma de 19,5 miliarde Euro?
Plecând de la aprecierea că 1 Reichsmark este evaluat, în prezent, la 3,3Euro, se poate calcula, estimativ, valoarea cuantumului datoriei: 3,717 miliarde Euro, fără a mai adăuga şi dobânda aferentă celor 69 de ani - din 1944 până în 2013; fără a ne lansaîntr-un calcul matematic costisitor de actualizare, ci doar dacă am calcula o dobândă moderată de doar 2,5% pe an, se poate aprecia că valoarea totală a datoriei (suma iniţială şi dobândacapitalizată) se ridică la aproximativ 19,5 miliarde de Euro.
În cadrul unei dezbateri din luna martie 2012, sub egida Consiliului de Administraţie al Băncii Naţionale a României se confirmăexistenţa creanţei asupra Germaniei la Casa de Compensaţie de aproximativ 1 miliard Reichsmark la sfârşitul anului 1944, fapt ce constituie un mare progres faţă de discreţia remarcabilă aacestei instituţii în ultimii doi ani. Cel mai mare succes al acestei dezbateri îl reprezintă faptul că totuşi Bana Naţională admite existenţa unei datorii a Germaniei faţă de România în1947 de 14 miliarde de Lei, ce a fost considerată de autorităţile acelor timpuri ca fiind o „creanţă nesigură asupra străinătăţii “. Ceea ce a fost nesigur în 1947 nu se mai poate spuneastăzi despre motorul economic al Europei.
Pe scurt doresc sa menționez că sub incidenţa Tratatului de Pace de la Paris cad de asemenea şi creanțele private necompensate în valoare de mai multesute de milioane de Reichsmark ale firmelor şi persoanelor din Romania care au obținut o sentința favorabila în baza Tribunalului Arbitrar Mixt, romano-german în perioada 1919-1928, înființatîn baza art. 304, alin. b 2 al Tratatului de la Versailles.
În privinţa părerii românilor despre datoria Germaniei, aş aminti faptul că până în prezent peste 5600 de români au semnat opetiţie lansată de mine pentru a determina guvernul să negocieze cu Germania pentru recuperarea creanţei din acordul de cliring cu Germania. Având în vedere că rata de penetrare a serviciilorweb este în Germania conform unui studiu publicat recent dublă faţă de rata de penetrare a serviciilor web din România şi că Germania are o populaţie de aproape patru ori mai mare decâtRomânia, 5600 de semnături în ţară ar fi echivalentul la aproximativ 45000 de semnături în Germania. Această cifră de proporţii arată incontestabil că românul nu a uitat de aceastădatorie istorică.
România nu are nimic de ascuns, ci doar de profitat de transparenţa maximă în aceste demersuri. Să nu uităm că Germania este o ţară cu un codex moral recunoscut, care semanifestă şi prin demersurile partidului „Die Linke“, partid cu 12% din Bundestag, în lămurirea acestei creanţe iniţiind in 2010 două interpelări.
Distinsă asistenţă,
Permiteţi-mi,înainte de a încheia, câteva remarci. Demersul tematic al acestui simpozion nu este unul antieuropean, nici unul antigerman.
Incidentele de parcurs european (fie el şi un parcurs istoric) nutrebuie instrumentate sau dramatizate, dar nici trecute cu vederea şi cronicizate, ci gestionate cu bună credinţă. Rezervele faţă de instituţiile europene şi faţă de preeminenţa Germanieiîn Europa Unită nu trebuie să-şi găsească în asemenea situaţii surse de potenţare a euroscepticismului.
Euroscepticismul zilei de astăzi nu este un obstacol de neocolit şi nici o boalăincurabilă, ci mai degrabă un simptom şi un semnal faţă de care se poate acţiona în conformitate cu interesele generale europene.
Marile mutaţii istorice se nasc de obicei din acumulări dedetalii – şi izbucnesc nu odată tot printr-un detaliu – pentru a ajunge la o nouă stare. Studiul de caz prezentat aici este doar unul din sumedenia de detalii care se aglutinează zi de zipentru a da consistenta euroscepticismului ridicat pe valul crizei şi al politicilor de austeritate aflate într-o nefericită modă. Situaţia, rămasă deschisă, din relaţiile româno-germaneprezentată aici generează, şi ea, o doză mai mare sau mai mică de scepticism şi neîncredere - şi în privinţa politicii Germaniei faţă de partenerii săi europeni de ieri şi de azi, şifaţă de etaloanele morale ale Europei Unite.
Euroscepticismul de astăzi nu este însă o tendinţă inexorabilă şi el începe de altfel a fi convertit în eurorealism. Următorul pas, salutar, artrebui să fie o tendinţă pe care aş numi-o euroconstructivism. Într-o asemenea viziune poate fi soluţionat şi cazul încă deschis din relaţiile româno-germane dezbătut astăzi aici.
Dr. ec.Radu Golban
0
Răspunde
Opțiuni
U.C., acum 4032 zile, 20 ore, 14 minute, 44 secunde
Despre ce motaiala vorbiti domnule profesor ?
Despre motaiala omului ajuns in pensie ! Pe asta o inteleg, as intelege, ar trebui sa fie fireasca dupa o viata muncita. In baza legilor, contractelor, citeste integralconstitutiei, statului de drept, in pensie, omul ar putea sa se bucure pe o banca intr-un parc, sau acasa in fata televizorului, sau intr-o statiune , de dulcea motaiala. Dar domnilor si asta”motaiala” i-a fost furata omului ! Zilnic, mai marii diriguitori ai fericirii noastre zilnice gandesc cum sa o fure. Sa-l determine pe om sa se agite, sa se consume, sa se framante, sa-si puna“unghia in gat” si mai apoi, nu-i asa, impacat cu cat a trait sa “iasa firesc si natural din sistem”. Cati oameni au iesit in ultimii ani nu stim exact, asa cum nu stim exact si cati maisuntem ? Aia proveniti din sistemul de aparare, mai meticulosi, mai uniti si demni au calculat. La ei in ultimii trei ani au murit vreo 20000 de pensionari, dar scuzati-ma, lor li se spun asistati,nu intra in calcul !? Daca si asa se gasesc unii sa motaie ii trezim cu stiri despre trai, ori le dam la greu circ. Lucreaza laboratoarele. Gasim pe unul care nu a reactionat nicicum, dimpotriva i-aplacut, sa fie “uns” colonel, fara nici o zi de armata, sa ne arate dreptatea. Urla-n el dreptatea si decenta. O cucoana grevista mai ieri a luat de la stat 3000 bani de chirie pe ianuarie sista” moca” de o luna (!?!) intr-o garsoniera la un camin al profesorilor. Unii ii vad apartament, unii chiar vila lui Adriean. O inghesuit “aleasa “ neamului apartamentul in 35 m.p. Si nuplateste luxul, desi plata se face odata la doua luni. Putea sa aleaga nemernica orice alt hotel de 4 sau 5 stele, putea sa deconteze 7200 lei banii de hotel, putea sa ceara limuzina, putea sa cearaciorba de 5 lei la sufertas, putea sa ceara multe, dar ea vrea doar maxim 3000 lei din care o sa plateasca tot. Poate i-ar ramane vreo 500-700 lei hoatei !? Vedem apoi pe marele tribun speriat depatimile si soarta omului cu trei clase mai sus care a facut Jilava (si poate o mai face), ieri mare dezident, numit ba WC, ba “medicamente carcotase” cum infiereaza manios si revolutionarfaptele grevistei foamei. Se vrea inca odata europarlamentar, ii place langa EBa sa stea inca patru ani cu 8000 de euroi, banii nostrii doar. Stirea trebuie sa fie mereu calda, sa nu observe“gugumanul” vira CSM-ului cu avizul scurtat dat singurilor procurori buni, indispensabili dreptatii noastre, ajunsi ca si categorie sociala varful “intelighentiei” si demnitatii umane.. De cesa nu fie un exemplar si ministru. Sa recapitulam. Avem procurori sefi: in CSM, in DNA, in PG, in DIICOT, in Minister, in CCR si…nu-i asa ca ati uitat, PREMIER !!?? Propun sa gasim si pentruPresidentie, Senat, Camera, peste tot !
Dulce motaiala
Asta ti-o doresc….romane !?
Tu motaie, tara lucreaza pentru tine, precum fostul FNI !
2
Răspunde
Opțiuni
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
